25,460 matches
-
Comuniștii, de altfel, contestând sub o formă mai generală premisele enunțate, ajung uneori la concluzia că În societatea burgheză furtul nu e furt și, prin urmare, acțiunea de a lua un lucru socotit de noi al altuia e permisă; ei Întemeiază această concluzie pe ideea că nimeni de la Început nu a avut vreodată „dreptul” de a-și „Însuși” un lucru sub formă de „drept de proprietate”! Aceeași cale este urmată de știința despre natură, când Încearcă a afirma un adevăr, căci
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
nu la persoane determinate, nici la raporturi considerate În mod individual”. Norma juridică trebuie să aibă În vedere ceea ce se Întâmplă În viață mai des, ceea ce corespunde cursului obișnuit al lucrurilor. „Dreptul creează un fel de medie, de clasă generică, Întemeindu-se pe caracterele uniforme și lăsând la o parte cazurile specifice”. Individualitatea are și ceva ce nu poate fi dovedit, exprimat. Strict vorbind, nu există În concret două contracte sau două testamente identice. În diversitatea și varietatea, practic infinită, Dreptul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cu unitatea formală, la calitatea de persoană (supra individuală)”. Filosoful italian al dreptului subliniază - În cea mai acurată tradiție kantiană - că orice sistem juridic trebuie să poarte pecetea universalității (să cuprindă În el, toate sistemele juridice posibile) și să se Întemeieze pe un principiu rațional care este, În substanță, „idealul de justiție (dreptate) din care-și trage criteriile principiul care ar trebui (sollen) să ghideze Statul În activitatea sa”. Exigența (imperativul) primară a justiției este ca: „ființa umană să fie recunoscută
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
tot omul un drept primordial și imprescriptibil a cărui validitate nu decurge dintr-o lege pozitivă. Respectul acestui drept este, dimpotrivă, presupusul și condiția Însăși pentru ca o autoritate oarecare să poată a se afirma ca legitimă”. Giorgio del Vecchio Își Întemeiază argumentarea strânsă, pe adevărul că noțiunea unui „drept natural de egală libertate” a fost enunțată deja dintr-o perioadă istorică foarte veche, și nu ar fi exagerat de a spune că ea izvorăște din conștiința Însăși a omenirii ca o
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și fără vreo regulă, mână totul după voința și capriciile sale. Iată ce numesc eu natura fiecărui fel de guvernământ. Trebuie să vedem care sunt legile ce decurg nemijlocit din această natură și care sunt, În consecință, primele legi fundamentale”. Întemeiat pe aceste exigențe devenite clasice, Giorgio del Vecchio evidențiază o dominantă a Dreptului: „Protecția constantă a drepturilor naturale ale persoanei este, În consecință, scopul imuabil al Statului, misiunea primară pe care el este chemat s-o Îndeplinească și la care
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
o generalitate oarecare; el durează până la faptul ca individul să nu fie total integrat, și este numai limitarea deschis exprimată de eul meu, de limitația mea, de sclavajul meu”. „De asemenea, noi doi, Statul și eu, suntem dușmani”. „Statul se Întemeiază pe sclavajul muncii. Din momentul În care munca devine liberă, Statul este pierdut”. Este amintit, de asemenea, Friedrich Nietzsche cu poemul profetic Așa grăit-a Zarathustra: „Statul este cel mai rece dintre toți monștrii reci. El minte cu răceală; și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
că o aceeași raționalitate se află, coincide, În Individ și Stat. „Individul, ca ființă rațională, are caracterul de autonomie, adică el are În sine principiul absolut al unei ordini de determinații care depășește lumea experienței. Un sistem juridic care se Întemeiază pe recunoașterea acestui caracter meta empiric sau absolut al subiectivității În general, are prin aceasta chiar, Însuși principiul său, la fel de absolut și la fel de rațional. Subiectivitatea Statului care constituie tocmai acest sistem, se Întâlnește și se acordă astfel, În chip necesar
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
filosoful atât Între popor și națiune, cât și Între națiune și Stat. Del Vecchio relevă că: dacă pe lângă legătura juridică, chiar fără ea, „există alte legături naturale de conviețuire avem o națiune (Ă). Ea reprezintă o unitate socială care se Întemeiază pe o serie de legături naturale (Ă) vom găsi Înainte de toate originea etnică - după Însăși etimologia cuvântului: „natio quia nata” - apoi cultura, tradiția istorică, datinile, limba, religia etc”. Desigur, Del Vecchio este atent la procese ca „amestecul de neamuri” din
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
stabilit acest lucru, Statul poate fi definit ca „organizarea juridică a națiunii” (propusă de Mancini). Del Vecchio socotește că această definiție, deși apreciată pozitiv la vremea ei, a fost, și pe drept, criticată, pentru că, scrie și optează filosoful: „Statul se Întemeiază numai pe legătura politică, care poate exista chiar dacă lipsesc celelalte legături sociale. Pe de altă parte, națiunea constă În elemente naturale, care se pot menține chiar și În afara unității politice”. GÎnditorul italian trage următoarea concluzie: „Prin urmare, e natural ca
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
că el trebuie să-și propună ca unic scop Dreptul. Statul poate, și trebuie să cuprindă, În sfera sa, orice activitate, și trebuie să Încurajeze Binele peste tot, dar Întotdeauna În forma Dreptului, astfel Încât fiecare act al său să se Întemeieze pe lege, care e manifestarea voinței generale. Antiteza empirică Între individ și Societate, tocmai În Stat Își găsește acordul său rațional. Statul e supremul organ al Dreptului, iar Dreptul e o emanație a naturii umane. „Statul e Însuși omul privit
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
așa Încât s-a vorbit și de o criză a conceptului de suveranitate, ce s-a manifestat tocmai În raport cu această problemă. E lesne de a arăta În mod empiric - observă gânditorul nostru - existența unor Societăți de State sau federații de State, Întemeiate pe voința lor proprie, dar rămâne de a demonstra valoarea acestei Întâlniri sau acord de voințe, cu alte cuvinte cum poate deriva din el o legătură obligatorie care să se impună acelora care ei Înșiși au luat parte la formarea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ticăloșie!!!), adică o „societate de nebuni”, dar și aceasta „constituie o formă categoric necesară și etic inviolabilă de societate”. Este, la urma urmei, „societatea genului uman și mai ales societatea Statelor”. Pe același adevăr rațional - apreciază Giorgio del vecchio - se Întemeiază, de asemenea, și validitatea acordurilor Încheiate Între State, chiar și asupra chestiunilor particulare și cu caracter ocazional; „Întotdeauna el Însă desemnează limitele condițiilor subiective, În care consimțământul poate fi dat În mod valabil, ca și limitele conținutului posibil sau al
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
mod rațional, nu se poate admite ca „libertatea de a se obliga”, să fie nedeterminată. Este greșită, așadar, concepția, din nefericire predominantă și astăzi, În dreptul internațional, prejudecată de factură pozitivistă, anume: că normele de reglementare a raporturilor juridice internaționale se Întemeiază «exclusiv» pe voința colectivă a Statelor ce aderă la aceste norme. Concepția respectivă că rațiunea felurită, diversă, ar implica Între State „un raport de preeminență și de subordonare (adică unul dintre ele ar comanda altuia!) nu rezistă criticii reale! Aceasta
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fi de față când ea va rosti acest verdict. Ținea ca el să trăiască din plin bucuria marii lui realizări. Desigur, viața lor va deveni mai plină, mai bogată, mai a lor... Și ce altceva își poate dori o familie întemeiată pe dragoste și bună înțelegere!? Deși venise cu zor mare de la serviciu, neavând încă masa de seară pregătită, Ina deschise cutia poștală, cum făcea în mod obișnuit și preluă presa și câteva scrisori. Răsfoindu-le în grabă, atenția îi fu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Viața m-a convins că și un tată are rolul lui, chiar dacă nu are obligațiile unei mame, dar oricum... Fiind și el părinte, s-ar cere să fie părtaș la tot ce se întâmplă sub acoperișul casei pe care a întemeiat-o. De dragoste nu mai poate fi vorba. Ce cuvânt mare! Acum totul, inclusiv bunele lui maniere, sunt amintiri peste care a pus, numai el știe de ce, multe lespezi de tăcere și indiferență. E greu de crezut că va avea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cu zeci, cu sute de ani în urmă. Au hotărât, tot atunci, să se ia de soț și soție. și s au luat, nu tare mult, după aceea. Provenind, ambii, din familii foarte bogate, ei înșiși bogați peste măsură, au întemeiat o familie a cărei faimă s-a răspândit iute prin împrejurimi. Aveau cu totul alte nume.și-au zis, însă, cu dragoste, Iozefin și Iozefina. Au luat hotărârea de a și face, pe acel tăpșan, o casă, o vilă cea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
nu era totuși faptul că asemenea idei nu puteau fi vehiculate decât tacit, cu atât mai mult cu cât politica partidului comunist nu tolera, precum nu tolerează nici astăzi, nicio urmă de misticism, ca de altfel tot ce nu era întemeiat pe demonstrații științifice, cât pasiunea cu care era abordat și trăit acest subiect, de către te miri cine, pe la colțuri de stradă. Toate acestea nu împiedicau însă pe nimeni să nu se simtă mai ales în sala de lectură a bibliotecii
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
un aparat de bărbierit. — O secundă, i-am spus Annei. Am luat aparatul În mână, cântărindu-l ușor În palmă, iar apoi l-am apropiat de obraz. Ciupea ca dracu’. Cu așa ceva de-abia puteai să te bărbierești, darămite să Întemeiezi o religie. Afară era, În sfârșit, răcoare. Lumina palidă a lunii, fină ca pulberea fluturilor, se depunea pe umbrelele Încă deschise ale teraselor și pe firele de Înaltă tensiune. Prin multe dintre acestea nu mai circula seva civilizației, astfel Încât astrul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
din Senat erau În toi, iar un număr impresionant de bombardiere Greenpeace așteptau În port semnalul de-a mărunți imensul depozit de gelatină, un alt cutremur, insensibil la controverse și la diatribe, se descătușează. E un seism ceva mai bine Întemeiat decât primul, cu zvâc și personalitate, nu un biet frison tectonic. Valul tsunamic rezultat Îi azvârle pe concurenții probei de surfing de la Extremely Extreme Games, competiție care se desfășura În largul plajei Santa Monica, până În Beverly Hills. În ceea ce privește Long Beach
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
un veritabil terorism social. E ca o atmosferă sufocantă în care, dacă dai semne că te abați de la linia oficială, ești exclus. Această logică de excludere a fost a iacobinismului, a comunismului, a nazismului - a tuturor sistemelor totalitare. Ea se întemeiază pe visul unei societăți locuite de puri, eliberate de orice oponent, de orice adversar. Această nebunească utopie ațîță o ură perpetuă: din moment ce vor fi întotdeauna rebeli față de ordinea stabilită, vor exista întotdeauna indivizi de eliminat. Neîndoielnic, în cazul terorismului intelectual
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]
-
o confuzie emoțională cumva mutantă, dotată cu două inimi și - așa cum se cuvine - cu două creiere. Iată, bunăoară, vocea naratorului nu doar omniscient, ci și perfect conștient, apropiindu-se periculos de mult de un timbru auctorial, de o apărare lucidă, întemeiată pe principii critice de bun simț: "Ei bine, ar putea să mi se spună, pe bună dreptate, că romanele lui Victor Erofeev, Vladimir Sorokin, Ludmila Ulițkaia și ale altor prozatori postsovietici cunoscuți descriu cu lux de amănunte viața de zi
Diviziunea statală a muncii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9178_a_10503]
-
apă și-un pământ ne mai ajută și alții, din off. în urmă cu vreo doi, trei ani, am primit o ofertă de la o întreprindere din "State". Ofertanții își ziceau institut, în fapt însă, erau/sunt întreprindere în toată legea, întemeiată de niște băieți deștepți care exploatează cu profit vanitatea omenească în general și pe cea a artiștilor în special. Oferta, de la aspectul grafic elegant, până la redactarea textului, e realmente atrăgătoare, concepută evident de niște profesioniști ai persuasiunii. Ce-mi ofereau
Titluri cu tarif by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9199_a_10524]
-
apropiere. Ei, reprezentanții unui imperiu, catolici, arși de vântul de peste Gibraltar, invadați, amestecați cu arabi, din care ieși spiritul maur, Alhambra. Noi, din grecime în grecime care tăiem în Asia turcime, popor, urgisit, și ortodox, pe deasupra!... Totuși, în artă, asemănările întemeiate pe spirit mai mult decât pe culoarea ochilor și a pielei, precumpănesc. * A existat în cultura noastră, mică nu mare, o tendință moralizatoare, unde binele și frumosul, jucau un rol important, susținut nu numai de artiști mediocrii, dar și de
Un punct de vedere al artei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9208_a_10533]
-
de la Casa Buddenbrook la O casă de păpuși, de la Casa Bernardei Alba la Prăbușirea Casei Usher. Le găsești - locuri largi și primitoare, sau coclauri strîmte, unde pîndesc energii rele - în toată tradiția romanului, care pare că are nevoie, ca să se întemeieze, de reazemul a patru pereți. Și, asemeni lui, teatrul. Mai puțin, dar nu deloc, poezia. Așa că și literatura noastră, mai veche sau mai nouă, poate fi citită mergînd pe acoperișuri. De pildă, poezia Văcăreștilor s-a clădit pe o fereastră
Case din cărți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9220_a_10545]
-
céliniană, adică tentativa de a conjuga sordidul cel mai sordid cu diafanul" (p. 7) și găsește ca singurele oaze de precursorat în prozele lui H. Bonciu și Ion Călugăru, îndeosebi romanul Copilăria unui netrebnic (1936). Prin "antologarea mizeriei", Radu Aldulescu întemeiază la noi - afirmă tot Mihai Zamfir - "o lume literară céliniană", cum nu mai avem, cu o asemenea pregnanță și amploare, nici înainte, nici după Radu Aldulescu, cel puțin deocamdată. Potrivit acestei tendințe de profunzime și autenticitate, am putea vorbi despre
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]