1,710 matches
-
și în sânge mireasma aceea de pământ, de râme și larve, de smoală și chit proaspăt. Parcă ne înnebunea, înarmați cu pistoale cu apă, mascați cu cartoane creponate de la depozitul de mobilă, pe care le coloram acasă făcîndu-le cât mai înspăimîntătoare, cu colți rânjiți, ochi holbați și nări umflate, ne fugăream prin canalele întortocheate, văzând deasupra doar o fâșie de cer, care se întuneca pe măsură ce timpul trecea. Când, dând colțul, nimeream nas în nas cu un dușman, răcneam și tăbăram unul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
apăra multă vreme, o oră întreagă, până când un bulgăre l-a lovit cu putere în cap. Atunci l-am văzut în penumbră lăsîndu-se încet la pământ, arcuindu-se în ceafă și călcâie și începînd să se zbată cu o forță înspăimîntătoare. Ne-am apropiat de el, dar părea să nu ne vadă. Din ochi i se prelingeau pur și simplu șuvoaie de lacrimi. Gemea și răcnea scurt, din când în când, printre spasme care îi contorsionau corpul în poziții imposibile. Ne-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aniversări sau la discoteca din holul liceului, dar, cum nu mă duceam niciodată, renunțaseră. Simțeau pentru mine oroare amestecată cu o admirație șovăielnică pe care-o ai pentru crisalida din care ar putea ieși un fluture, dar și cine știe ce gânganie înspăimîntătoare. Chiar cei care-mi luau apărarea, căci se vorbea totuși mult despre mine, nu își puteau închipui că ar fi posibile între noi relații personale. Când împlinisem șaptesprezece ani îmi pregătiseră un cadou, frumos înfășurat în hârtii legat cu panglică
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
uriașul elefant de mare, cu colți de trei ori mai mari decât ai morsei, răgea deja, cu grăsimea tremurîndu-i sub pielea lucioasă. Fugeam disperați și auzeam în urma noastră cum plesneau vitrinele. Ne-am repezit la subsol, unde era o viermuiala înspăimîntătoare. Aerul era înțesat de fluturi multicolori, lăcuste, cicade, cărăbuși, lilieci, câini zburători. Un pește zburător evadase din borcanul său și săgeta sala izbindu-se de un perete. Gândacii uriași, coropișnițele, păianjenii și scorpionii mișunau pe podea, alcătuind un covor viu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în urmă, ulițele încîlcite, cu case ca de țară, cu cîte-o antenă pe acoperișuri, și turla de tablă pricăjită, lipsită de demnitate, a unei bisericuțe. La orizont, ieșind dintre case ca un înotător dintre valuri, zăream statuia dorobanțului de la Rond, înspăimîntătoare. Văzusem la cinema filmul Godzila, despre un monstru imens care distrugea un oraș. Așa arăta și statuia soldatului, acum albăstruie din cauza depărtării. Privind în direcția opusă, vedeam câmpul, arătura întinsă până la o lizieră de copaci, dincolo de care se ițea altă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
părăsit. M-au chinuit multă vreme țânțarii, dar în cele din urmă oboseala m-a covârșit și nu m-am deșteptat decât târziu în zi, cu mădularele supte, aproape fără să-mi dau seama unde mă aflu... Visasem probabil ceva înspăimîntător, căci m-am deșteptat transpirat și tremurând. Am luat-o aproape la goană pe șosea, înainte. A fost o zi de umblet în neștire, din care nu-mi mai aduc nimic aminte, în afară de faptul că am întrebat ca prin somn
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
decât să aștept, discret și stoic. Si mai ales, niciun cuvânt Sophiei ! Oare cum ar reacționa pauvre Sophie, aflând deodată adevărul despre gravitatea bolii ? Demnitate virilă, o discretă îndepărtare ca să se evite pericolul de contagiune, și niciun gând spre acel înspăimântător viitor care îmi va cere, poate, să continui a sta departe de ea. Niciun gând la iubirea tot mai inutilă, la dorințele tot mai violente, pe care boala le ațâță, interzicând însă cu severitate orice apropiere, în timp ce atenția mea devine
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
din sertarele scrinului, o nerușinată duhoare de carne putredă și urină... Și reținuta lui mamă care, în clipa când șuierase trenul de plecare, își ascunsese sub voaletă ochii neajutorați, ajunsă în atât de puțină vreme - cum, Doamne, cum ? - această făptură înspăimântătoare. Sub picurarea vie a lumânării, un cap înnegrit și micșorat cât pumnul, părând mai mic pe imensitatea albă a pernei, cu ochii sclipind înghețat, cu buzele vineții și arse. Nemișcată și doar respirând zgomotos, un ciudat șuier al aerului, ca
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
hazarda chiar să spun mai mult : un popor care să se disprețuiască astfel singur ? Lasă demagogia sau, dimpotrivă, ține seama și de ea, pentru că formele la care ea poate ajunge la noi tocmai aceasta arată : un înspăimântător, da, da, un înspăimântător dispreț de sine. Noi înșine găsim cuvenit să spunem despre un lucru prost făcut : treabă românească ! Cu acea inimitabilă intonație, cu acel inimitabil zâmbet batjocoritor... Făcând să-i scârțâie botinele de lac, Margot se ridică de pe canapeluță. Ce rost are să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
abia am înțeles clar !) căzuse bomba. Curțile erau pustii. Am luat-o în urma lor, cu capul gol, cum pornisem, nemaipăsându-mi de cum arăt, șchiopătând parcă din ce în ce mai tare, dar purtat de această irepresibilă chemare, ce nu e nici curiozitate, nici milă : înspăimântătoarea fascinație a catastrofei ce te atrage, precum abisul. Multă vreme nu am văzut mare lucru, oameni îngrămădiți ascunzând trista priveliște. Tout à coup, j’ai demeuré pétrifié, înțelegând pericolul la care aș fi fost expus dacă ajungeam la vreme și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o săptămână când, istoviți după zile de lupte, neprimeniți și cu picioarele împleticindu-se, au mărșăluit în beznă având drept acompaniament vuietul apelor Oltului, veșnic întrerupt de răcnete sălbatice și strigăte de agonie, de zgomotul carelor prăvălindu-se cu un înspăimântător uruit în valuri, de mugetul bietelor animale (și tunurile, și chesoanele erau trase de perechi de boi, ajungând până la opt perechi), de bubuitul armelor de foc. Pereții înalți și strâmți de stâncă ai defileului făceau ca sunetele să se audă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cele trei trepte de la intrare, fiecare mergând pe rând, la biserica Boteanu, vom pleca spre Boteanu, desigur, dar nu amândoi, nu deodată, de mult, ah, suport țăcănitul acesta supărător de vase din bucătărie, supărătorul gâlgâit al apei de la chiuvetă, mugetul înspăimântător al animalului acvatic ce se zbate zadarnic să mai iasă din țeavă, cu apa, prea fierbinte, opărindu-i țeasta lucie și cheală, sub o căciulă roz-murdar, flaușată. Gâlgâitul muget al apei, și mereu gheara neagră care strânge firele cu disperare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de cele întâmplate cu o noapte în urmă. Acum revedea totul limpede. Se ridicase de pe pietrele ude și reci, de pe chei, ca să constate că mașina dispăruse, și pentru câteva momente se simți dezorientat. Unde se evaporase? Auzise parcă un zgomot înspăimântător, lugubru. Și îl durea un braț, înțepenit parcă în urma unui efort violent. Pe urmă sărise în picioare și alergase la marginea cheiului. În lumina felinarului se vedeau apele vâscoase ale canalului clocotind, bolborosind și învârtejindu-se, de parcă însuși diavolul ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acest gen de sunete: murmurul înăbușit al oamenilor care șușoteau în preajma lui, străini înfricoșători, oameni care se aflau foarte aproape de el, acolo unde n-ar fi trebuit să se găsească vreun om. Hoți, polițiști, intruși de altă specie și mai înspăimântătoare, fără nume. Sau poate că erau doar porumbei. Se deșteptă surprins, așa cum se trezea acum în fiecare dimineață, constatând că nu se afla sus, în propriul lui pat, ci la parter, pe canapeaua lată din salon, unde dormise noapte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Robert începu să simtă cu și mai multă intensitate mușcătura acelui „prea târziu“. Dacă dezvăluirea „dragostei“ lui, sau ce-o mai fi fost, avea s-o înspăimânte pe Hattie, asta nu se datora faptului că „dragostea“ lui era un lucru înspăimântător? John Robert care nu era obișnuit să pună vreodată punct speculaților sale, aici se oprea, în acest context al vieții secrete a lui Rozanov poate fi înțeleasă extraordinara propunere făcută lui Tom McCaffrey. Dar înainte de Tom fusese Pearl. John Robert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nivelul capului lui Tom, scăpau șuvițe de abur, cu un zgomot șuierător. Șuieratul îmbinat cu duduielile sacadate, care răsunau mai puternic și mai vibrant, deveniră brusc amenințătoare. Prezența unui asemenea volum, de abur comprimat, a unei forțe brute atât de înspăimântătoare, anima țevile asudate, care trepidau parcă de viață. „Nu e posibil oare ca întreaga construcție să fie pe punctul de a exploda? Nu cumva din pricina acestui pericol iminent era întreaga clădire pustie? Toată lumea fugise, în afară de el.“ Țevile păreau să gâfâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aceea vor lua o mai mare osîndă." $21 1. Isus Și-a ridicat ochii, și a văzut pe niște bogați care își aruncau darurile în vistierie. Pe alocuri vor fi mari cutremure de pămînt, foamete și ciumi; vor fi arătări înspăimîntătoare, și semne mari în cer. 2. A văzut și pe o văduvă săracă, aruncînd acolo doi bănuți. 3. Și a zis: "Adevărat vă spun, că această văduvă săracă a aruncat mai mult decît toți ceilalți; 4. căci toți aceștia au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
Dar sfîrșitul nu va fi îndată. 10. "Apoi", le-a zis El, "un neam se va scula împotriva altui neam, o împărăție împotriva altei împărății. 11. Pe alocuri vor fi mari cutremure de pămînt, foamete și ciumi; vor fi arătări înspăimîntătoare și semne mari în cer. 12. Dar înainte de toate acestea vor pune mîinile pe voi, și vă vor prigoni: vă vor da pe mîna sinagogilor, vă vor arunca în temnițe, vă vor tîrî înaintea împăraților și înaintea dregătorilor, din pricina Numelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
pe Satana afară din el, ne este teamă că nu va mai trăi până mâine". Și Iisus le-a răspuns: "Mare este credința voastră. Să se facă totul după credința voastră și veți vedea în curând, față în față, chipul înspăimântător al Satanei alungat de puterea Fiului divin al Omului. Pentru că voi arunca afară din el pe puternicul Satana, prin puterea nesfârșită a lui Dumnezeu. Pentru că Spiritul cel sfânt și atotputernic al lui Dumnezeu face chiar și pe cel mai slab
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
se surpa. Din loc în loc, curgeau, asemenea unor cascade, șuvoaie de calcar și pietre, care astupau tot ce le era în cale. în scurt timp, o bubuitură înfundată s-a auzit pe o distanță de sute de kilometri jur- împrejurul înspăimântătorului loc supus dezastrului natural. în câteva minute, ecourile reverberate ale prăbușirii s-au stins încet- încet. în locul fostei grote se căsca acum a adâncitură lungă de câțiva kilometri și deosebit de largă. O covată uriașă, lungă și adâncă. Un fel de
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
Așa se întîmplase cu văduva, cu Dolly, cu Ninon, cu poloneza, cu toate. Singură Mihaela nu catadixise măcar să-mi răspundă, necum să mă roage ca să n-o părăsesc. Își închisese durerea și revolta în ea, suferise cumplit (dovadă slăbirea ei înspăimîntătoare), fără să-mi adreseze un cuvânt; se ivise sarcina aceea neașteptată și ea tăcea mereu, cu îndărătnicie, preferind să piară de rușine decât să se înjosească cerîndu-mi s-o ajut. Rămăsese asemenea unei naufragiate pe o insulă pustie. Cui să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
erau de așa fel încît fiecare roată părea că este în mijlocul unei alte roți. 17. Cînd mergeau, alergau pe toate cele patru laturi ale lor, și nu se întorceau deloc în mersul lor. 18. Aveau niște obezi de o înălțime înspăimîntătoare, și pe obezile lor cele patru roți erau pline cu ochi de jur împrejur. 19. Cînd mergeau făpturile vii, mergeau și roțile pe lîngă ele; și cînd se ridicau făpturile vii de la pămînt, se ridicau și roțile. 20. Unde le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
sloganul „orașul trebuie să rămână așa cum este“ reprezintă „o absurditate“, mi-e greu să cred că ni se vor subția coșmarele. Am fost spontan de acord cu Katiușa Ivanov, cum că toate acronimele gen PUZ, PUG, PUD, PUC, CUT, POT, înspăimântătoare pentru neavizați, trebuie explicate, po pu lari zate, conștientizate de „locuitorii acestui oraș, care nu știu ce li se pregătește“, cum spune Gabriel Pascariu. Am fost de acord cu Ileana Tureanu (avem regulamente sufi ciente, dar nimeni nu ține seama de ele
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
o încerc decât foarte parțial. Cunoașteți mai bine decât [2 de ]2 mine greutățile pe cari le poartă poporul nostru rural și știți că sub dânsele el sărăcește din zi în zi și că numărul populației noastre scade în proporțiuni înspăimîntătoare pentru orice econom politic. Cauzele sunt lesne de aflat. Înaintea înființărei căilor de comunicație exportul nostru era minim; cerîndu-se puțin, noi lucram puțin; astăzi ni se cere mult și noi lucrăm mult. Și știți că la noi nu lucrează decât
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
asta? Bun, aveau nenumărate motive s-o facă. Întotdeauna există motive să ucizi un om. Dimpotrivă, e cu neputință să aduci dovada că e îndreptățit să trăiască. Iată de ce crima își găsește întotdeauna avocați, iar nevinovăția doar uneori. Dar acea înspăimântătoare agonie, în afară de pricinile ce ne-au fost atât de explicate timp de două mii de ani, mai avea una, cu deosebire însemnată, dar care nu știu de ce, e tăinuită cu mare grijă. Adevărata pricină este că El știa că nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]