2,199 matches
-
eliberează pe românii care, până atunci, colaboraseră pe acest mal stâng al Dunării la o activitate militară ce nu era a lor. Apoi, mongolii, acoperind cu năvălirea lor răsăritul european, culegând în mijlocul unor ruine făcute sistematic, cu sânge rece, ca să înspăimânte pe cine nu recunoștea de la început pe hanul, stăpân a toată lumea, nu vin prin aceste părți de jos (de la Dunăre), ceea ce i-ar fi pus în legătură cu formațiunile românești, care nici n-au suferit de pe urma lor, crede istoricul. Contactul tătăresc cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
anterioară, în experiența sfintelor. O experiență, zice el, care valorează mai mult decât toată filosofia. În ceea ce-l privește pe Dumnezeu, C. nu ezită să scrie: „Dumnezeu este o disperare care începe unde sfârșesc toate celelalte”. O propoziție care a înspăimântat-o și a rușinat-o pe mama sa, evlavioasa soție a preotului din Rășinari. Dintr-o scrisoare a lui C. se înțelege că după apariția cărții ea n-a mai avut curajul să iasă din casă. C. se scuză zicând
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
de calm interior. Chiar și obiectele, până acum apăsătoare, doborâte de singurătatea lor, capătă o aură mistică: „Și toate din casă mi-s sfinte”. Zăpada (element, în genere, negativ, obstacol în calea spiritului și sursă de neliniște pentru psihicul poetului înspăimântat de lucruri) a creat un cadru favorabil. Poetul este, în camera străjuită de nămeți, un prizonier bucuros. Frica de elemente - sentiment dominant în poemele bacoviene - este înlocuită aici cu o scurtă stare de tihnă și desfătare: „Și vino și tu
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
vorbe. În fiecare seară, istorisirile bunicii noastre descătușau încă o fărâmă din universul acela înghițit de vreme. A mai fost și comoara ascunsă. Cufărul plin de hârtii vechi care, când ne aventuram sub patul cel mare din camera Charlottei, ne înspăimânta prin masivitatea lui obtuză. Trăgeam încuietorile, ridicam capacul. Ce de hârțoage! Viața de adult, cu toată plictiseala și cu toată seriozitatea ei neliniștitoare, ne tăia respirația cu mirosul de închis și de praf... Puteam oare să bănuim măcar că, printre ziarele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mea parteneră de pe pluta noastră, noaptea: e adevărat, mi-era ciudă pe ea că nu o mai doream, că eram decepționat, că o simțeam acolo, lipită de umărul meu... Ducându-mi gândul până la capăt, dezvăluind egoismul acela masculin care mă înspăimânta și totodată mă ispitea, mi-am spus: „De fapt, după ce faci dragoste, femeia trebuie să dispară!” Și mi-am imaginat din nou mâna aceea febrilă căutând hangerul. M-am ridicat brusc în picioare, întorcându-mă spre Charlotte. Aveam să-i
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
aceea nu mă împiedicau să păstrez în plămâni aerul înghețat din izba mare și neagră. Vedeam fereastra acoperită cu promoroacă, scânteierea albastră a cristalelor, femeia cea tânără cu copilul ei. Charlotte vorbise franțuzește. Franceza pătrunsese în izba aceea care-o înspăimântase întotdeauna din cauza vieții ei tenebroase, apăsătoare și atât de rusești. Iar în adâncul ei se luminase o fereastră. Da, vorbise franțuzește. Ar fi putut vorbi rusește. Asta nu i-ar fi dăunat cu nimic clipei reînviate. Deci, exista un fel
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Închisorii, Crișan s-a spânzurat cu nojițele de la opinci. Horea și Cloșca au fost trași pe roată, la Alba-Iulia, pe locul numit ,,Dealul Furcilor”, În fața mulțimii de iobagi, aduși cu sila. Nobilii gândeau că-n acest fel, iobagii se vor Înspăimânta și nu se vor mai răscula. Horea a murit ultimul, spunând: ,,Mor pentru popor”. Cuvinte: iobag = țăran fără pământ, obligat să muncească pe moșia nobilului; nobili = În trecut, stăpâni ai pământului; robi ai pământului = iobagi obligați să muncească pe pământul
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
nu mai reapar. Ah! nu știi... nu poți ști ce îmi lipsește... Căci, dac-aș ține-n mână toată lumea, Toată lumea nu mi-ar ajunge... Și să simți, Să știi mai dinainte că etern, Etern avea să ție-astă dorință... Că-etern o înspăimînți, un demon!, lumea, Că chiar atunci când vei vedea-o-aprinsă Totuși arderea ei nu va întrece Focul cel crud din sufletul tău propriu... Asta-i cumplit... asta e prea cumplit. 8 2254 - Tu pleci sub ochiul tău Pe-nvingătorul a o sută
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
din viață soția sa și că totodată copilașul său și episcopul Tîrnovei își dăduseră cea din urmă răsuflare. Recunoscând în această lovire a casei sale mâna răsplătitoare a lui Dumnezeu pentru că jurase strâmb și despărțise fără cale pe doi soți, înspăimîntat de aceasta, ridică numaidecât asediul, dă foc mașinelor-praștii, berbecilor pe care-i întrebuințase, și apucă repede drumul spre Tîrnova. Latinii, avizați la ei înșii, deci insuficienți, se văd asemenea siliți să întrerupă asediul, pleacă la Constantinopol și despresură de nevoie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a cumanilor de la păgânism, a românilor de la legea greacă, o și puse în lucrare cu mult zel, atât prin impulsiuni date regelui cât și prin instrucții cătră cler. Tendința Scaunului papal era favorizată și de împrejurarea că cumanii din Moldova, înspăimîntați de nimicitoarea soartă care ajunsese atât pe conaționalii lor din Asia la a [nul] 1222 cât și pe cei dintre Nipru și Nistru în a[nul] 1224 în bătălia de lângă Kalka, se aruncară spre a se mântui pe sine înșii
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
specia asta de scriitorie se întrebuințează în genere penele mai tâmpite, de unde apoi nu izvorăște dezaprobarea din invidență, ci numai spre a sacrifica unui idol". Foi dramaturgice, II, pag. 29. {EminescuOpXIV 251} {EminescuOpXIV 252} O activitate căzută în opiniunea publică (înspăimîntă) respinge de sine naturi talentate și însemnate de a se consacra ei, pentru că perspectiva e mult mai bogată pe alt teren. Astfel e și cu critica teatrală în starea ei de-acuma (în totalitatea manifestărei ei) în genere. Neci învățații
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
substanțial al presei libere, mai ales prin luarea de ostatici. Când guvernele au înființat forțele antiteroriste, pentru a contracara acest pericol criminal, strategii teroriști au inovat și ei, punând bombe la bordul aeronavelor producând victime în număr fără precedent și înspăimântând sute de milioane de oameni care călătoreau cu avioanele. Orice atac important al unui grup revoluționar constitue o provocare la adresa statului. Cetățenii pretind să știe de ce nu sunt protejați, iar acest sentiment subminează guvernarea. Se fac presiuni pentru mărirea valorii
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
să se implice în combaterea terorismului în primul rând prin mijloacele societății civile legislație, mijloace economice și financiare, politici, sisteme prevenționale, educație, cultură și, la nevoie, prin folosirea forței. Deci, terorismul este un război care are ca scop principal să înspăimânte. Distrugerea, crima, asasinatul reprezintă doar mijloace. Obiectivul strategic este spaima, înspăimântarea. Așadar, deși conducătorii teroriștilor nu s-au așezat niciodată toți la aceeași masă și nu au plănuit un mod de a acționa, un sistem de pregătire a forțelor și
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
moară de frică” (Enuma Eliș, II, 25 ; cf. 1, p. 22). Într-adevăr, Anșar (tatăl zeilor), el însuși „înfiorat”, își trimite pe rând fiii - pe Anu (zeul cerului) și Ea (zeul apelor) -, dar aceștia se întorc fără să fi luptat, înspăimântați : „El s-a întors înfricoșat la tatăl său Anșar” (Enuma Eliș, II, 83 ; cf. 1, p. 24). Anșar cheamă toți zeii la sfat și cere ca, dintre ei, cel mai puternic să-l înfrunte pe Tiamat. Dar, ca și în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
spaimă” și dorind pace (Marka¡¯ya Pura¡a). Chiar și în legenda apocrifă Povestea lui Satanailu cumu s-au trufitu împotriva ziditorului D(u)mnezeu... - pe care Nicolae Cartojan a considerat-o prototipul colindei tip Furarea astrelor - arhanghelul Gavriil, fiind înspăimântat de puterea lui Satanail care furase din cer însemnele puterii divine, refuză să se lupte cu acesta (5, II, p. 49). Comentând înfruntările mitice dintre un zeu și un monstru (de regulă) ofidian sau acvatic - înfruntări a căror miză este
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în general monștrii și demonii, precum și toate aspectele care îi definesc (înfățișare, armele folosite, ravagiile produse, sălașurile pe care le populează) răspund aceleiași nece sități arhetipale : provocarea spaimei. Este evident faptul că există o trainică legătură semantică între a (se) înspăimânta și monstru (monstrum horrendum = „monstru înspăimântător”, cum îl prezintă Virgiliu pe ciclopul Polifem, în Eneida, III). Plecând de la această realitate semantică, unii filologi au încercat să găsească posibile relații fonetice între cei doi termeni. Astfel, în pofida unor soluții etimologice „clasice
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dar chiar și lui Dumnezeu : Dumnezeu s-a spăimântat, Peste lume s-a uitat (6, p. 113). Motivul spaima lui Dumnezeu nu apare numai în colinda în discuție, ci și în unele orații de nuntă cu subiect similar. Dumnezeu se înspăimântă de iadul întemeiat de diavoli și îl trimite pe Sf. Ilie cu fulgerul să-i „prăpădească” : Dedesubt pe sub pământ, Un iad mare și rotat, De diavoli întemeiat, De care singur [Dumnezeu] m-am înspăimântat (32, p. 190). Analizând diversele variante
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
nuntă cu subiect similar. Dumnezeu se înspăimântă de iadul întemeiat de diavoli și îl trimite pe Sf. Ilie cu fulgerul să-i „prăpădească” : Dedesubt pe sub pământ, Un iad mare și rotat, De diavoli întemeiat, De care singur [Dumnezeu] m-am înspăimântat (32, p. 190). Analizând diversele variante ale tipului de colindă Furarea astrelor, surprinde un alt element din aceeași sferă de semnificații cu cel comentat anterior. Cu foarte puține excepții (12, p. 88 ; Șezătoarea, X, 10), nu Dumnezeu este cel care
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
spus Dumnezeu lui Noe] la copacul din care ai tăiat cel dintâi lemn, să cazi în genunchi acolo, să te închini și să cetești rugăciuni până la sfârșit. Noe merse la copacul știut și într-atât se rugă încât [...] Dracul se înspăimântă de atâtea rugăciuni, că făcu corabia la loc, întocmai cum fusese la început” (3, p. 126). c) Un alt motiv comun celor două legende este „înfruntarea dintre Dumnezeu și Diavol” (44, p. 38) - în fond, înfruntarea dintre cele două principii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în special folcloriștilor bucovineni Sim. Fl. Marian și Ion G. Sbiera (170). Despre relația dintre solomonari și balauri vorbește și Ion Creangă în cunoscuta sa nuvelă Moș Nichifor Coțcariul (1877). Evreica Malca, fiica jupânului Strul din Tg. Neamț, nu este înspăimântată doar de lupi (licofobia este percepută de români ca fiind o „maladie evreiască” ; cf. 205), ci și de balauri. Noroc cu Moș Nichifor, care o liniștește : „Eu unul știu solomonii și nu mă prea tem nici de balauri”. „Da’ ce
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de guvern și de administrație și că în cele mai multe părți nu mai poate rezista. Nu mai poate, nu mai poate. Visul inoculat de acest venetic, cumpărătoarea en gros de conștiinți, opinii și caractere, au ajuns la un grad ce ne înspăimîntă și ne face a pierde speranța în orice dezvoltare sănătoasă a poporului nostru. În ce stare a ajuns bietul poporul nostru? În colegiul I și II sunt o sumă de oameni ce au procese cu statul. E natural. A cincea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Te întrebi desigur cum am putut să te aștept în poziția aceea. Te asigur că mi-ar fi fost la fel de simplu să stau în mâini dacă așa aș fi fost camuflat mai bine. ― Nu e nevoie să încerci să mă înspăimînți cu calitățile tale. Sunt deja extrem de speriat, rosti Stin cu voce înceată. Cine ești? ― Numele meu e Rimio de Vassur. Sunt locotenent în gardă și însărcinat oficial cu ancheta privind moartea călugărilor din Biserica Alambicului de Dumnezei. ― Te știu. Tu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
clătină din cap. - Nu e vorba de asta. Se poate să ne citească gândurile, se poate ca, într-un fel sau în altul, spionul să fi găsit pur și simplu o cale de a fi prezent oriunde în psiac. Mă înspăimîntă operatorii ăștia. - Chiar și așa. Să venim atât de departe pentru a vedea o înregistrare... - Privește și-ai să înțelegi, o întrerupse Durdrin. Imaginea începu din nou să se miște. Planeta se mări până când ocupă întregul spațiu de proiecție. Următorul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
aceea a personalității sale care avea să se devoaleze o dată cu înaintarea în vârstă sau cu trăirea evenimentelor care aveau să-l traumatizeze sau să-l inițieze în plictisitoarea stare de adult. Mai era însă și un alt loc care o înspăimînta pe Alaana. Undeva, în adâncul minții tânărului, sălășluia un fel de sferă verde, pulsîndă, delimitată de o membrană care stătea să se rupă mereu și care scăpa din când în când gânduri disparate, autoreparîndu-se mereu în ultima clipă, înaintea unei
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în spatele tonului sec. Era vorba despre descrierea nașterii a trei noi mătci din trupul celei care își condusese lucrătorii pe Alterna. Ofițerul notase că priveliștea unor trupuri atât de mari apărând deodată, fără ca mama să pară afectată în vreun fel, înspăimîntase pe toată lumea. Cu o repeziciune catalogată drept "uimitoare" de ofițerul sau, noile mătci se depărtaseră apoi urmate îndeaproape de un grup de lucrători. Bella își ridică ochii de pe notițele sale când auzi ciocănitul ușor în ușă. În prag stătea un
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]