2,648 matches
-
repertoriul medieval și romantic. „Piața Diolei” este un tărâm al visului (fantasticului, bizarului) și, totodată, „a ceea ce este și nu e ce pare-a fi”. „Scoica solară” semnifică universul construit pe principiul luminii, „dulcele foc” e stihialul generator de viață, întemeietor de ființă, „Marele Vânt” e duhul eternității înseși, „trandafirul” este medievala rosa mystica, atribut al Fecioarei Maria, care transpune esența soarelui într-un element terestru. Poeta caută să depășească sfera concretului printr-o iluminare, printr-o epifanie care se naște
LARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287747_a_289076]
-
pentru fixarea unei terminologii de specialitate incipiente. Personalitate complexă, L. și-a împlinit vocația de ctitor al învățământului românesc, manifestându-se totodată ca autor de manuale didactice, inginer, orator, moralist și scriitor. Din perspectiva acțiunilor sale, el se înscrie printre întemeietorii culturii române moderne. A fost autorul celei dintâi programe și al celor dintâi manuale școlare; îndrumătorul primilor pași ai teatrului în limba română; stihuitor cu plachetă tipărită în limba „daco-românească” la 1808, dar poet mai mult în proza sa; poliglot
LAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287757_a_289086]
-
care G. M. Vlădescu taxează opinia lui E. Lovinescu privitoare la superioritatea lui Liviu Rebreanu în raport cu Duiliu Zamfirescu drept „caracteristică epocii noastre de cumplită dezechilibrare mintală”, sau Cazul Cezar Petrescu, unde tot G. M. Vlădescu îl creditează în alb pe întemeietorul „Gândirii” ca „una din marile nădejdi literare”, somându-l însă la replică în acuzația de plagiat avansată de F. Aderca. Notele, de neascunsă ironie, de la rubrica „Reviste” confirmă partizanatul publicației: „Încetarea «Sburătorului literar» aduce fără îndoială o pierdere. Erau câteva
LICARIRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287802_a_289131]
-
precum Al. Donici și C. Stamati, iar în D. Cantemir și începuturile fabulei românești desemnează căile de pătrundere a speciei în spațiul literar românesc, studiază Istoria ieroglifică și elaborează, în final, o cronologie a fabulei românești, invocând trei nume de „întemeietori”: D. Țichindeal, Ioan Tomici și Gh. Lazăr. Revista mai găzduiește o dezbatere centrată pe unul din cele mai controversate „cazuri” literare ale vremii - Panait Istrati. Rubrica „Recenzii” e susținută de Tiberiu Crudu, I.V. Luca, Emil Nicolau, N.N. Răutu, și Const.
REVISTA MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289233_a_290562]
-
Bisericii Ortodoxe Române din Ardeal. Convins de rostul înalt al învățăturii, al culturii, cărturarul sprijină, de asemenea, înființarea de școli în comune, precum și a gimnaziilor din Brașov și Brad, a Seminarului Teologic și Pedagogic din Sibiu (1853). Este unul din întemeietorii Astrei (1861), al cărei întâi președinte a fost (până în 1867). În 1850 înființează la Sibiu Tipografia Arhidiecezană, unde îi vor apărea broșuri politico-bisericești, lucrări canonice, studii pastorale, scrieri omiletice. Sub îngrijirea lui, ies de sub teascuri cărți de ritual, traduse din
SAGUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289430_a_290759]
-
aprilie 1845. La Paris, deși nu prea are tragere de inimă pentru învățătură, urmărește cursurile lui Jules Michelet și Adam Mickiewicz de la Collège de France. E acceptat în loja masonică de orientare republicană L’Athénée des Étrangers și figurează printre întemeietorii publicației „Les Écoles” (1845). O realizare deosebită a lui R. o constituie inițierea Societății Studenților Români, al cărei Apel îl redactează. Căsătorit în 1847 cu Maria Grant, va avea mai mulți copii, printre care pe Mircea, unul dintre primii socialiști
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
prin mecanismul direct al recompensei, pedepsei și reîntăririi, cât și prin observarea consecințelor comportamentale ale altor persoane ce întreprind acțiuni prosociale (învățarea indirectă, prin modele), conduce la însușirea de conduite altruiste la copii. După cum demonstrează și faimoasele studii experimentale ale întemeietorului teoriei învățării sociale, A. Bandura (1977 - vezi și capitolul următor), contează, desigur, valoarea interacțională a modelului. La copiii mici, familia și, în particular, părinții sunt cei care, pe de o parte, împart recompense și pedepse și, pe de altă parte
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
De multe ori, oamenii se întreabă reciproc, alteori însă, datorită unor mecanisme legate de prestigiu, rușine, timiditate etc., aceste gesturi nu au loc. Funcționează astfel ignoranța pluralistă - nici unul nu știe bine ce se întâmplă -, fenomen pus în evidență încă de întemeietorii paradigmei ajutorării în prezența altora, J. Darley și B. Latané (1968), printr-un experiment relativ simplu. Subiecții au fost chemați pentru a completa niște chestionare, unii dintre ei fiind singuri într-o cameră, alții câte trei. La câteva minute, experimentatorul
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
într-o măsură mai substanțială deci cu cea informală, luând în relațiile interpersonale forma de dezvăluire a sinelui (self-disclosure). Comunicarea autentică include cu necesitate capacitatea ascultării autentice (sau rogersiene, cum i se mai spune, după numele psihologului american Carl Rogers, întemeietorul școlii psihologice umaniste din anii ’50-’60 ai secolului XX). A asculta autentic înseamnă nu doar a fi atent fizic la ce spune celălalt, ci și a depune toate eforturile pentru a-l înțelege cu adevărat și a-i da
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
de mâine”, iar după război scrie la „Lupta patriotică” (Timișoara), „Luptătorul bănățean”, „Orizont”, „Steaua”, „Tribuna”, „Semenicul” (Reșița). A mai semnat Sim, Drumețiu. S.-U. va pendula între studii istorice și poezie. Activitatea lui este, în primul rând, una de animator. Întemeietor de reviste, de societăți culturale, lider eficient într-o Timișoară cosmopolită, el și-a neglijat propriile scrieri, multe rămânând în faza de fragment, de proiect. Scriitorul nu a finalizat nimic, deși din repetatele lui intervenții publicate în „Vrerea” se poate
STOIA-UDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289944_a_291273]
-
opt aprofundează, așa cum spune și titlul, analiza etică și ascetică a păcatelor omenești. O altă operă de mari dimensiuni a lui Cassian conține Convorbirile (Collationes), adică discuțiile pe care Cassian și prietenul său Germanus le avuseseră în trecut cu faimoși întemeietori de lăcașuri monastice. Scrierea a fost publicată în trei părți separate, fiecare avînd o prefață proprie. Prima, care conține zece convorbiri, a fost începută la cererea episcopului Castor și a fost terminată la puțin timp după moartea acestuia, în 420
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
amintiri, iar această biografie l-a ajutat să-i reconstituie personalitatea și să-i atribuie cărțile sale autentice, care înainte erau considerate opera unui călugăr din secolul al IV-lea. S-au păstrat doar fragmente din Viața lui Petru Ibericul, întemeietor de mănăstiri și episcop, care exercitase o puternică influență asupra lui Zaharia. Din Viața lui Sever aflăm că Zaharia ar fi vrut să se dedice vieții de monah sub îndrumarea lui Petru, dar că nu avusese destulă putere ca să ia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
adversă. Gluma sa a dat naștere la două sporturi diferite: FOTBAL (în care nu se folosesc mâinile) și RUGBY (în care se folosesc mâinile). Pentru această faptă, Ellis este considerat primul care a creat diviziunea între fotbal și rugby și întemeietorul jocului de rugby. În amintirea gestului său istoric, pe una din clădirile Colegiului din Rugby s-a așezat o placă de marmură cu următorul text: Această placă comemorează fapta lui William Webb Ellis care, cu o frumoasă nesocotire a regulilor
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
în paginile revistei „Familia”), folosite mai ales de trupele de diletanți din Moldova, Transilvania și Banat. Unele dintre piese sunt „dramatizări” ale unor episoade biblice sau ale unor momente istorice reconstituite fantezist - Abraam, Ciceron, Traian și Dochia, Bogdan I sau Întemeietorul Moldovei, Alexandru cel Bun. Altele sunt comedii (într-un act), cu sau fără cântece, vădit influențate de vodevilul francez, reiterând în forme extrem de stângace mici și banale intrigi familiale și amoroase, încheiate cu inevitabile busculade și/sau căsătorii. Câteva dintre
BOGDAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285786_a_287115]
-
care ajunsese să se identifice. Întreaga sa activitate a fost răsplătită cu mai multe medalii și decorații. SCRIERI: Din scrierile lui Nicolai A. Bogdan, Iași, 1879; Iuga sau Berbecii la păscut, Iași, 1881; Cuibul fericirei, Iași, 1884; Bogdan I sau Întemeietorul Moldovei, Oradea, 1890; Frunze verzi, Iași, 1892; Ciceron, Iași, 1892; Traian și Dochia, Iași, 1892; Izvorul lui Dan, Iași, 1892; Abraam, Iași, 1892; Povești și anecdote din popor, Iași, 1892; Și nouă, și vechi, Iași, 1893; Pe câmpul de onoare
BOGDAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285786_a_287115]
-
constituit dintr-o sumă de individualități. Alimentată de valori religioase și etnice, lirica de la „Iconar” a fost, prin câțiva poeți remarcabili, una modernă, pentru că „iconarii vor descoperi specificul lirismului modern, al impersonalității, nonreferențialității și cerebralizării și chiar esența limbajului poetic întemeietor, având ca izvor un eu liric nederivat, originar, integrator și obiectiv”. Cartea despre Mircea Streinul examinează viața și opera scriitorului în cadrul fenomenului bucovinean interbelic. Acuzat, ca și alți iconariști, de atașament față de mișcările de extremă dreaptă, Mircea Streinul a fost
DIACONU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286753_a_288082]
-
pline de culoare. Caracteristică este încercarea de a aborda, în concordanță cu perioada investigată, și o istorie paralelă, destinul medicinei, stadiul atins în vindecarea bolilor într-o vreme sau alta. Romanul Asklepios (1965) are în centru chiar figura legendară a întemeietorului acestei științe. El devine eroul unor aventuri desfășurate pe trei continente. Pornind din Ahaia natală, el traversează marea ajungând în Egipt, unde își îmbogățește cunoștințele medicale învățând, timp de șapte ani, de la magistrul său, atotștiutorul Amu. Deși, prin Asklepios, anticii
STANCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289870_a_291199]
-
la Școala Trei Ierarhi - Facultatea de Litere și Filosofie a Universității ieșene. Alături de frații Ioan și Gheorghe Nădejde, cu care se înrudea, și de doctorul N. Russel, face să apară primul ziar socialist din Iași, „Basarabia” (1879). Se numără printre întemeietorii și primii colaboratori ai „Contemporanului” (1881-1888), trecând apoi la „Revista nouă” a lui B. P. Hasdeu. Împreună cu Z. C. Arbore și Șt. Basarabeanu (V. Crăsescu) va scoate „Amicul copiilor” (1891), iar singur va edita „Revista copiilor” (1896-1897), precum și o revistă
SPERANŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289825_a_291154]
-
cuprinde atât evocări ale unor fapte și personalități importante, ca în Amintiri de la „Viața românească” (1956), cât și relatările autobiografice intitulate Din copilăria lui Ionel (1962), reluate și amplificate în 1970. Începuturile marii reviste ieșene sunt reconstituite prin citate din întemeietori, apoi este descrisă viața redacțională. În prim-plan se află G. Ibrăileanu, al cărui portret expresiv, viu, se întregește în capitolele dedicate lui, dar și prin referințele din alte episoade. Îi sunt puse în evidență felul de a fi, delicatețea
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
SOCIETATEA FILARMONICĂ, societate culturală înființată la București la începutul lunii octombrie 1833. Întemeietori pot fi considerați Ion Câmpineanu, Ion Heliade-Rădulescu și Constantin Aristia. În special prin Heliade, S.F. continuă Societatea Literară din 1827, propunându-și să contribuie la realizarea unor progrese grabnice în cultura română, la înaintarea literaturii, a muzicii vocale și instrumentale
SOCIETATEA FILARMONICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289756_a_291085]
-
deosebite chinuri”76. Tot așa Alexandru Lăpușneanu, performer într-ale suprimării. Și la fel, în timpul lui Grigore I Ghica, când, la insistențele celor două „vase rele” - vornicul Stroe Leurdeanul și velvistiernicul Dumitrașcu Cantacuzino -, Voievodul a poruncit ca „staripostelnicul” Constantin Cantacuzino, întemeietorul ramurii Cantacuzinilor din țara Românească, să fie ucis, în 1663, la Mănăstirea Snagov (și așa a văduva Elinei [Elena, Ilinca], soția postelnicului, fiică a lui Radu Vodă Șerban și nepoata postelnicului Udriște din Mărgineni. Ucigându-l pe hatmanul Șeptilici și pe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
văzut într-o icoană a Sfântului Procopie, copiată în secolul al XVIII-lea) s-a călugărit (când a simțit că i se apropie sfârșitul), în Mănăstirea Bistrița - ctitorie a lui, și a luat numele de Pahomie (nume ilustru în seria întemeietorilor monahismului, Pahomie, părinte al pustiei, reprezentând însăși desăvârșirea călugărească). L-a urmat și soția sa, Neagoslava (Neguța), o sârboaică de stirpe nobilă - după părerea unor cercetători 257 - devenită monahia Salomina (ea a dăruit mănăstirii satul Stroești, pe care-l avea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
piatră a rămas pentru o vreme mormântul lui Ieremia Movilă, cel lovit de apoplexie la 30 iunie 1607 (abia mai târziu un stolnic Gavriil Movilă, pe care Miron Barnovschi îl scotea văr, s-a îngrijit de locul de veci al întemeietorului „dinastiei”) și, la fel, groapa lui Simion Movilă, aflată tot la Sucevița, a trebuit să aștepte urcarea pe tronul țării Românești a lui Gavril Movilă, fiul defunctului Voievod, pentru a-și primi piatra cu textul lămuritor (în care este pomenită
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în țara Românească în 1629 (ori, poate, cu câțiva ani mai înainte, prin 1624 sau 1625), dintr-un exil cretan (au crezut un timp istoricii) sau trecând aici din Moldova (este o opinie mai nouă). Matei Basarab (cel în timpul căruia grecul - întemeietor al ramurii Catnacuzinilor din Valahia - a făcut carieră - atunci a ajuns mare postelnic, veritabil „supranume” apoi - și pe care l-a slujit cu credință) l-a însurat cu Elina, fiica lui Radu Șerban, și ea întoarsă dintr-o pribegie în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ce modifică configurația primitivă a grupului, închisă inițial în tiparele consangvinității [...]. Clanul funcționează ulterior ca o structură deschisă, dispusă să asimileze și să modeleze, atâta timp cât coeziunea sa internă îl coagulează în jurul unui nucleu tare: patrimoniul material și simbolic moștenit de la întemeietorul lui, a cărui jertfă hrănește o identitate socială puternic marcată”313. Porunci pentru viitor întâiul testament al jupânesei Elina Cantacuzino a fost redactat în 1667. L-a scris logofătul Stoica Ludescu, „bătrânul, plecat slugă al dumnealor”, slujitor credincios al Cantacuzinilor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]