1,698 matches
-
precedat de sărutul lui Iuda, pecetluiește două destine indisolubil legate unul de altul. Matei Însă nu se oprește aici. Tocmai am vorbit despre pecete și destin. Destinul presupune un final, un punct terminus care-i conferă sens, care-l aureolează Întrucâtva. La Matei, pentru prima dată, Iuda apare pocăindu-se, apoi curmându-și singur viața. Fragmentul este puternic și sugestiv. Propun următoarea traducere, cât mai aproape de original: „Atunci, văzând Iuda, cel care L-a predat, că a fost condamnat (katekrithe), fiind
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
de zei. Aceștia din urmă sunt posedați de phthonos, „gelozie” față de muritori. Hybris este tentația permanentă a ființei umane de a transgresa limita impusă de Însăși natura sa muritoare, tinzând la statutul zeilor. Componenta pozitivă este eroismul. Spre deosebire de hamartia, greșeală Întrucâtva pasivă, iresponsabilă, așa cum am văzut, hybris-ul este transgresiunea activă, deliberată. Hybris-ul subîntinde o noțiune tragică și juridică apropiată de aceea a „păcatului iremisibil/de neiertat”. În Noul Testament Accepția creștină a verbului este aceea, juridică și morală, de „a
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
încetarea războiului, la care totuși nu a participat, își va fi luat pesemne bacalaureatul, căci în 1919 devine funcționar la PTT. Ar fi absolvit și Facultatea de Litere și Filosofie din București. Debutează în 1918, în „Moldova” (Iași), cu versuri întrucâtva bacoviene, iscălite N. Bontaș; la pseudonim nu va mai renunța, dar uneori îl va asocia numelui real. Poezii și, mai rar, recenzii, note și comentarii îi apar în periodicele „Graiul nostru” (Bârlad), „Câmpina”, „Universul literar”, „Datina”, „Crainicul” (Turnu Severin), „Muguri
BONTAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285814_a_287143]
-
elegie a Clujului înstrăinat în urma Dictatului de la Viena se alătură câtorva poeme ce reflectă experiența tragică a războiului. Volumul Nepieritoarele efemeride, scris patru decenii mai târziu, marchează o altă etapă în aspirația de a conjura neființa. Descoperirea perenității „efemeridelor” consolează întrucâtva, dar ca fundal rămâne o vagă melancolie. Semnele neantului irump din când în când (Norii, Ușile de taină), menținând tensiunea. Nici motivul creației nu este abandonat, cântul - din fluier sau orfic - fiind și el o „nepieritoare efemeridă”, a cărei condiție
BORTOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285820_a_287149]
-
a înțelepciunii eului liric prin acomodare cu contingentul. „Peisagistica lăuntrică” și cea exterioară intră în comunicare și reverberează în același registru, de regulă fără picturalitate. Se rețin câteva crochiuri „de voiaj”, ocazionale, cu subiect lutețian sau, mai larg, galic, tributare întrucâtva unui anumit „exotism” cultural convențional (Luteția dezbrăcată, Din Turnul Eiffel, Pădurea de la Barbizon, Amurg breton ș.a.), precum și câteva „cărți poștale” bucolice, agreabile. Arsenalul lexical, imagistic și prozodic este cel curent în epocă, metaforele sunt câteodată ingenioase, dar nu frapante prin
BALAJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285567_a_286896]
-
radia din rama În care se afla. Paul Bunyan și Babe the Blue Ox Își continuau drumeția pe sub specialitatea zilei. Meniul Însuși Încă mai oferea ouă, chiftele de cartofi, șapte feluri de plăcintă. Până acum nu se Întâmplase nimic. Miraculos - Întrucâtva. Ieri, stând pe vine În fața geamului, Milton Îi văzuse pe vandali intrând În fiecare magazin de pe stradă. Jefuiseră piața evreiască, luând totul cu excepția pâinii matzoh și a lumânărilor votive. Dând dovadă de un simț al modei cât se poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu voce tare. Lenevea În banca ei, ca de obicei. La o școală de fete nu trebuia să fii atât de vigilentă cu apropierea genunchilor sau trasul fustei În jos. Obiectul stătea cu genunchii depărtați, iar picioarele, care Îi erau Întrucâtva groase la coapse, erau dezvelite până sus de tot. Fără să se miște, spuse: ― Mi-am uitat cartea. Domnul da Silva Își țuguie buzele. ― Poți să Împarți cartea cu Callie. Singurul semn de Încuviințare pe care l-a arătat a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
trimis pe musafirul nostru bombănind în drum spre ieșire. Deocamdată, eram salvați, dar nu pentru totdeauna. Le-am spus să fie tot atât de activi și de expeditivi și cu ceilalți musafiri care ar fi putut veni. Zâmbetul lor mi-a dat întrucâtva încredere în abilitățile pe care le posedă. Mă întorsesem și pornisem spre cancelarie, dar ceva m-a oprit. Ceva ce nu mă așteptam să aud în acele momente. Un sunet. Un sunet, pe care-l mai auzisem undeva, cândva, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ajunsese la colțul liceului și acum era pe jumătate intrată în aleea lată a curții interioare. Cei doi care trebuiau să păzească poarta erau încremeniți de frică. Camionul era înalt și atingea cu ușurință etajul unu al colegiului și părea întrucâtva amenințător, cele două faruri ale sale putând fi ușor considerate doi ochi imenși, iar zgomotul motorului, sunetul stomacului unui monstru. Din senin, zgomotul infernal se opri. Un geam negru lateral se coborî încet și se ivi capul unui om între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
va intra." "De ce?" "Este tipic în aceste situații ca lunetiștii să-și ocupe primii locurile." Chiar în acel moment, un alt Gardian își croia drum printre masa de oameni care ieșea. Ducea un tub în spate și avea o îmbrăcăminte întrucâtva specială. Lunetistul. Urmărește-l pe acel om! Camerele deja începeau să-și perinde imaginile pe ecrane, urmărindu-l. Sergiu, trimite-l pe cel mai bun lunetist în pod. Avem oaspeți în blocul vecin. Se întoarse să plece. Unde te duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de tortură. Și nu exagerez! Au fost folosite pe diferiți elevi, sub pretextul că nu păstrau liniștea sau nu-și făceau temele în mod repetat. Erau folosite într-un mod inuman. Am rătăcit câteva minute pe holurile întortocheate ale subsolului întrucâtva întunecat până când Vladimir a găsit camera ce se afla exact sub laboratorul de biologie. Am ezitat în fața ușii, spre mirarea lui Vladimir. Oare ce voi găsi înăuntru? Cum puteam ști? Deși mintea îmi era ocupată de Sfetnici, eram întovărășit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
deservită de către un Cronicar și doar de către acesta! Fiecare Împărat are Cronicarul său! Felix Amadeo l-a avut pe Arvon Mircea, care s-a regăsit în acest post, iar Corvium Bozov mă are pe mine. Fiecare e unic și seamănă întrucâtva cu cel pe care-l slujește. Acum, trebuie insistat asupra Cronicarului, pentru că poate fi prost înțeles. Este uman, dar sunt unele caracteristici care îl distanțează cât de cât de rasa din care face parte. El împărtășește cu Împăratul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
tragere de inimă. Simt că mâinile lui Brad, care mă masează se duc în jos: mi-au lăsat umerii și se duc în jos, peste claviculă, până la sutien. ― Brad, îl rog eu atunci, pentru că n-am chef de asta, și întrucâtva tot n-am destulă forță să-i rezist lui sau modului în care mă face să mă simt. E bine că telefonul sună câteva secunde mai târziu, pentru că altfel s-ar fi repetat performanța de acum o săptămânăa - ceea ce este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
semințe, să îngrijim ogorul, să tăbăcim pielea. Vă bucurați cu toții că ați învățat aceste lucruri? Da, padre. Undeva în sat se auzi cântând un cocoș. Niște copii despuiați se uitau dintr-un colț al răscrucii la această scenă ce aducea întrucâtva cu o judecată. Velasco se întoarse triumfător spre japonezi. În acel moment, subsorile sale răspândiră în aer un miros puternic, dulce-acrișor, însă Velasco nu păru să bage de seamă. — Noi am ridicat în Nueva España multe astfel de sate. Suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a invitat pe japonezi la un ospăț de rămas bun. Negustorii au băut vin și au cântat ca la nunta din Cana. Cântecele japonezilor ne păreau plicticoase și monotone, însă călugării care stăteau cu noi la masă spuneau că seamănă întrucâtva cu cântecele indienilor. La acest ospăț, japonezii, puțin chercheliți, au mărturisit pentru prima dată râzând că le-a fost greu să respire aerul subțiat de pe înălțimile orașului Mexico și că abia au îndurat uleiul de măsline și mirosul mâncărurilor ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cel puțin aceste lucruri. Este viața Domnului nostru scrisă de mine. N-aveau de ce să nu le primească. Lângă trestiile de pe lac îi aștepta răbdător, alături de măgari, omul care-i adusese până acolo. Samuraiul avu sentimentul că ochii măgarului semănau întrucâtva cu ochii fostului călugăr. Acesta îi porunci omului ceva într-o limbă pe care cei doi soli n-o înțelegeau. Soarele era deja sus pe cer când ajunseră înapoi în Puebla. Văzându-i cum coboară de pe măgari, câțiva indieni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îndreptat către țara stăpânită de tiranul Nero pregătit să moară? Din păcate, în „Fapte” nu scrie acest lucru, dar după înțelesurile ce izvorăsc dintre rânduri, sunt încredințat că Pavel își presimțea suferințele și moartea jalnică. Încă din tinerețe am fost întrucâtva mult mai fermecat de Pavel decât de cei doisprezece apostoli, de pildă decât de Petru cel iubit de Domnul. De ce? Pentru că acest sfânt are ca și mine o fire înverșunată, o dorință înverșunată de cucerire și o ardoare înverșunată. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nu sunt personaje dintr-o piesă de Camus (ou bien de Sartre), ci întruchipări ale existenței absurde, Vladimir și Estragon aflați la marginea unei mări de la porțile Orientului. Și dacă de-a lungul lecturii lipsa de individualitate a vocilor supără întrucâtva, căci se simte că autorul vorbește pentru fiecare, finalul, prin introducerea surprizei legate de personalitatea scindată, justifică pe deplin procedeul stilistic întrebuințat. Comisionarul are un nerv adolescentin, se simte că s-a hrănit din frământările vârstei de formare, pe care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
reacțiile omului în fața Naturii" sânt îndeobște condiționate de cultură, deci de Istorie. Scopul nostru este însă să definim trăsăturile specifice ale experienței religioase, și nu să ne oprim asupra numeroaselor ei variații și diferențe determinate de Istorie. Demersul nostru seamănă întrucîtva cu cel care, pentru a ajuta la înțelegerea fenomenului poetic, ar recurge la exemple disparate, citând alături de Homer, Virgiliu și Dante poeme hinduse, chineze sau mexicane, adică prezentând poetici istoricește solidare (Homer, Virgiliu, Dante), dar și creații care țin de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
i-au pus în altă parte. Pe tine te-au lăsat în viață fiindcă ești un ofițer roman O a doua figură feminină i se alătură: — S-a trezit, în sfârșit! Din glasul său, Sebastianus înțelese că trebuia să fie întrucâtva mai tânără decât Lidania. Cu toate acestea, fiindcă avea fața în umbră, putea să-i distingă doar cu greu contururile. — Dar..., insistă el, lupta... Tânăra fu cea care îi răspunse: — Cum ai fi vrut să se încheie lupta? Hunii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fără să îndrăznească să miște un deget. Balamber se simțea însă, mult mai puțin îmbărbătat privindu-și mingan-ul, redus acum, după ce mulți dintre cei răniți muriseră, la mai puțin de cinci sute de războinici, slăbiți în fel și chip și întrucâtva demoralizați, mai ales din cauza prăzii firave pe care o duceau cu ei după luni întregi de chinuri și lupte. El, firește, pierduse mai mult decât toți ceilalți, dar asta îl întrista mai puțin decât pierderea atâtor prieteni: puternicul și asprul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu sunt personaje dintr-o piesă de Camus (ou bien de Sartre), ci întruchipări ale existenței absurde, Vladimir și Estragon aflați la marginea unei mări de la porțile Orientului. Și dacă de-a lungul lecturii lipsa de individualitate a vocilor supără întrucâtva, căci se simte că autorul vorbește pentru fiecare, finalul, prin introducerea surprizei legate de personalitatea scindată, justifică pe deplin procedeul stilistic întrebuințat. Comisionarul are un nerv adolescentin, se simte că s-a hrănit din frământările vârstei de formare, pe care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
operă de observație cu destulă substanță sufletească. Femeile însă nu citesc pentru expresie, ci pentru observațiile despre viață, adică despre ele. De altfel, ea nu este o amatoare pasionată de literatură (interesul ei e îndreptat spre muzică, spre broderie și întrucîtva spre pictură), și cu atât mai puțin de poezie. Pentru spiritul ei realist de femeie, poezia este "exagerare și falsificare", incomprehensiune pe care ea o declară, dar pe care cele mai multe femei o ascund. Din cauza rolului lor de răspundere, de lungă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
înainte de a ieși la lumină, în poiana unde se afla observatorul. Cum sta el, țiuitul de singurătate care-i umplea urechile i se opri brusc. Auzi deslușit că dincolo, la hochstand, se întâmplă ceva. Era ca o apropiere furișată și întrucâtva grăbită. Sunetul moale în zăpadă - pâș-pâș - nu-i mai lăsa nici o îndoială că omul lui, care-i luase cealaltă coapsă de cal, se află din nou acolo. Dacă nu erau badea Toma și Traian (pădurarii statului neumblând în regiunea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
rândurile întăi în lung, pe urmă în lat, după aceea prin colțuri; pe urmă stropise cuvinte pe orice ostrov alb al cartonului. Trei prietini vânători, adunați anume în sobor, au avut nevoie de două sticle de vin bun ca să lege întrucâtva aceste părți împrăștiate ale gândirii lui Toma - care gândire de altfel era unitară și logică. A treia sticlă, prietinii au întrebuințat-o la două pasagii, devenite dificile din pricina unui alt sistem personal al lui badea Orășanu. Anume, Toma nu socotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]