5,437 matches
-
de o parte, noi trebuie să admitem o ființă (obiectivă) care să ne Îmbrățișeze propria ființă, adică o realitate independentă de noi al cărei principiu este exterior persoanei noastre, o realitate care se afla acolo, dinaintea noastră și care ne Întrece cu mult; o realitate ce-și are propriile energii, ascultând de propriile-i legi și căreia, realitatea noastră, În Întregime, Îi este subordonată, căci ea (natura noastră) este din Întreg o părticică infinită (particula naturae). Rațiunea noastră se poate strădui
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ce dobândeau dimensiuni astronomice. Olga citise undeva că un pictor olandez, Hals, folosise în arta sa peste douăzeci de nuanțe de negru; ea însă avea certitudinea, în acele momente, că sufletul ei îmbrăcase mult mai multe valențe ale acestei culori, întrecându-le ca număr chiar și pe cele ale marelui pictor. * Întorcându-se într-o seară de la serviciu, văzu lumină în toată casa părinților Inei. Ezită un timp dacă să intre sau nu, dar ceva inexplicabil, o pornire dintr-un comandament
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ale tatălui meu, se îndrăgosti de baiaderă. Profitând de asemănarea fizică și morală cu tatăl meu, ajunse repede la țintă. Dar mama descoperi totul. Ea le declară că îi va părăsi pe amândoi, în afară de cazul în care acceptă să se întreacă la proba cobrei, situație în care ar aparține supraviețuitorului. Iată din ce consta încercarea: tata și unchiul urmau a fi închiși, cu o cobră, într-o încăpere obscură. În mod normal, atunci când cel mușcat de șarpe va striga, îmblânzitorul ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
-l osîndea. Nu-l condamna. Nu-l ponegrea. Nu-l condamna. Să nu poți face asta, Înseamnă să fii o natură cu-adevărat superioară. Din păcate, noi, În teatru, n-avem acest privilegiu. De la director, pînă la spectator, parcă ne-ntrecem În a judeca pe toată lumea și a da zilnic, verdicte: condamnăm eroi dramatici, scriitori de teatru, regizori, actori, scenografi, muzicieni, coregrafi. CÎnd publicul nu ne aplaudă, Îl Înjurăm. CÎnd criticii nu ne laudă, apelăm la ...(alt gen de) Sfinți & Dumnezei
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
idealiste. Cum-necum, calitățile mele oratorice și-au făcut efectul, iar gândacii au izbucnit sincer în urale, poate nu tocmai variate, ci de o simplitate de genul: "Bravo, Șefu'! Mișto, Șefu'! Ești super-OK, Șefu'!" și cam atât. Însă Dorinel s-a întrecut pe sine și a exclamat: "Să trăiască Șefu', care e el Șefu', da!". M-a emoționat această afirmație de o mare profunzime ontologică. Sigur, nu chiar până la lacrimi. După acest moment de vie adeziune, am început să-i instruiesc, cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
revărsa asupra părții masculine, ca o frustrare pentru că nu eram băiat, așa cum își dorise tatăl meu. Am suferit mult în perioada copilăriei, pentru că nu eram băiat. Mă îmbrăcam băiețește, jucam numai jocuri dure, unde îmi puneam viața în pericol, mă întreceam în orice numai cu băieții ca și cum aș fi dorit să le demonstrez că eu, chiar dacă eram fată aveam capacitatea să fiu egală cu ei sau chiar mai bună. Eram copil, ce puteam să știu eu atunci. Eu doar un lucru
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
dar dacă vrei să afli ceva trebuie să o închizi, dacă nu-ți place nici o carte, atunci înseamnă că trebuie să o scrii tu, deschizându-ți sufletul. Când începi să scrii o carte, întâmplările și cuvintele vin ca un torent, întrecându-se între ele pentru a câștiga întâietate pentru a fi exprimate. Acum când scriu, vin multe idei și întâmplări și nu trebuie să fac nimic, decât să le selectez și să le dau o formă sau un conținut. Încearcă și
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
punem în fruntea voastră pe... Pe cine credeți voi că a hotărât Dumitru...Îmi vine să urlu de ciudă. Degeaba m-am zbătut eu să-l punem pe cine merită. El o ținut-o hojma să-l punem pe... Nu întrece măsura, Pâcule! Așa am hotărât, așa facem și pace! Auziți voi pe cine l-o pus...Pe...pe... Și ce, nu-i bun? Asta numai tu o crezi, Pâcule. Cărăușii au uitat de mâncare și de băutură. Așteptau cuminți, ca
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Măriuță, da’ pentru cine-i ulcica asta? Pentru tine, stăpâne - a răspuns Pâcu în locul Măriuței. Cred că ai dreptate, pentru că în seara asta se botează robii lui Dumnezeu Vasile Hliboceanu și Mitruță Ogaș... hă hă hă! Vezi însă să nu întreci măsura - a intervenit moș Dumitru. Un crâșmar nu are voie să întreacă măsura niciodată. El trebuie să stea drepți în fața mușteriilor - a răspuns Costache. Ulcelele au poposit înaintea fiecărui cărăuș, dar aceștia le au adulmecat doar așa, de departe, neîndrăznind
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Pâcu în locul Măriuței. Cred că ai dreptate, pentru că în seara asta se botează robii lui Dumnezeu Vasile Hliboceanu și Mitruță Ogaș... hă hă hă! Vezi însă să nu întreci măsura - a intervenit moș Dumitru. Un crâșmar nu are voie să întreacă măsura niciodată. El trebuie să stea drepți în fața mușteriilor - a răspuns Costache. Ulcelele au poposit înaintea fiecărui cărăuș, dar aceștia le au adulmecat doar așa, de departe, neîndrăznind să pună mâna pe ele până acest lucru nu-l vor face
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
că tare vă mai place să stați cu gurile căscate!. Stați ca la panaramă și ascultați polojăniile mele. Nu mi-i rușine nici cu tine, Dumitre. Băieții n-au decât să caute unul bun de șotii, care să te și întreacă, Pâcule - l-a zgândărât moș Dumitru. Lasă că nu trebuie să caute. Știu eu pe unul bun de gură, dar și de treabă. Întrebarea-i dacă vrea să se facă cărăuș - a intervenit moș Dumitru. Cine-i acela, moș Pâcule
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a atras atenția Hliboceanu. Costache a sărit de la locul lui și a umplut ulcelele cu vin, începând cu cea a lui Pâcu. Râsul nu se mai oprea. Era o voie bună ca la o petrecere în lege. Pâcu parcă se întrecea pe sine... Privea într-un fel hazliu, intonația vocii era alta sau trăgea din lulea într-un anume fel... Toată purtarea lui provoca valuri de râs. Pe lângă asta îi trăgea și pe cei din jur pe povârnișul vorbei de duh
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
dușcă o ulcică cu... vin, hă hă hă - a râs ca niciodată Cotman. Pe chipul lui Hliboceanu a apărut un zâmbet adevărat. Cotman continua să-i vorbească: „Da’ lasă că se face el băiatul sănătos și atunci nu-l mai întrece nimeni nici la treabă dar nici la...vorbe bune. Acum am să merg să mă pregătesc pentru drum. Trebuie să plecăm și acasă. Până ne întoarcem, te las pe mâini bune. Crezi că ai să te descurci?” Ochii lui Hliboceanu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
la Costache vinul și rachiul nu se termină niciodată. Nou în cărăușie, dar vechi între băutori, ha ha ha! Unde-i Pâcu să te audă și să vezi tu ce ar fi morfolit muștiucul lulelei. El pretindea că nu-l întrece nimeni și nici nu are voie altul să se laude cu așa ceva - l-a făcut atent Alecu Slobodă. Poate că avea dreptate - a presupus Puicuță. Cât se lăuda el că bea și chiar o făcea, dar nu l-am văzut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
dacă dai peste ei, cum îi faci să recunoască că ei te-au jefuit?... Costache tebuie să știe mai multe despre ei”. Cu acest gând înfipt în minte, s-a ridicat din pat și, clătinându-se ca unul care a întrecut măsura paharului, s-a dus la ușă. A deschis-o și a strigat: Costache! Costache! Ce-i, Hlibocene. Ce s-a întâmplat? - s-a auzit glasul gâfâit al lui Costache, din ușa crâșmei. Nu s-o întâmplat nimic. Ba s-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
membrii statului său major se năpustiră și ei spre unul dintre balcoane. Când se aplecă peste parapet, Împăratul fu cât pe ce să Învie de bucurie. Nici la Încoronare nu văzuse așa ceva: mulțimea care se afla acum la picioarele lui Întrecea cu mult ca ordin de mărime orice oaste pe care-o putuse strânge vreodată. — Iată armata mea! urlă el. America, ia aminte! Cu mâinile făcute pâlnie În fața gurii, Începu să strige la cei de jos: — Atențiune! Atențiune! Nimeni nu-i
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
chisturi, glomerule de vase și nervi, fibroame dezvoltându-se molcom pentru a Împiedica funcționarea sistemelor, pe toate le simțeam mai bine acum, când orice legătură cu ele dispăruse. Aflam constelații de mică pe plafonul celest, unde mii de care se Întreceau ca pe vremea Romei antice. O pastilă efervescentă risipindu-și ceața translucidă În pahar Înfățișa În sens invers episodul separării pământului de ape. Când vertebrele osteneau, o Întoarcere spre antipozii camerei Îmi dezvăluia alte miracole. Tabloul reprezentând o vază cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ușor sinistră, cu care ne binecuvântează, zilnic, zeci de reclame, de fapt, "fâșii de viață", în care adolescenți îndrăgostiți contemplă, ca-n (quatre) vingt année apres, bastoane și proteze. Însă una din aceste strategii de atragere a clienților (sic!) a întrecut măsura. În paginile unor publicații utilitare, de tipul ghid TV sau ghid al locurilor de petrecere a loisir-ului, se poate citi o pretins simpatică Odă a weekendului. Să tot torni la rime șchioape..., ar zice poetul. De conținut, să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9174_a_10499]
-
de vexatoare. Astfel, în 1926, cu ocazia majorării indemnității (indemnizației, n.n.) de scumpete a pensiilor, în mod general, cu 25 la sută, în ce privește pensionarii militari, s-a dispus că aplicându-li-se și lor acest coeficient, “suma rezultată să nu întreacă în tot cazul pentru căpitan de ... atâta, pentru maior de ... atâta” și așa mai departe pentru toate gradele, adică o limită maximală, pe grade, care nu s-a prevăzut însă pentru nici o altă categorie de pensionari. De aici a rezultat
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93214]
-
sunt concediați. De aceea, rata șomajului este, practic, zero. Avem și o lege specială Împotriva parazitismului social. Ceaușescu zîmbi șiret. În Statele Unite, rata șomajului e Într-o continuă creștere, din cîte mi s-a spus, iar numărul paraziților sociali Îl Întrece pe acela al muncitorilor cinstiți..., adăugă apoi cu un anumit subînțeles. NIXON: - Hai să fim serioși! Nu am zburat cu avionul atîtea mii de kilometri pentru a lua cunoștință de realizările economiei voastre socialiste. Problema e să rezolvăm pe cale amiabilă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
străzi prăfuite gonesc camioane; un soare enorm se ridică și crește În miros de grele miasme umane; acolo jos e-un tumult confuz și bizar, vorbesc mult și fac gesturi degeaba, aleargă-n zadar - spre ce, nu se știe; se-ntrec să ajungă degrabă În locuri În care nu au nici o treabă; undeva sau niciunde; un trist joc de-a nimica, o farsă deprimant de hazlie; pînă cînd firul zilelor pe furiș se subție; și anii se măsor În secunde. Adio
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ei, bila cu cel mai mic număr de pe masă și să o introducă În oricare dintre buzunare. În realitate, de foarte multe ori, jocul hazardului transformă o anumită intenție În contrariul ei, sau dimpotrivă, poate să conducă la un rezultat Întrecînd cu mult orice așteptări; balanța norocului se Înclină cînd Într-o parte, cînd În alta, Însă nu cu totul Întîmplător, Îndreptățind perfect proverbul potrivit căruia norocul și-l face omul cu mîna lui. De fapt, lucrul cel mai interesant este
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cu care pesemne se Întorcea de la pășunat, se salutau ca și cum ar fi fost vechi cunoștințe. Uneori, mici grupuri de puștani, care pînă atunci se jucaseră În stradă, alergau după el cîteva zeci de metri, chiuind fioros și Încercînd să-l Întreacă, făcînd din asta un fel de competiție sportivă... Nimic nu anunța ce urma să se Întîmple. Și, deocamdată, nici nu se Întîmpla nimic. La fel ca În seara precedentă, merse mai la vale de intersecție și așteptă pînă cînd se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Ceaușescu. Mărturii ulterioare ale subiecților vizați au confirmat că icechim-urile și-a făcut bine treaba, numeroase persoane, inclusiv de sex femeiesc, recunoscînd mai tîrziu că plănuiseră să-l lichideze fizic pe dictator, iar ziarele românești din anii ‘90 s-au Întrecut În a dezvălui nenumărate comploturi, reale sau imaginare, puse la cale În același scop. Interesantă este mărturia unuia din participanții la evenimentele de atunci, care, În 1994, cu ocazia aniversării a cinci ani de la Revoluție, răspunzînd Întrebării puse de reporterul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
au avut loc în decembrie ’89 (n.a.). — E culmea, dom’ Roja, dar să știți că la un moment dat și eu am simțit că de undeva din mulțime cineva își avea ochii ațintiți asupra mea. Cînd vacarmul a început să întreacă orice închipuire, dinspre Victoriei s-a apropiat și al treilea grup, cel condus de Monte Cristo, care dădea și el piept cu cordoanele de ordine. — De unde mă binoclam eu, se vedea totul foarte limpede, completează Dendé, în direcția ambelor bulevarde
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]