1,269 matches
-
stupefiată cu consilierii săi. Se auziră venind dinspre ei câteva râsete. După o scurtă consfătuire, omul îi vorbi Hippolitei: — Dacă ieșiți de acolo, rămâneți toți în viață. Prăbușirea, cu un zgomot ca de tunet, a unui alt zid al villa-ei înteți furia Hippolitei. Când și ultimele resturi calcinate căzură, putu să-i răspundă, și o făcu cu un sarcasm temerar: Nu ești mulțumit de prada ta, barbarule? Nu ești decât un tâlhar și un asasin, iar cuvântul tău nu valorează nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
podul de peste Saône. Balamber, sfârșit, căzuse într-un soi de leșin. în fața ochilor săi alergau imaginea unei yurta sub ninsoare și a unei femei delicate și frumoase, îmbrăcate într-o tunică din piele de căprioară, care îi vorbea ușor pe când întețea focul. Se văzu apoi galopând prin câmpie: o mare de iarbă, unduitoare sub mângâierea aspră a vântului. în tot acest timp, Go-Bindan îi ținu strâns mâna și, când el își veni în simțiri și deschise din nou ochii, primul lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că erau vii în zbuciumul lor, pare că toate aveau glasuri, în spaimă trecură aproape de pământ păsări. Se făcuse negru de nu vedeai mâna lângă ochi. Pe o aripă de vânt, veni o scuturătură de ploaie. Lumina și trăsnetele se întețeau cu un muget ce cuprinsese întreaga lume, pare că totul luase foc, în înălțimi și pe pământ era iad, când și când câte un șuvoi de ploaie, apoi dintr-o dată băierile cerului se rupseră și potopul se năpusti peste lunca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
referim la alte acte și nereguli care pot constitui obiectul conflictelor dintr-o asociație de proprietari, a căror soluționare este mai avantajoasă pentru părțile implicate. Numai că unele organe de control abilitate constată că aceste conflicte nu numai că se întețesc, dar se și înmulțesc continuu, fără să se apeleze la nici una dintre căile legale de soluționare, care sunt : medierea ca una dintre modalitățile amiabile de soluționare sau instanța de judecată la care aplică măsuri de soluționare coercitive, dacă părțile nu
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
permanent. Continuă să se efectueze cu ajutorul solilor, reprezentarea, negocierea, încheierea și ratificarea tratatelor. Totodată se ivește funcția de reprezentant al Țării Românești și Moldovei la Istambul “capuchehaia”, care asigura legătura permanentă cu conducerea otomană. După apariția acestei funcții, s-a întețit circulația curierilor între Țările Române și Turcia. Prin scrisori, acești reprezentanți informau cu regularitate pe domnii români despre intențiile turcilor. La fel procedau și cei aflați în cetățile turcești de pe malul Dunării: Giurgiu, Brăila, Silistra și altele. Pe lângă curierii interni
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
A fost perfect lucid, cursiv în expunere și aproape coerent până a intrat în comă. Deși accesul era foarte dificil pe „Terapie intensivă”, ni s-a permis supravegherea sa și permanent era cineva la patul său. Când durerile s-au întețit, a fost practic legat de mâini și de picioare, imobilizat cu fâșii groase de fașă medicinală, în speranța că vor reduce spasmul care-l consuma pe tata. Țin minte că-i dădeam suc de portocale, mai degrabă îi umezeam buzele
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
A fost perfect lucid, cursiv în expunere și aproape coerent până a intrat în comă. Deși accesul era foarte dificil pe „Terapie intensivă”, ni s-a permis supravegherea sa și permanent era cineva la patul său. Când durerile s-au întețit, a fost practic legat de mâini și de picioare, imobilizat cu fâșii groase de fașă medicinală, în speranța că vor reduce spasmul care-l consuma pe tata. Țin minte că-i dădeam suc de portocale, mai degrabă îi umezeam buzele
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
dar nu știu dacă sarinul este cauza. Am și îmbătrânit... da, sunt din ce în ce mai uituc în ultima vreme. Nici cauza acestui fapt nu o cunosc. Mai am și dureri de spate. Le simțeam și înainte, dar în ultima vreme s-au întețit. E o realitate a celor care ajung la vârsta a doua. Îmi este tare frică de mass-media. În special televizorul, e atât de limitat în ceea ce arată. Îi induce pe oameni în eroare și creează iluzia că micul detaliu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
asta treceți direct la culcare fără nimic pe masă. V-ați luat singure, să vă fie Învățătură de minte. La scurt timp sosise și mama de pe unde muncise și primise o sacoșă de cartofi și puțin orez Într-o pungă. Întețise repede focul să fiarbă orezul să nu se culce copiii nemâncați. În seara asta mâncăm fără gemene spusese tatăl cu naduf. Ele s-au ghiftuit cu ouă de furat, le ajunge. Soția Îl privise cu luare aminte și uimită nu
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
cu acel clăbuc de sopon ce gătise! în vremea aceasta tovarășul lui mă ținea de subțiori și mă freca ca un turbat pe obraz, pe cap și pe piept. Usturime ca aceea n-am pățit de când sînt! Atâta mă înteți încît [î]mi dete toată puterea și energia deznădejdii; mi se păru bătaie de joc și nevrednic de un bărbat să mă las numai așa să mă frichinească și să mă puie în chingele fără să mă apăr; pe unul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
despărțit melancolic, prieteni de demult și de acum. Șocul nefericitei publicări a eseului Felix Culpa a fost neașteptat, chiar dacă isteria care urmase era previzibilă. Întâlnirea de la Viena restabilise doar formal comunicarea. * Revenit la New York, am aflat că În România se Întețiseră zvonurile În legătură cu noua mea blasfemie (eseul „Incompatibilitățile”, apărut În The New Republic). Revista România literară declanșase deja atacul, pe mai multe fronturi, fără a oferi cititorului textul incriminat. Nu mai puteam repeta tăcerea care să aștepte zadarnic restabilirea bunului-simț, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Însuflețirii și ale consimțirii, diluând până ieri răul ubicuu și reinventând binele din nimic sunt anulate, instantaneu, de stihia neînțelegerii care se crede clarvăzătoare. Brusc, echinocțiul și solstițiul Își inversează, Într-o clipire, rolurile, dar se unesc sub pulpanele zgripțuroaicei, Întețind frustrări și furie. August pălărierul, clovn bufon și confesor, nu mai poate fi de folos, s-ar zice, În asemenea veninoase vârtejuri ale vanității. Vorbele sale sună, Însă, și astăzi, ca un dulce descântec: „Seninătatea, sâmburele puterii mele... nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și unul lateral. Se balansează, legănându-și brațele dintr-o parte într-alta. Zgomotul aplauzelor îi spune că au sosit liderii și membrii lor de cabinet. Ajutoarele din culise îi zoresc pe artiști să meargă în spatele cortinei. Bătaia tobelor se întețește de la o clipă la alta. Chipurile actorilor sunt machiate abundent cu pudră, ca o mască. Ochii și sprâncenele sunt desenate ca niște gâște în zbor. Privindu-se în oglindă, fata își aduce aminte de viața la Shanghai. Se gândește la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
stângă a scenei în partea dreaptă, demonstrându-și talentul de a „călca apa”. Face un liang-xiang - rămâne într-o poză - și apoi deschide gura ca să cînte celebra arie. Chipul lui Mao pare solemn, dar pe dinăuntru vântul minții sale se întețește și bate în trunchiurile nervilor - glasul fetei e precum o săgeată puternică, țintind drept spre starea sa de spirit. Lumea lui se răstoarnă. Algele cresc în cer și norii încep să înoate în ocean. Aș merge cu tine pe Cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Dar există o chestie care ar face ca probabilitatea asta să fie mult mai ridicată. El se holbă la ea, de parcă încă un Schluter ar fi început să delireze. —Jocuri de societate, îi spuse ea. Poliția avea dreptate. Vântul se întețise, odată cu lăsarea serii. Daniel se chirci, legănându-și capul în semicerc. Fusese coleg de școală cu toți cei trei băieți; le cunoștea apucăturile. Nu era greu de înțeles: o noapte cruntă de februarie, mașini cu prea mulți cai-putere, bărbați tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Apoi a pornit motorul. Se face tot mai cald în mașină și mama deschide geamurile. Șoseaua spre punctul de frontieră arată ca un loc părăsit, la dreapta și la stânga doar câmp. La primul post de control, inimile noastre și-au întețit bătăile și eu știam că ne aflăm într-o situație delicată, căci tata spusese așa mai devreme. Privirile ni s-au întâlnit pentru o clipă, mama mi-a apucat mâna și mi-a strâns-o. Ne-au cerut pașapoartele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
dovleac cu cârcei. Și în genunchi la cruce să ne facă pe noi, pe Io Constantin Brâncoveanu Voievod și Doamna Maria. O s-o dăruiesc la mânăstire la Bistrița... Când a intrat Manda cu lemnele, doamna n-a simțit. Țiganca a întețit focul, a pus doi butuci mai groși, s-a așezat la picioarele jilțului doamnei, și a sprijinit capul și a adormit și ea. Așa le-a găsit vodă. Doamna Maria a lui Vodă Constantin Duca Ori de câte ori venea la Istanbul, fostul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cum doamna și cei doi fii ai ei părăsiră locul. Afară se lăsase noaptea. Lumânările înalte din dreptul oglinzii venețiene luminau toată încăperea. În odaie era răcoare și vodă ceru să se pună focul în sobă. Începu să tremure. Slugile întețiseră focul, dar Pylarino știa că domnul nu tremura de frig. — Măria ta, în jumătate de ceas v-aș fierbe un leac pe care, dac-o să-l beți fierbinte, o să vă liniștiți. — Ce mai aștepți? Și vodă rămase singur în cămășoiul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Selin, care se apropiase ca să-i invite la barjă, simți cum i se preling în lungul obrajilor două lacrimi. Nu le șterse, de teamă să nu atragă luarea aminte asupra lor. Era încurcat. Copil fiind, îi lăcrimau ochii când se întețea vântul, altfel nu-și aducea aminte să i se mai fi întâmplat. Ștefan, cu voce tremurată, zâmbind sfios, spuse: — Ce-o da Dumnezeu, maică, ce-o da Dumnezeu, sfinția ta. Scoase o pungă de galbeni și o încredință doamnei. Maică
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de greieri, dropii mari și grase ies de nu se știe unde la ceasurile în care soarele la răsărit sau la apus le crește umbrele lungindu-le în continuarea cenușiului penelor, de par arătări de basm. Iarna aci vântoasele se întețesc măturând și viscolind zăpezile. Dinspre Vlăsia o să poruncească să aducă lemn curat de stejar și fag, că, cine știe, poate o să aibă cândva răgaz să vină și iarna pe aci. Cafele, narghilele, șerbeturi și dulcețuri fură pe loc aduse. Apoi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-o pe tanti Mae. Capitolul nouă Începuse să se întunece când am ajuns înapoi acasă. Urcând pe cărare, mă gândeam cât o să-i ia lui tanti Mae până ne va trimite biletele și ce vom face până atunci. Vântul se întețise bine. Era chiar frig, și când am ajuns aproape de casă, am început să fug. Mi-am închis ochii, pentru că știam cărarea pe de rost și nu i-am deschis până n-am simțit cenușa sub tălpi. Când am ajuns, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
viața în timp ce lumea o făcea pă treabă, da, toată lumea ieșise pe străzi să-l răstoarne pe Ceaușescu. S-a umflat tărâța în lume, în popor, da, trebuia neapărat să se ducă și el acolo. Se întunecase de mult și se întețiseră împușcăturile și bubuiturile salvelor de tun sau bombelor sau ce or fi fost când a ajuns în Piața Universității, și multă lume și trupe masate, mașini de pompieri și scutieri, și tancuri, și camioane cu soldați venind neîncetat dinspre sud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ție nu-ți mai arde de balăceală. — E prea caldă apa. E ca o ciorbă. Atunci, hai. Bem o bere, mâncăm ceva... — Trebuie să mâncăm, râse Rafael. Îmi place de tine, Rafaele, că ești om de înțeles. Complimentul ăsta îi întețește râsul, și că scuză-mă, ce-i aia, ce înseamnă om de înțeles? Glumește, desigur, ca să-și înveselească proaspătul prieten, care afișează o figură gravă, conformă cu situația lui Rafael. Atâta că Mărgărit n-o ia ca pe o glumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-se peste cămașa înflorată, iar ceilalți doi păreau tată și fiu, după asemănare și după diferența de vârstă. Aveau figuri fumurii de soboli, fără bărbii, cu boturi țuguiate și păr negru scurt, cu luciu șoricesc, și se agitau și-și întețeau amenințările ridicând glasurile, așa încât Rafael reuși să audă cum îl pomeneau tot mai des pe unul Zizi, care o să-ți arate el, Mărgărite, să nu-ți faci impresia greșită c-o să se mai lase prostit ca data trecută... Care el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să se gândească la nimic. La un moment dat, o silueta întunecată se profilează în zare. Își dă seama că nu mai este singură și bucuroasă grăbește pasul spre orizontul care pare că se îndepărtează mereu cu toate eforturile ei. Întețește goana. Observă mirată că și cel din față nu lasă nici un fel de urme. Se mișcă tot mai greu, dar continuă încăpățânată chiar dacă trupul obosit dorește să se odihnească. Mișcările și înfățișarea formei umane ce începe să capete contur au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]