7,767 matches
-
el cu mâna după gâtul meu? El Îi din cii cari n-o avut ploaie la vremi, ca sî creascî - a răspuns tata Toader râzând. ― Și, după ce a răsuflat de două ori, m-a aburcat pe celălalt umăr și, pas Întins! Înaintea noastră a alergat Undiță, care m-a luat așa cum spuneai tu, Nicule... M-au ajutat cu rândul, până am ajuns la primele răchiți și tufe de lozie... Întâi am stat cu urechea la pândă, să ne dăm seama dacă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a intervenit Nicu. Nenea Mitru nu a așteptat alt cuvânt, ci a plecat degrabă. În scurtă vreme două birje au oprit puțin mai departe de poarta hanului. Musafirii se aflau deja perechi-perechi În uliță... Când birjele au pornit În pas Întins, gazdele au rămas În poartă, făcându-le din mână... Soția lui Petrică - simțind răcoarea nopții - a intrat fuguța În casă fără să bage de seamă că Petrică n-a urmat-o. Observând acest lucru, și-a spus: „O mai fi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și vino lângă mine. O să-ți treacă rușinea. „Arăpoaica”, cu ochii Întredeschiși, a ridicat capul Încet, ca și cum era nevoie să se obișnuiască cu o lumină puternică... Părea a fi În transă. Încet-Încet, a lăsat un braț să cadă În palma Întinsă a infirmierei. Pe nesimțite, aceasta s-a apropiat și a cuprins-o În brațe... Ardea ca un cărbune!... „Unde sunteți, nătăfleților? Uite aici foc aprins și voi umblați după cine știe ce spălăcite!” - i-a venit să strige infirmierei. A mângâiat-o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
făcu din nou liniște. Zalman Aron se așeză înapoi la masă și își sprijini fruntea în palme, dar Levi rămase mai departe nemișcat pe scaunul său, aspru și neînduplecat. Fratele lui își lăsă să-i cadă pe lângă trup mâna zadarnic întinsă. Atunci..., articulă el umil, eu vă urez drum bun și vă doresc să vă găsiți fericirea în Eretz-Israel! Rămâneți cu bine!...Gârbovit, cu capul căzut în piept, fiul ceasornicarului deschise ușa și ieși. De afară i se auziră pașii îndepărtându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să cadă înapoi pe birou. Văd că dumitale îți place să pui oamenii pe drumuri! îi vorbi el pe un ton sec și acuzator. Cum îți permiți?! sări birocratul nervos de pe scaun. Ieși afară!... vociferă el, arătându-i cu mâna întinsă ușa. Dar Sever nu se pierdu cu firea și nici nu se grăbi să părăsească biroul. Atunci, îi ceru el birocratului, te rog să-mi dai în scris că ministerul refuză să-mi asculte plângerea. De aici mă duc direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai știa nimic de multă vreme, crezându-l căzut la datorie pe unul din fronturile celui de-al doilea război mondial. Severe! Ce mai faci?... Mai trăiești, mă?... repetă funcționarul ministerial foarte volubil și se grăbi spre el cu mâna întinsă, în timp ce ochelaristul înlemnise în picioare, în spatele biroului său. Aflând ce necaz îl adusese la minister, directorul Uritescu stătu puțin pe gânduri, apoi îl pofti la el în cabinet, ca să vadă ce și cum. Mă scuzați, articulă cu glas umil secretarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
la urma urmelor, era încă foarte tânăr și avea toată viața înainte. Asta începea să aducă puțin a misoginism, își dădea și el bine seama, dar se părea că nu era nimic de făcut. În fond, nu el refuzase mâna întinsă, ci ea. Arăți cam plouat de la o vreme, tinere domn, îi spuse într-o zi profesorul Barbilian, oprindu-l pe coridor, pe când ieșea de la un curs. Și zâmbind pe sub mustață, profesorul îi puse o întrebare dovedind că el, în ciuda aparentei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
într-o discotecă. Pe negru umblau culori în ritmuri și linii concentrice. Nu mai țin minte de când vederea nu i s-a mai părut atât de departe. Și luminile calde și moi din zare continuau să se miște, subțiri și întinse, înscriind pe ele niște cercuri minunate. Totul era mirific. Pe valuri potolite fui purtată de vrajă și sclipiri de aur îi căzură vrăjii din soare . Vroia ca apa să fugă. Vroia să-și scoată din mare pletele îmbibate cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
călduros pentru drumeții obosiți de viață, dealul însuși devenind suficient. Natura este liberă, își flutură pacea și viteza în vânt. Curenții de aer creează adevărate turbulențe, în fața cărora să stai în vârful dealului, cu spatele la el și cu privirea spre valea întinsă, te simți în vârful unui capăt de lume. E o senzație de invincibilitate pe care protecția plaiurilor românești și intimitatea acestui colț de lume, pașnic, ți le pot inspira. Dincolo de dealul acela, urmează o râpă. Pământul gol și galben se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
până veni timpul să mă pregătesc pentru petrecere. Nu uita să-i scrii prietenului tău pe felicitare, spusei înainte de a intra în cameră. Când ieșii arătam superb. Coborâi scările să primesc îmbrățișarea lui Angi, care mă aștepta deja cu mâinile întinse. Cum îmi stă? Ești încântătoare. Purtam o rochie nouă, bleu, lejeră, scumpă poate puțin cam extravagantă la croi, dar nu indecentă. Îmi scotea în evidență nuanța fermecătoare a ochilor. Părul blond și lucios, ca al lui Angi, era prins într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
noi pentru următoarea scenă. În sală o muzică vioaie, aleasă cu gust, îi făcea pe invitați să nu mai plece de pe ring, îi prinse în vraja ei. Iar aici eu eram prinsă de imaginea din oglindă. O oglindă curată, limpede, întinsă. Mă vedeam clar, nemișcată. Și veni Angi să mă felicite. Mă sărută cast pe obraz, iar imaginea în oglindă avea să-mi apară mult timp în fața ochilor înainte de a adormi. Îmi puse în mâini un trandafir roșu, și îmi strânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
său, îl prinsesem între coapsele mele, el mă roti și ne așezarăm pe pat. Întinsei mâinile în sus și apucai cearceaful în delirul plăcerii o dată, și apoi mă prinsei de el ca o frunză de copac a doua oară. Stăteam întinși și goi în lumina lunii când argintii, când aurii. Nu ne era frig. Abia înspre dimineață îmi luai halatul pe mine și fugii ca Cenușăreasa, înainte de ruperea vrăjii, cu toate că în continuarea ei. În cameră mă aștepta Amélie. Cum închisei ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
a mă omorî, întotdeauna aduni informații înainte de a ucide? Vroiai să mă iei pe la spate? Plăti ironia cu un pumn. Eu lupt doar corect! Și ai grijă! Câteva clipe trecură în liniște. Ceea ce adăugă ea puse capăt conversației cât statură întinși unul lângă altul, liniștiți, relaxați. Alex mi le dăduse. Te iubea. Când veni timpul să plece, Doru întrebă: Da? Da. Sper că tu mă iubești mai mult, n-am chef să te sinucizi, ca el, cu sabia mea! De ce? Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
uită să se bucure și să-mi arate că se bucură de aceste atingeri. Îți faci rău. Mă mai și face proastă, deci. E vina mea, spune el. Mă întinde pe pat, deși opun rezistență, și mă leagă, cu mâinile întinse. Ce faci? Tu ce crezi? începe să mă sărute. Nici măcar nu mă pot zbate. Ascultă-mă, ascultă-mă! Ce, iubire? Ai câștigat. Ai câștigat din clipa în care ai venit aici. Știu. Nu-mi fă acest rău. Nu intenționez să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în vârstă de numai nouă ani! Iar frumoasa Laura, de care se îndrăgostise iremediabil însuși Petrarca, dezvoltând repede o pasiune devenită legendară, era doar o adolescentă de șaptesprezece ani, care se zbenguia cu grație prin praf și prin polen, pe întinsele câmpii ale copilăriei sale! Și, de altfel, exemplele, în privința aceasta, ar mai putea continua mult și bine, cu siguranță! În plus, cine anume sunt eu, mai exact, ca să ies câtuși de puțin în evidență prin ceea ce fac, cum fac și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
oferit-o anterior, ascultă cu luare-aminte la ceea ce are să-ți spună, în încercarea ei de a se explica. Dacă 92 Rareș Tiron te convinge, mai iart-o o dată, iart-o cu prudență, dar iart-o! Dacă nu te convinge, spune-i că mâna întinsă, care nu spune o poveste, nu primește pomană 1 și, astfel, totul între voi se încheie. De altminteri, nici nu se poate altfel. - Ce?! Ah, ba sigur că se poate, Maria!, o întrerupse bărbatul înfocat. Orice se poate, atunci când ai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nemulțumirilor și a chinurilor sale - și ezitarea ce glăsuiește mereu în sinucigaș și-l îndeamnă insistent să-și mai amâne un timp gestul ultim. Aceasta este frica omului în fața veșniciei și așa se manifestă ea: prin conștiință. Ah, ce lume întinsă și de nepătruns se află întrun suflet omenesc, care se chinuie! Acum, însă, iată o scenă casnică. Era vară, prin chiar primele zile ale lunii august. Ziua se găsea pe sfârșite, cu soarelen crepuscul, dar zăpușeala tot nu mai contenea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de beton poros, a căror simplă pulsație de azbest anulează orice posibilitate de existență a verdelui natural. Adăugați, la toate acestea, un scuar mânjit violent de gunoaie zemoase, chiar coapte de căldura tropicală, precum și doi câini vagabonzi, de sex incert, întinși levantin la umbra pitică a unui garaj improvizat din sârmă și din carton. Ați reușit? Vedeți că, până la urmă, n-a fost chiar atât de greu. Ei bine, supunându-mă, la o lună după întoarcerea din Japonia, acestui rigid exercițiu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
lipsiți de rafinamentul, arta și gustul fără cusur al celor din vechime, luând neajutorați cu asalt rafturile supermarketurilor în căutarea elixirului promis al parfumului, ce garantează succesul personal, charisma și ascendentul asupra celorlalți. Îndemnată de curiozitate, cedez. Iată-mă așadar întinsă confortabil în fotoliul în stil japonez, așezat direct pe tatami, o altă mostră vie a eclectismului nipon, strângând în mână pachețelul cu gumă de mestecat. Peste douăzeci de minute, voi fi o grădină cu trandafiri, coastele mele subțiri vor fi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
că nu le-ar sta bine. Uimirea în fața nenumăratelor operații estetice pentru modificarea formei pleoapelor: nu eram conștientă de acest lucru până a veni în Japonia, dar pleoapele noastre fac un pliu, deasupra ochiului, pliu care lipsește din pleoapa asiatică, întinsă perfect de sub sprânceană până la gene, și condamnată, astfel, la neîmplinire. Uimirea în fața rafturilor cosmetice gemând de produse de whitening, de înălbire a pielii. În celebrul său eseu Elogiu umbrei, Junichiro Tanizaki, încercând să explice diferite aspecte ale culturii japoneze printr-
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ac de păr ornamental. De altfel, chiar kanji-ul de bază pentru femeie 女 o prezintă nu prin atribute fizice sau sexuale, ci prin statutul său de ființă inferioară, supusă: desenul indică, stilizat, o femeie așezată în genunchi și cu brațele întinse, probabil pentru a implora mila. Ideea de bază asociată constant cu componenta "femeie", atunci când aceasta intervine în formarea unor kanji mai complicate, este aceea de "supunere", de "ascultare a unui ordin". Până într-acolo, încât chiar ideograma pentru sclav 奴
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
În liniștea serii Să mă lăsați să mor La marginea mării. Nu voi sicriu bogat, Făclii ori flamuri Ci să-mpletiți un pat Din tinere ramuri. Să-mi fie somnul lin Și codrul aproape Să am un cer senin Pe-ntinsele ape...!" Sunt foarte rare excepțiile când cineva și-a formulat ultima-i dorință, în afară de sentimentul comun al societății, ca de pildă: "Las cu limbă de moarte, ca urmașii mei să ucidă pe toți cei ce mi-au făcut rău" sau
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
să scoată spada fiindcă amicii lui și doamnele Îl priveau. Fără altă introducere, căpitanul Îi străpunsese gâtul cu o lovitură simplă descriind un cerc Întreg, pe când tinerelul Încă Încerca să se așeze grațios În gardă cu picioarele flexionate și brațul Întins, străduindu-se cu disperare să-și amintească povețele elegante ale maestrului său de scrimă. Unsprezece oameni, rememoră Alatriste. Și, În afară de junele marchiz și de un soldat foarte oarecare numit Carmelo Tejada pe care Îl lăsase rece Într-unul din duelurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
trebuit să ne ridicăm în picioare și să stăm în poziție de drepți lângă băncile noastre - eu și ceilalți unsprezece copii. învățătoarea ridica în aer fiecare carte, așa cum face preotul cu împărtășania, iar noi ne primeam fiecare exemplarul în palmele întinse. în ziua aceea învățătoarea se pieptănase și era îmbrăcată într-o rochie gri-închis, aproape neagră. Apoi, după ce am făcut câte o plecăciune și ne-am așezat, a urmat un moment de tăcere și reflecție. Ne fusese încredințat Cuvântul. Literele mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
lucruri cu tine ?! se minună el. Si de ce n-ai pus geamantanul în portbagaj ? Ce ai aici ? Fardurile și parfumurile ?! Exact, intră Arm în joc. Dar sunt fardurile și parfumurile pentru o singură zi ! Te-ai gândit că dacă stai întins și frânez brusc, poți cădea între scaune dacă nu e geamantanul acolo ? Vezi la ce folosesc fardurile și parfumurile ? Pe bancheta din spate Bart găsi o perniță. Arm se gândise la toate. Și-o potrivi sub cap și căută să
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]