1,444 matches
-
așa un dezastru. Credeam că o să mă anunți că vacanța a fost anulată. SÎnt sigură că va fi În ordine cu părinții lui și pun pariu că o să-i vedem extrem de rar. Trebuie că se simt foarte prost din cauza celor Întîmplate și nu vor sta prea mult pe acasă. Așa a zis și Dan. — Vezi? SÎnt părinții lui, Îi cunoaște mai bine decît oricine. Mă rog, soacră-ta n-o să Îndrăznească să dezgroape securea războiului În condițiile În care eu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nu sînt chiar atît de simple și de precise. Emma Încă mă mai iubește, cu toate că nu e obligată, iar eu nu mă mai consider parte din familia ei. Poate că asta Înseamnă că ei sînt familia mea, că În ciuda celor Întîmplate și chiar dacă eu și Dan vom divorța, ei vor rămîne familia mea, și nu doar datorită lui Tom. — Ești În regulă? mă Întreabă Emma. Stau În picioare, privind năucită pe fereastră. — N-am nimic, răspund. Ceilalți sînt bine? Ce face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mea, nu mai știu ce să cred. Nu vreau să recunosc asta, nu În fața Emmei, dar o parte din mine vrea să o vadă pe Linda, să-și Înghită mîndria și să-i vorbească, să discute cu adevărat despre cele Întîmplate. Vreau să văd cam cît de mult a suferit și dacă Într-adevăr simte ceea ce Îmi spun cu toții că ar simți. Dar nu cred că am puterea să fac asta. Nu cred că Îmi pot Înghiți mîndria. — I-ar plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
foarte mult. Altceva nu a mai zis, dar nu era nevoie. Sărmana Linda. Lisa Îl sunase pe Michael după accident. Îi găsise numărul de la birou pe internet. Motivul telefonului fusese acela că dorise să-și exprime regretul profund pentru cele Întîmplate. Mai Întrebase și dacă putea ajuta cu ceva și se oferise să se vadă cu el, dacă Michael dorea să vorbească despre cele Întîmplate. Ticăloasa. S-a folosit de fiul meu ca pretext să Înceapă o aventură cu socrul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
birou pe internet. Motivul telefonului fusese acela că dorise să-și exprime regretul profund pentru cele Întîmplate. Mai Întrebase și dacă putea ajuta cu ceva și se oferise să se vadă cu el, dacă Michael dorea să vorbească despre cele Întîmplate. Ticăloasa. S-a folosit de fiul meu ca pretext să Înceapă o aventură cu socrul meu. Nu am nici urmă de Îndoială că a premeditat fiecare pas. A hotărît că Michael era exact ce căuta ea și că va muta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Tu ne-ai luat această frumoasă amăgire. ― Vina mea, prin urmare, e că nu m-am sacrificat ca să întrețin o minciună. Chiar nu interesează pe nimeni ca aveam șaptezeci de ani când am abjurat? ― Ce importanța are vârsta în cele întîmplate? ― Uriașă. La șaptezeci de ani e foarte greu să mai fii trufaș. Nu-ți mai arde să sfidezi nimic, după ce înțelegi că unica sfidare pe care ai dori-o nu ți-o mai poți îngădui. Când vei ajunge la vârsta
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
le pasă de descoperirile mele... Și, în clipa aceea, am înțeles, uimit, că, în loc să mă coboare, abjurarea m-a înălțat, poate... ― Cum așa? ― Înainte, eram convins că totul mi se cuvine și nu vedeam nici o limită a geniului meu. Cele întîmplate m-au scos din asta și m-au ridicat la calitatea de om. Inchiziția e o mașină de strivit suflete . În fața ei, am descoperit, o dată cu spaima de moarte, lucruri despre care nu știam nimic, melancolia, îndoiala, regretul, slăbiciunea, disperarea... Niciodată
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
încă greu, cu toate strădaniile regelui, să devină un popor unit de ceva mai mult decât legătura de sânge. Sau decât răzbunarea, ar fi trebuit să adaug, ura neîmblânzită care aruncă în luptă o familie împotriva altei familii pentru lucruri întâmplate pe când cei mai vârstnici erau încă în burta mamei lor. Nu mai izbutesc să-și găsească acea unitate care i-a făcut capabili să devină stăpâni peste Italia, pășind însă pe urmele disputelor născute în momentul în care și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pentru datoria pe care ai făcut-o. Acum iubește-te cu tronul, Rotari. Am părăsit sala, dându-l la o parte, fără să mă întorc, deși temându-mă pentru viața mea. Am aflat că doar la o zi după cele întâmplate s-a dus la Gaila, dar de fiecare dată s-a întors înfrânt. După patru zile, îmbrăcat într-o mantie grea de lână și cu fața ascunsă în glugă, a venit de unul singur acasă la mine. Eu mă ațineam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
orbit de durere, temându-se că inelul al fi putut să-i sfâșie nara. Căzu la pământ și polițistul Îl Împinse afară. Zero se rostogoli pe pietriș, iar când Încercă din nou să se ridice, nevenindu-i să creadă cele Întâmplate, polițistul Îi Înfipse un șut În spate cu o mișcare acrobatică de arte marțiale care-l Întinse la pământ, fără suflare. — Să nu mai Încerci vreodată să pui mâna pe onorabil, căpușă jegoasă. Dacă mai Încerci, te omor, amenință. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dar cum se poate... Și În timp ce sângele se scurge pe mocheta Învechită, un agent Începe să desfășoare banda galbenă pentru sechestrul judiciar și completează formularul pe care Îl va lipi pe ușa de la intrare. LOCUINȚĂ SUB SECHESTRU Sigilii peste cele Întâmplate. Dar cu ce scop? Cui interzic să intre În casa aceasta, În povestea aceasta - să vadă, să afle? Rămâneți afară. Nu vă privește. Vouă nu vi s-a Întâmplat. Vouă nu vi se poate Întâmpla. Poate pentru asta sunt sigiliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
drumul spre clasă am stat cu capul în pământ, aveam două beneficii: primul era că reușeam să scap de scenele de perversiuni din holul liceului sau de victimele-tocilari ai echipei de fotbal și al doilea: reușeam să meditez la cele întâmplate. Ca de obicei, scaunul meu era gol, așezat ușor înclinat spre fereastră, în spatele clasei, izolat. Banca era scrijelită, astfel lăsând-o, însă parcă ceva nu era la locul său, însă nu percepeam nimic diferit, străin. M-am așezat și mi-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
aibă companie. Era clar, venise timpul ca musafirul nepoftit să fugă cât o țineau picioarele. După vreo douăzeci de minute, ajunse acasă la bunici. Se strecură înăuntru fără să trezească pe nimeni, direct în camera ei, cu gândul la cele întâmplate. Avea două variante: ori tocmai văzuse magie adevărată, ori înnebunise complet. Spera sincer ca prima variantă să fie cea corectă... Rus Raul, clasa a VIII-a Școala Gimnazială „Avram Iancu” Târnăveni Mureș profesor îndrumător Fodor Daniela Un fir de iarbă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
le dăduse Christian Înainte de a-și lansa SOS-ul, apelul may-day. Marie se trezi, cu mîna În aceea a lui Lucas, adormit gata Îmbrăcat alături de ea. Se duse să facă niște cafea și Îi Întinse o ceașcă, scuzîndu-se pentru cele Întîmplate În ajun. - Era doar un coșmar, zise el amabil. - Mă refeream la ce s-a petrecut... Înainte, Îngăimă ea. - Vrei să zici: ce nu s-a petrecut. Se făcu roșie, el Îi zîmbi. - Nu-ți face griji, deja am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Își dădu seama că tremura de frig. Cu briceagul În scobitura palmei, se strecură sub duș Într-un nor de aburi. Apa caldă curgîndu-i pe trup Îi dădu o senzație de deliciu, făcînd-o să-și spună fugar că, În pofida celor Întîmplate, plăcerea tot exista. Deschise mîna și se concentră asupra micului obiect. Îl frecă și descifră clar pe sideful care se ivea două inițiale: LK, Loïc Kermeur. Durerea se făcu simțită, mai puternică decît orice. Oferindu-și obrazul ploii dese a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din afara orelor de program. Îl văd stând la birou, scriind încruntat. Cerându-și scuze. Dându-mi vești. Despre o evoluție surprinzătoare a situației, pe care nici n-aș fi bănuit-o posibilă ieri... Nu mă pot abține. În ciuda tuturor celor întâmplate, simt o mică licărire de speranță. Cum stau aici pe peluză dis-de-dimineață, simt că mintea îmi e trasă cu forța afară din această grădină, înapoi la Londra, înapoi la birou. Unde a trecut o zi întreagă fără mine. Câte nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
afară. Nu-l cunosc deloc pe omul ăsta. Tot șarmul ăla plin de bonomie și de veselie - e doar o fațadă. E o nenorocită de fațadă. Cu un sentiment subit de greață, îmi amintesc cum, a doua zi de după cele întâmplate, a insistat să rămân unde sunt, și să nu mă întorc. De-asta. A vrut să nu-i stau în cale ca să nu mă pot apăra. Ca să mă poată împroșca în voie cu noroi. Și eu care am avut încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
seama de gafa făcută.): Am vrut să spun... ați putea rămâne un timp... cu noi... Da! Am putea conversa, ne-am putea povesti atâtea lucruri.... Nu-i așa, Bruno? CASIERUL: Domnule, nu trebuie să vă simțiți vinovat pentru... pentru cele întâmplate, pentru cearta noastră... nu? Știți... noi de fapt... n-a fost decât un joc... de oameni singuri... Un mod... așa... de a-i speria pe călători... Ha, ha, ha... (Cei doi râd în același timp, forțat și evident încurcați.) CĂLĂTORUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
atât de... atât de... Nu e cine știe ce. Trebuie să recunosc asta, sunt atâția ani de când... știți, aici, se întâmplă atât de rar ceva, ceva cu adevărat... așa... cu adevărat... Hm! De altfel voiam să vă cer și scuze... pentru cele întâmplate... pentru cei doi... care sporovăiesc, da, tot timpul sporovăiesc, ha, ha... Bruno și Grubi, înțelegeți? Doi băieți singuri... Nu sunt însă băieți răi... atât de răi... cum ar fi putut să ajungă... dacă... cine știe? Nu, nu sunt deloc băieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
bulgarii sărise să ne ia Dobrogea? Da’ nu i-a lăsat americanii. Și tata găsise primăria închisă, că se terminase programul și primarul plecase la el acasă, în Ghimpătura, unde era însurat. Surâse admirativ, parcă urmărind în depărtarea amintirii cele întâmplate atunci. - Tata s-a dus atunci la mat, la bufet, că se mai găsise la primărie cu unul Jugălete, Vasile Jugălete, de peste deal, care venise și el să se treacă voluntar la apărare. S-au dus la bufet și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
facă, dacă nu înjura partidul și pă Ceaușescu. Așa l-au nenorocit. Îi picase și lu’ Goncea pă el. Vergilică dădea să pară interesat. Dar prea puțin îi păsa de istoria lui Zdrenghea. Asculta încercând să găsească o explicație celor întâmplate mai adineauri la cabinele acelea. Nu reușea să dea de nici un fir cât de cât rezonabil. - Tacs-su lu Biluță - urmă Aulius - s-a deranjat și el. Fusese și el un fel de șef la biblioteci, da l-a terminat Aspasia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
apărut Ben, pentru că altfel am fi dat de rău de tot de bucluc. Se uită la mine. Cum i-ai convins pe cei de la poliție? A, păi, prietenul meu, inspectorul detectiv, zisei eu, jenantă. Hugo trebuie că regreta mult cele întâmplate, pentru că nu s-a prins de nimic. Nici urmă de gelozie pe fața lui. Mi-am dat seama că se întâmpla ceva ciudat după modul în care vorbeai, așa că am riscat și l-am rugat să trimită vreo doi polițai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
un gest de lehamite și arătă cu capul spre ambarcațiune: — Pornește motorul, Cristo. Mai bine o ștergem. Păcat! Ne-am fi putut odihni vreo două zile în casa acestui domn cumsecade... se întoarse spre el. Îmi pare rău pentru cele întâmplate. Dacă vin yubani-i, încercați să-i liniștiți. Suntem bine înarmați, dar nu vreau belele. Mă înțelegeți? — Foarte clar. Dacă plecați, nu vor fi probleme. O să-i liniștesc pe yubani. Ar fi mai bine... Cristo pornise motorul la a treia încercare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
acum suntem în război. — Yubani-i l-au început. — Nu. Nu voiam decât să plece. Dar au început să tragă. — Ce se va întâmpla când cel care a scăpat va ajunge la Santa Marta și va povesti în felul lui cele întâmplate? — Yubani-i au tot dreptul. Și de aceea te vor trimite cu „tzanza“. — Tu îi cunoști pe albi... Îți dai seama ce se poate întâmpla? — Îmi dau seama. Îi pot distruge pe yubani. Dar, dacă o fac, e mai bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să-i deranjeze, iar dumneavoastră, Ávila, veți obține înlesniri pentru a studia regiunea amazoniană și pentru a scrie despre ea cât doriți. Îi observă stăruitor, așteptă câteva clipe, ca și cum ar fi așteptat ceva de la ei, și adăugă: Credeți că cele întâmplate mi-ar putea fi în vreun fel de folos? Se prefăcură a nu fi priceput: — Ca, de exemplu? — Haideți, zău așa! protestă Cáceres. Nu vă jucați. Dumneavoastră știți la ce mă refer. Povestea asta e foarte încâlcită. Au fost morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]