948 matches
-
Pe maluri sdrumicate de aiurirea mării Cesaru-ncă veghiază la trunchiul cel plecat Al salciei pletoase - și-ntinse-a apei arii În cercuri fulgerînde se pleacă lin suflării A zefirului nopții și sună cadențat. Ii pare că prin aer în noaptea înstelată, Călcând pe vârf de codri, pe-a apelor măriri, Trecea cu barba albă - pe fruntea-ntunecată Cununa cea de paie îi atârna uscată - Moșneagul rege Lear. Uimit privea Cesarul la umbra cea din nouri, Prin creți ai cărei stele lin
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
firesc cu putință: —Vii să înoți? Mergem cu toții, zic eu, la nimereală. Finn stă pe marginea patului și are o expresie îngrozitor de tristă. Mă gândesc că i se trage de la discuția pe care a avut-o cu Vanessa sub cerul înstelat. —Ah, scuză-mă o clipă, zic eu repede. Acum chiar că trebuie să pun ceva pe mine, măcar din respect pentru situația în care se află colegul meu. Pe de altă parte, n-aș vrea să-mi vadă grăsimea de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dar, la urma urmei, nici nu mă interesează. Mă simt straniu de liniștită, în ciuda iadului din jurul meu. Jake mi-a răspuns la mesaj, iar eu am făcut pace cu lumea! Este foarte relaxant să zaci pe o bancă sub cerul înstelat, în aerul înmiresmat al nopții, privind o hoardă de oameni încleștați într-o luptă frenetică, în timp ce tu nu ai nimic de făcut decât să te lungești, să-ți sprijini capul, să duci paharul la gură și să te pierzi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
vreau să dansez, poalele să se desfacă, să se desfacă așa cum se rotește cerul cu stelele lui, cu nevăzutele ființe care ne privesc și ne aplaudă și dirijează fiecare gest, gând, gând-gest, gând-trup, gând-suflet și poalele să fie poale cerești, înstelate, amețitor de frumoase, pe care să zburde îngeri și heruvimi în vârtejul dansului, dans de epocă, dans de libertate, dans-cer, dans, dans, dans! Vârtej de vânt, șuvoi conic cu vârtejul în jos, vânt-titirez, care adună frunzele toamnei din curtea noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
grăbit spre mumă-sa, Dunărea. Și să vedem pe care o strângi în brațe? Nehotărârea e uriașă, ca frumusețea însăși. Și roagă-te la Divina Mamă a Naturii să stingă o clipă Wații Soarelui și să ghilotineze zarea cu cortina înstelată a nopții luminată de veioza de pe noptieră a Lunii. Și alergați Fecioara goală, cu părul negru fluturând prin imensul lan de grâu copt. Alături, căprioara sorbind apă din afluentul grăbit spre ugerul Dunării. Dacă poate spune Luna că a negociat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în mână decât o undiță primitivă. Nu vârșe, nu chipcel, nu clonc. Și fără haine, doar în chiloți de baie. Nici borcane cu râme sau sticle cu spirt. Ajunși pe țărm, s-au întins pe nisip cu ochii spre cerul înstelat. Se auzea parcă de pe celălalt mal un sunet, ca un strigăt de om, pe o notă foarte înaltă, sunetul se prelinse pe apele foșnitoare ale fluviului, ca o panglică albă mulată de pe crestele valurilor. Un șarpe muzical cu o lungime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
faci sânge rău. Eu am fost trimis de Cel de Sus ca să te apăr, și să nu se se schimbe nimic În viața ta de rahat. Mi se rupe inima de tine, cât ești de tembel. Privește afară, ce noapte Înstelată! Șapte A venit și primăvara cu un val de ploi care le-a udat până și sufletele și cu un noroi clisos format În jurul maghernițelor ca un aluat proaspăt frământat. Șobolani morți, cu burțile umflate de apă concurează În mirosurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un boșo Iar eu tot nu hotărâsem dacă să mă tirez pe șest la autobuz, când Pisăloaga Casandra mă va scăpa o clipă din vizor, ori să stau până când el o să dispară dincolo de frontiera păzită de fețele crunte și umerii Înstelați ai băieților cu ochi albaștri. Deodamdată Traian Încă mai era acolo, cu geanta pe umăr și haina plină de buzunare și fermoare, Într-un halou de Hugo Boss, grăbit să scape la check in și de geamantanul blindat al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ntrebări. Tăriile de sus, uscatul și fluidul, ca sufletul și trupul, formează o-armonie, salvată prin IUBIREA care dislocă vidul, unind ceea ce este cu ce-ar putea să fie. Răsfrânte-n noi sunt toate: și cerul și pământul și noaptea înstelată și ziua, mai ales căci încă din Geneză-n mod minunat CUVÂNTUL a pus în despărțire un astfel de-nțeles. Și dacă despărțirea-i liantul ce ne-adună, înseamnă că-n adâncul ei este un secret care, discret, ne face
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
crengile copacilor din jur. Își amintea de nopțile de vară de acasă, mult mai fierbinți decât cele de aici. Îi plăcea să rătăcească prin crângurile din lunca Nistrului. Se prăvălea cu fața în sus pe iarba din poienițe privind cerul înstelat. Aștepta cu nerăbdare să vadă urma luminoasă a unui meteor, șoptindu-și apoi, repede, în gând, o dorință, așa cum îi spusese maică-sa că trebuie să facă. Amintirile îl năpădiseră, ori poate chiar ațipise fără să-și dea seama. Tresări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
stufoasă era de neconfundat. Purta aceleași haine aspre, deschise la culoare, cu care îl văzuse îmbrăcat de fiecare dată. Singurul lucru care îi lipsea, era toiagul acela de care nu se despărțea niciodată. După câteva momente în care privise cerul înstelat, Calistrat se întoarse înăuntru. Boris se decise imediat, străbătu repede cei câțiva metri care îl separau de gardul părăginit și își făcu vânt peste el. Ajuns de partea cealaltă, se rostogoli fără zgomot la pământ. Menținându-se în umbră, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
le place să bârfească, dar nu vor să meargă pe. jos și, săptămâni de-a rândul, Strickland și cu Ata trăiau singuri. El picta și citea, iar seara când se lăsa întunericul ședeau împreună pe verandă fumând și privind cerul înstelat. Apoi Ata avu un copil și bătrâna care veni s-o ajute la naștere rămase cu ea. Curând nepoata bătrânei veni și ea acolo și apoi și un tânăr. Nimeni nu știa de unde și nici al cui era, dar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
trec, năvălitori, unii peste alții, își strivesc reciproc abdomenele, fețele urlă, se țin de umeri, se reped către ieșiri, ca în fața unui mare prăpăd pe care eu nu îl văd, nu îl înțeleg, nu îl cunosc rămân singură, sub cerul înstelat înconjurată de un zid înalt de cadavre. nouă în primul loc: tu ești neprihănită, nu ai furat nimic niciodată, nu ai uneltit împotriva vreunei oștiri dușmane, nu ai batjocorit pe nimeni, nu ai călcat nici gâze cu tălpile tale ușoare
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
a stelelor părea să făgăduiască o mare schimbare în lume, care urma să înceapă, odată cu zorii noii zile. Nu se dăduse nici o comandă de odihnă, dar calul lui Mitsuhide se oprise, iar seniorul stătea în șa, profilându-se pe cerul înstelat. Observând că, pentru moment, n-avea de gând să pornească, generalii din jur, îmbrăcați în armuri scânteietoare - și lungile șiruri de oameni împlătoșați, steaguri și cai din urma lui - așteptau, neliniștiți, în întuneric. — Undeva într-acolo susură un izvor. Aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
foarte reușită! Fără îndoială că se va publica. Fiind însă o poezie ocazională, va trebui să așteptăm împreună până când îi va veni rândul. Rareș ridica ochii spre fereastra întunecată... El însuși se simțea pierdut, mic și neînsemnat, în nesfârșita noapte înstelată așternută peste pământ. Dar inima îi bătea mai repede. Abia dacă îndrăznea să-și închipuie că raza unei stele avea să-i călăuzească vreodată lui Moș Costache un răspuns care să vină în zbor, scris pe pagina a doua, pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
am așezat pe o movilă de pământ, privind în sus, la cerul plin de stele. Ghidușa s-a ghemuit lângă mine, rezemându-și capul de umărul meu. Privind în sus, eu am văzut că pe boltă apăruse forma unui dinozaur, înstelat. O nouă constelație. Uite, i-am spus Ghidușei, un dinozaur pe cer!... Unde? m-a întrebat pe jumătate adormită, însă devenind oarecum atentă și privind în sus. Uite, vezi? i-am arătat eu. În direcția aceea, cele cinci, le vezi
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
erau puse farfurii și tacâmuri de argint, iar alături se aflau două sfeșnice cu câte trei brațe. A aprins lumânările, am ajutat-o să aducă de la bucătărie deliciile și s a pornit ospățul. Pe când stăteam la masa ca o boltă înstelată, privirile îmi călătoreau de la vitrinele cu vase de argint, luminate din interior, la foto grafia de pe mobila alăturată, în care Maestrul discuta vi sător cu un tânăr tibetan, iar de aici la instrumentele muzicale. O chitară Stradivarius unicat, incrustată cu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
primul autograf. Pereții din salon erau acoperiți cu icoane ortodoxe rusești, pe o măsuță erau așezate un crucifix mare de argint și o serie de cutiuțe, tot de argint, din secole trecute. Când ne-am așezat din nou la masa înstelată, mătușa a reînceput poveștile. Eram foarte prieteni cu un mare sculptor englez de origine cehă, Franta Beltsky, stabilit la Londra. Umpluse cu sculpturile lui toată Londra, printre altele era auto rul fântânii de la Festival Hall. Îmi făcuse și mie o
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
deveneau din ce în ce mai captivante, aș fi ascultat-o la nesfârșit. Tocmai se pregătea să aprindă lumânările în sfeșnicele de argint, când am rugat-o să-mi povestească anume cum plecase din România, prin 1946. După ce flăcăruile începură a străluci pe masa înstelată, Ioana se întoarse spre mine. Veselia dispăruse de pe chipul ei, care se întuneca treptat. Am avut viziunea clară a situației fără scăpare în care urma să ne găsim curând. Îi citisem pe Dostoievski, pe Tolstoi, în ale căror cărți se
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
intră cu evlavie și credință în acest loc sfințit de nevoințele marilor iubitori de Dumnezeu. Maica Stareță Mihaela, Monahia Gabriela, Monahia Mina, Monahia Nectaria și Sora Mariana Schitul Iezer, județul Vâlcea 22-23 septembrie 2004 La miez de noapte, sub cerul înstelat, în dangăt de clopot și murmur de toacă, în șoapta rugăciunii celei de veghe și de lumină a candelei celei din inimă, între bătrânele ziduri ale chinoviei Secului a marelui Varlaam Mitropolitul și a tot marelui Sfânt Paisie, dimpreună cu
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
materiei Universului ne face să fim înfrățiți cu stâncile și să ne simțim prieteni ai norilor de pe cer, ne simțim adevărate creații cu răspunsuri certe ai Bunului Dumnezeu creator al întregului Univers. Așa cum spunea Immanuel Kant, deasupra mea este „cerul înstelat” iar în mine este „lumina conștiinței”! Întreținută vie de rugăciunile noastre pe meleagurile minunate de la Mănăstirea Secu, de la sfintele lăcașuri de cult și de înaltă credință puternică ale prea onoraților și iubiților părinți, monahi și slujitori ai acestei celebre mănăstiri
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
orb, foarte înalt, s-a făcut deodată o liniște totală și atât de reconfortantă după huruitul continuu al Roverului, încât ți-era milă s-o risi pești. Odată stinse și farurile, am ieșit din mașină sub cel mai fantastic cer înstelat pe care l-am văzut vreodată. De fapt, cred că scriu paginile astea nu pentru povestea amo roasă (și nu prea) care urmează - nu cu una dintre poete sau cu amândouă la un loc, cum poate vă imaginați, nu, ferească
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
țintă la ele prin parbrizele fără sticlă, aproape ca și când ar fi fost pacienți pe care spera să-i trateze. Pe când ne plimbam printre tot mai mulții vizitatori îmbrăcați în costume elegante și cu pălării înflorate, Helen întinse mâna prin geamurile înstelate și mângâie brațele și capetele de plastic. Această logică de vis domină întreaga după-amiază. În lumina puternică a celei de-a doua părți a zilei, cele câteva sute de vizitatori adoptau aspectul unor manechine, deloc mai reali ca figurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
vârstă care ședea sprijinit de bara de protecție din spate, cu fața și hainele stropite de sânge, ca o neobișnuită boală de piele. Ocupanții limuzinei se aflau încă în cabina adâncă a mașinii, identitățile lor fiind sigilate în spatele geamului interior înstelat. Am trecut pe lângă locul accidentului, strecurându-ne în față în coloana de mașini. Catherine se ascunsese pe jumătate în spatele scaunului din față. Ochii săi inexpresivi cercetau urmele de derapaj și bălțile de ulei amestecat cu sânge care traversau pavajul familiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
în mână, și mai încolo, în umbra coridorului care ducea spre secretariat, se aținea neclintit un individ în costum, care nu prea avea figură de profesor și căruia i s-ar fi potrivit mai bine o uniformă albastră cu epoleți înstelați. Individul era numai ochi și urechi și își ținea mâna dreaptă vârâtă în buzunar, în timp ce cu cealaltă se scobea încet în nas. Pe-aia cu căprioara nu v-o zic, că mai trebuie s-o perii și s-o descânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]