5,364 matches
-
se manifestă pe trei plane 4 fizic (astral, n.n.), mental (intelectual, n.n.) și spiritual (sufletesc, n.n.). Poetul, pictorul, compozitorul folosesc această energie pentru a crea în plan mental (a-și fortifica/mări corpul intelectual, n.n.), în timp ce clarvăzătorul, proorocul și yogul întrebuințează această energie în plan spiritual (mărirea corpului sufletesc, n.n.)”. Și am completa prin aceea că omul involuat o folosește doar pentru mărirea corpului său astral. Ca și corpurile eteric și astral, corpul intelectual se poate detașa de restul corpurilor, inferioare
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
strâns unul peste altul" (Golescu, 1963: 80). Sau, făcând o paralelă între cea ce vedea în alte părți și la noi, spunea: "întorceți-vă ochii și la preoții noștri și lăcrămați, hotărând că mai bine este acele venituri mănăstirești să se întrebuințeze chiar spre învățătura preoților, îmbrățișând adevărata virtute, facerea de bine, iubirea către turmele ce li să încredințează, întru adevăr pătimind ..." (Golescu, 1963: 117). Comuniunea spirituală legată de credințele și practicile religioase reprezintă o resursă importantă pentru structurarea spiritului comunitar. Este
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
pe 29 august. Dar dacă Conferința Națională a PD a aprobat proiectul de constituire a noii formațiuni fără nici un fel de probleme, Delegația Permanentă a PNL a luat decizia după îndelungi și aprige discuții. Theodor Stolojan a trebuit să se întrebuințeze serios, amenințând la un moment dat chiar cu demisia, pentru a-i convinge pe opozanți că alianța cu PD nu dezavantajează PNL, chiar dacă o serie de compromisuri trebuie făcute. În cele din urmă, majoritatea a votat în favoarea tandemului liberalo-democrat, numai
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
pentru reflecție, iar gestul să survină În mod spontan. Și acest aspect poate face diferența În confruntarea cu un adversar redutabil, dar a cărui lentoare este exploatată sau a cărui „experiență pură” este mai puțin profundă. Dimpotrivă, tehnicile go-no-sen, sunt Întrebuințate de preferință atunci când protagoniștii sunt de nivel egal sau când adversarul este mai puternic. Înscriindu-se tot În cadrul spațial al interacțiunii tactice, ele constau În crearea unei microzone de vid, cu puțin mai departe de punctul de impact al loviturii
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
studenții, despre modul În care se predă materia și despre felul În care sunt evaluate rezultatele Înregistrate. Ca studiu științific, metodologia (gr. methodos = cale ce duce Înspre; logos = știință) se ocupă cu natura, funcțiile, locul și clasificarea tipurilor de metode Întrebuințate În procesul predării (teaching) și al Învățării (learning), inclusiv cu revelarea principiilor care stau la baza unei eficiente aplicări a acestora. Prin analogie cu ceea ce reprezintă metodologiile specifice altor domenii de activitate, metodologia didactică Își propune să descopere, să caracterizeze
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
se impună predarea prin lectura textului scris Însoțit de comentarii, de exersare prin controverse (dispute), prin intermediul discuțiilor cu oponenți, la care s-a adăugat În cele din urmă și metoda demonstrației logice. Începând cu secolul al XVI-lea, profesorii universitari Întrebuințau deja curent metoda prelegerii, În timp ce studenții Își notau șipracticau zilnic lectura, se ocupau de studierea cu voce tare a lucrărilor scrise etc. De aici Înainte, studiul individual Începe să se impună tot mai mult. În școli, În epoca Renașterii, instruirea
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
concretă, se adâncește și mai mult pericolul superficialității verbale, al proliferării de „...pseudonoțiuni agățate de cuvinte fără semnificații reale” (Piaget, 1972, p. 146). O asemenea „instrucție” supraverbalizată privează adeseori elevii de cunoașterea cu adevărat a semnificației cuvintelor pe care le Întrebuințează, mai ales pe treptele inferioare de școlarizare, când „inteligența practică domină Încă pe scară largă inteligența gnostică, când ei acționează... În mai mare măsură prin asimilare sincretică decât prin generalizare logică” (Piaget, 1972, pp. 146-147). Imprimând o notă verbalistă Învățământului
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
ansamblul ei, o motivație a tezelor, iar prezentarea acestora să se facă după un plan bine Închegat și echilibrat, a cărei linie directoare să se degaje cu ușurință În ochii auditorului. Atent la tehnica vorbirii, cel care expune urmează a Întrebuința un limbaj bogat, ales și expresiv, simplu și concis, o expresie elegantă și clară, În fraze echilibrate, adresate vioi, energic și vibrant, Încât auditorul să Înțeleagă ușor și să se simtă Încurajat. Vorbirea sa nu va fi nici prea rapidă
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
trecut sau În viitor (de a reface, de exemplu, un oraș demult dispărut sau de a construi un edificiu Înainte ca el să existe). Internetul nu face decât să crească aceste posibilități, să multiplice ocaziile imaginare ale celor care Îl Întrebuințează; să facă să crească posibilitățile de manifestare a imaginației, a creativității, a anticipațiilor rezolutive; - de a-și Îmbogăți vocabularul specific domeniului care interesează; - de a-și exersa abilități de comunicare (În limbi străine); - de a-și dezvolta strategii de procesare
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
prin valoare de schimb, cantitatea dintr-o altă marfă (sau alte mărfuri) care se pot obține cu ajutorul mărfii date, în funcție de valoarea muncii absolute. Ricardo face un pas important în teoria valorii, afirmând că valoarea mărfii nu depinde doar de munca întrebuințată în mod direct la producerea mărfurilor (așa cum afirma Smith) ci Și de munca folosită la producerea de instrumente, unelte Și clădiri care ajută la realizarea muncii. În acest sens este celebru exemplul dat de Ricardo cu producerea ciorapilor. Astfel, valoarea
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
lucru care îi permite lui Aristotel să se miște analogic în comentariile sale și să spună că o formă pozitivă este, oarecum, o formă negativă, fără ca afirmația să fie contradictorie. În afara monarhiei, Aristotel nu menționează numele genului celorlalte structuri, ci întrebuințează sensul generic al numelor folosite și în sens specific pentru denumirea ultimelor două forme degenerate (democrația și oligarhia). Acest lucru poate induce în eroare, deoarece este dificil de urmărit când se referă Aristotel la democrație în sens specific, și, apoi
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
vorbind, lucrurile stau așa cam întotdeauna: cei mulți sunt de obicei săraci, iar cei bogați sunt de obicei puțini. Numai că aici este vorba de a stabili criteriul prin care se disting două concepte în esența lor, și de a întrebuința acest criteriu într-un procedeu logic care se numește clasificare, procedeu a cărui întemeiere nu poate să ia în considerare ceea ce se întâmplă „în cele mai multe cazuri”. Și atunci, o a doua aporie: este logic posibil să ne reprezentăm o țară
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
această conștiință a ne-științei ce ia forma examenului; reținut și disciplinat deoarece subordonează toate celelalte scopuri ale vieții acestei lupte a gândirii; drept în măsura în care el realizează opera sa proprie, ceea ce are de făcut, ceea ce îl obligă sau - pentru a întrebuința un termen modern - își face datoria, întrucât nu pretinde posesia asupra a nimic altceva decât asupra a ceea ce îi revine în această manieră. Prin aceasta, el (sufletul) e în măsură să își dea un criteriu determinat a ceea ce e ființa
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Statului - a unui stat rațional, constituit în conformitate cu dreptatea. Această dedublare corespunde modalității efective (metodei) prin care se realizează cercetarea sufletului: dialogul - a cărui dimensiune exterioară (care implică mai mulți conlocutori) e proiecția dialogului lăuntric. Termenul „rațional”, pe care l-am întrebuințat anterior, este unul modern; ceea vrea el să spună este faptul că expunerea platoniciană a Statului nu are la bază un model istoric (statul istoric fiind un rod al pasiunilor și al violențelor care dau naștere nedreptății), ci reprezintă un
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
asupra cercetării psihometrice a creativității. Majoritatea criticilor și reacțiilor adverse la metodele de evaluare a creativității s-au orientat în special (dar nu și exclusiv) asupra „testelor de creativitate”. În același timp, decenii de-a rândul, cercetătorii, alături de educatori, au întrebuințat din plin teste de evaluare a procesului creativ și testele de gândire divergentă au rămas modalitatea favorită de măsurare a procesului și potențialului creativ. Preponderența utilizării testelor de gândire divergentă este vizibilă mai ales în școli (Hunsaker și Callahan, 1995
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de exemplu, rolul ierarhizării asociative la indivizii creativi; vezi Mednick, 1962; Milgram și Rabkin, 1980). Unul dintre ele a fost reactualizate prin încercarea lui Runco și Albert (1985) de a combina probele verbale și nonverbale, fiindcă Hocevar (1979a, 1979c) a întrebuințat numai teste verbale. Runco și Albert (1985) au demonstrat că scorurile la originalitate au devenit valide după îndepărtarea efectelor fluenței asupra probelor nonverbale, relevând variații semnificative ale performanței grupurilor experimentale (prin compararea elevilor dotați cu elevi fără abilități speciale). În
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Adjectives Check List) (Domino, 1970, 1994; Gough, 1979; Smith și Schaefer, 1969) și Chestionarul de personalitate „16 PF” (Sixteen Personality Factor Questionnaire) (Cattell și Butcher, 1968, capitolul 15; Cattell, Eber și Tatsuoka, 1970). În urma analizei efectuate asupra cercetărilor care au întrebuințat instrumentele enumerate și altele similare lor, Davis (1992, pp. 69-72) a ajuns la concluzia că trăsăturile personalității indivizilor creativi se traduc prin conștiința creativității proprii, originalitate, spirit de independență, asumarea riscurilor, energie individuală, curiozitate, simț al umorului, atracție față de complexitate
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
relativ rudimentare (Besemer și O’Quin, 1993; Hargreaves, Galton și Robinson, 1996; Treffinger, 1989) până la metode conceptuale complexe și congruente de evaluare (Amabile, 1983; Hennessey și Amabile, 1988a). Fără îndoială că metoda cea mai populară de evaluare a produsului creativ întrebuințează sistemul de cotare a evaluatorilor externi, metodă ce se poate ulterior divide în evaluarea părinților și a profesorilor, pe de o parte, și evaluarea experților, pe de altă parte. Din motive lesne de înțeles, evaluării profesorilor i se acordă cea
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
obținerea unor rezultate variate (Horn, 1976; Torrance, 1967; Wallach și Wing, 1969). Callahan (1991) a atribuit diversitatea rezultatelor în cercetarea legăturii dintre creativitate și inteligență unor factori externi, ca, de pildă, populația examinată, condițiile de administrare a testelor, instrumentele specifice întrebuințate pentru măsurarea inteligenței și creativității și alți factori. Unii cercetători sugerează chiar că metodele statistice utilizate în analiza datelor creativității și a inteligenței influențează direct rezultatele (Cronbach, 1968; Hattie și Rogers, 1986). Cu toate acestea, confuzia aparentă ce planează în jurul
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
imaginile suprapuse erau mai creative decât cele generate în urma altor proiecții de diapozitive prezentate pentru a induce metafore prin intermediul asociațiilor, a analogiilor și a proceselor gestaltiste. Finke (1990) susținea că formele preinventive facilitează invenția. Formele preinventive reprezintă ideile și imaginile întrebuințate de indivizi înaintea de conceptualizarea unui produs. În studiul lor, Finke și Slayton (1988) le-au oferit subiecților trei fragmente alese la întâmplare dintr-un grup de 15 figuri geometrice și liste alfabetice. Subiecților li s-a cerut să combine
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
prin urmare ambigue a stimulului) au fost înclinați să formuleze interpretări pozitive ale figurii umane în Testul de Identificare, chiar atunci când mesajele verbale subliminale evocau o stare de suferință fizică. Subiecții se opun cu ostentație manipulării subliminale, iar indivizii creativi întrebuințează termeni afectivi în procent mai mare în Testul de Identificare (vezi Hope și Kyle, 1990). Rezumat Dintre numeroasele tipuri de procese preverbale supuse investigației, unele reflectă eforturi deliberate ale subiecților, precum cele descrise de Rothenberg și Hausman (în publicațiile de
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
consemneze patru propoziții care să descrie filmul vizionat și să răspundă la patru întrebări despre subiectul filmului. Spre deosebire de subiecții din grupurile de control (selectați în funcție de abilități motorii, sex, vârstă, mediul etnico-lingvistic), în propozițiile lor, subiecții care au suferit comisurotomii au întrebuințat puțini termeni cu încărcătură afectivă. Ei au utilizat „adjective cu moderație, dovedind un limbaj comun, detașat, tern, lipsit de culoare și expresivitate” (Hoppe și Kyle, 1990, p. 151). De asemenea, ei „nu au fost dispuși să își exprime fanteziile, să
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
și ridicat, însă răspunsurile grupului la un nivel ridicat de stimulare au depășit numeric răspunsurile grupului la nivel scăzut. Rezultatele experimentale confirmă, în mare, ipoteza corelației dintre performanța la testele de gândire creativă și stimularea senzorială. Cercetările ulterioare care au întrebuințat factori auditivi perturbatori au oferit rezultate mai puțin consistente (Kasof, în publicații periodice; Toplyn și Maguire, 1991; Voss, 1977). Martindale și Armstrong (1974) au folosit ca stimulare senzorială activarea corticală. Experimentul a presupus testarea potențialului creativ al studenților utilizați drept
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
neinteligibil și la subiecții cu un câmp larg de atenție. Kasof a sugerat că atât câmpul larg de atenție, cât și capacitatea de procesare paralelă reprezintă variabile utile compunerii de poezii și zgomotele pot influența aceste variabile. Rezumat Cercetările ce întrebuințează factori perturbatori sonori sunt interpretate din prisma teoriilor asociaționiste, care susțin că asociațiile dintre ideile originale sunt distante. Ideile distante se situează la capătul lanțului asociativ (Mednick, 1962). Primele idei generate în timpul rezolvării de probleme selectate de gândirea divergentă sunt
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Comportamentele inedite au fost permanent recompensate pe parcursul unei ședințe, fără a mai fi deloc recompensate în timpul altor ședințe. Drept rezultat, delfinii au început să dezvolte din ce în ce mai repede noile comportamente la fiecare nouă ședință. Epstein, Kirshnit, Lanza și Rubin (1984) au întrebuințat un sistem diferențiat de recompense în condiționarea porumbeilor pentru: a) împingerea unei cutii de dimensiuni reduse pe o suprafață colorată de pe podeaua camerei; b) cățărarea pe o cutie în scopul pigulirii unui obiect în formă de banană atârnat de o
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]