1,357 matches
-
înnoiesc pământul prin "jocul" vieții și al morții. În cadrul scenariului ritualic de Anul Nou , la sfârșitul jocului, "capra" (în Moldova și Bucovina), "turca" (în Transilvania) sau "brezaia" (în sud, în Muntenia), acest personaj simbolic "moare" și "reînvie", aidoma zeilor vegetației. Întruchipare a materiei prime, a mamei primordiale, "capra" reprezintă un simbol al fecundității, manifestată ritualic de Anul Nou, ca zeitate arhaică a vegetației care reface legăturile sacre dintre teluric și cosmic, prin sacrificiul simbolic. În Moldova și Bucovina, capra este însoțită
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
această concepție, s-a explicat prezența "cailor de foc" în mitologia românească caii de la căruța lui Sântilie.93 Ieșirea din "moarte", începerea unui nou cilcu al vieții, se realizează prin intermediul ursului, animal htonian și lunar, cu virtuți medicale și meteorologice, întruchipare a divinității naturii care moare și renaște în fiecare an.94 Zilele mitice, douăsprezece sau nouăsprezece, dacă se ia în considerare intervalul 20 decembrie (Ignatul) 6 ianuarie care prezintă fața Noului An, se supun, ritualic, metamorfozelor soarelui, ducând povara Sfârșitului
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
multe triburi din America și Australia. Această imagine a păsării-suflet o găsim, la români, în colacii ritualici, dați de pomană, și pe stâlpii funerari din Transilvania sau în Moldova. Păsările mitice, specifice diferitelor popoare Phoenix, Garuda, Kokh, Măiastră, Jar-Ptica sunt întruchipări ale principiului solar și simbolizează veșnica regenerare a vieții. Ca simboluri ale spiritului și ale cunoașterii, păsările sunt ipostaziate ca divinități care dețin secretele celor trei lumi. Știința cunoașterii "limbii păsărilor" este dobândită în urma inițierilor în tainele vieții și morții
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
apelor primordiale. Foarte frecventă pe măștile africane, pasărea este un simbol al puterii și al vieții, iar, pe unele vase, lupta dintre viață și moarte era prezentată ca o luptă dintre pasăre și șarpe. În majoritatea mitologiilor, pasărea este o întruchipare a sufletelor morților, care se urcă la cer.231 În mitologia românească, pasărea alegorică, tutelară, cu rang regală, slujită, la nevoie, de toate celelalte păsări, care o apără și-i duc la îndeplinire poruncile, este Pasărea Măiastră, asemuită cu Phoenix
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
neamul omenesc. Ca imago mundi, șarpele este într-o permanentă interdependență cu cele patru elemente universale: trăiește în pământ sau în apă, veninul său are proprietățile focului ceresc sau a focului htonian, iar, ca șarpe înaripat, aparține văzduhului, aerului. Ca întruchipare a primordialului, a pământului și a apei, a amestecului dintre elementele naturii, șarpele este și un simbol al Logosului divin, al rațiunii supraumane. Ca mitologem universal, șarpele este o epifanie a strămoșilor mitici, un arhetip al antinomiilor și un simbol
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
plecarea definitivă: "Și iarăși prin biserici de frunze și de aur,/ la păduricea de roșcovi a copilăriei..." sau "Copilule care ai fost,/ ai mai rămas pe undeva?/ În care ierbi a adormit/ pierdută umbra ta." Privirea caută umbra flăcărilor, imponderabilul, întruchipările pure. El este blândul și palidul mire care alege drumul cel mai scurt spre țărmul cunoscut: " voi fi cam ciudat, tu să nu plângi atunci/ toate se schimbă, iată și anii/ aceia fierbinți nu mai sunt/ acum voi pleca spre
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
la folclor: "Întoarce-te la casa geamului deschis" ("Poezie"). În poemul "Cât infern" pune problema "cuvintelor". Fiecare cuvânt este semnul unei părți din civilizație; În cuvânt sălășluiesc infernul, mirajul și cenușa; cuvintele ard, sunt stele mișcătoare, de aceea căutarea cuvintelor, întruchiparea lor îi dau sfâșieri și trăiri de calvar. Ioan Alexandru cântă raiul "începutului", și anii trec fără să i se dezvăluie lucrul în sine. "Legat de ceafa mea ca hoitul de duhoare,/ Ești crucea mea cuvânt pe care sunt clădit
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
visul, visul visului/ doarme lupul Cristului/ creieru-ametistului,/ și ninsoarea tristului/ El mănâncă/ numai stâncă" ("Lupul singuratic"). Izolat, cu un anume sentiment de singurătate, plângându-și propria absență într-o lume mereu schimbată, apare și în poemul "Andru plângând". Poetul devine întruchipare de cer și pământ, iar întrebările lui sunt de fapt esența ființei lui. Problema artei și-o pune poetul însă încă din primele volume, în poemele "Către Galateea" și "Enchidu", implicând teorii estetice sau fragmente de filozofie veche și mai
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cuvinte și gesturi ale marelor spectacole jucate și susținute pe scena teatrului în care sunt captivi. Din noaptea scenei umbrele bufonilor prind lumina amintirilor și încep să respire teatru. Poate că pentru spectator nu contează numele actorilor ci doar măiestria întruchipării, dar pentru mine întâlnirea în suferința culturală de acum, cu Ilie Gheorghe, marele histrion al anilor noștri, a venit ca o gură de oxigen. Gândul regizorului a facut ca inima unui spectacol să pulseze iar noi, cei doi bufoni, să
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pentru profesie. Cred că a înțelege înseamnă a-ți recalcula forțele și energiile pentru a intra din nou în luptă. Pentru mine nu e decât un moment de așteptare, o încercare de a sesiza nuanțele adevărate în acest vălmășag de întruchipări teatrale. Am lucrat și în America și în Suedia și în Islanda cu oameni foarte tineri, cu oameni care au nevoie de ceea ce știe un profesionist, de ceea ce poate el să ofere. Mă leagă de tânăra generație și de cea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cognitiv, nu moral“. Acest punct de vedere al drama turgului poate fi susținut prin argumente multiple. Mai întâi, personajele masculine din Jocul ielelor se raportează la un concept „de ordin cognitiv, nu moral“, conceptul drep tății. Astfel, Saru Sinești este întruchiparea scenică a ideii de dreptate individuală, în vreme ce Frantisek Praida este „vocea“ dreptății sociale, iar Gelu Ruscanu ilustrează scenic conceptul de dreptate absolută. În al doilea rând, piesa este o „dramă absolută“ a contradicțiilor dintre realitate și idealitate, în care se
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
cea a condiției umane efemere, tema vieții și a morții, tema iubirii imposibile și cea a împlinirii unei iubiri pământene. Mai mult chiar, mi se pare evident faptul că această rețea tematică generează un mit poetic - cel al Luceafărului ca întruchipare a geniului. Convertind mitul antic al lui Hyperion în mit romantic, Eminescu își exprimă viziunea originală asupra existenței în spațiu și timp a omului superior. Prin urmare, geniul este văzut ca entitate spirituală ce revarsă în lume lumina lui de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
lentâlnesc / în calea mea / în flori, în ochi, pe buze ori morminte. Versul incipit reia enunțul din titlu, reliefând legătura afectivă a eului liric cu universul integrator. Ce le lalte patru versuri dezvoltă motivul călătoriei inițiatice care îi revelează artistului întruchipări concrete ale miracolelor vieții și ale misterului morții. Acestea sunt sugerate prin enu merarea celor patru simboluri poetice, metonimii pentru treptele cunoașterii lu ci ferice (flori - simbol al cunoașterii senzoriale; ochi - cunoaștere contemplativă; buze - cunoaștere prin Logos și prin Eros
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
sfera posibilului, ceea ce, tehnic vorbind, asigură impresia verosimilului: acesta este postulatul poeticii din epoca tradițională a genului. "Adevărul" unei unei fraze (de invenție, dar în spirit romanesc), precum: "Marchiza ieși la ora cinci..." va fi simțit de Paul Valéry drept întruchiparea pură a aleatoriului. Gratuitatea, întîmplătorul, nondeterminarea cu necesitate a unei asemenea afirmații, iată tot atîtea libertăți în sfera de posibilități ale romanului. Direcția contestației lui Valéry se citește însă mai subtil: o dată (în)scrise în incipitul aleator, cele cîteva cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de forme pure; jocul are o anume gravitate, lumea tangibilă transgresează în atemporal și abstract; lucrurile se purifică (narcisism generalizat), "jocul" tinzând spre o sublimare a vieții, spre inițiere și revelație; lumea pare o "temniță în ars, nedemn pământ" (Grup); întruchiparea veșniciei, când apa mării se afla în atingere cu cerul (Timbru); "luceferi marini" coboară "în vale" (Margini de seară); atracția contrariilor "pe un suport de esență dantesc" (Ritmuri pentru nunțile necesare); "roata", termen care se repetă simbolizând "roata vieții"; ciclurile
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
capul de-un stejar, dovadă a orgoliului său nemăsurat și a cruzimii. Ioan Slavici își sancționează personajele care se abat de la principiile fundamentale ale moralei. În final, focul mistuie hanul pentru a purifica locul de rele. Lică Sămădăul este o întruchipare a răului: "un om de treizeci și șase de ani, înalt, uscățiv și supt la față, cu mustață lungă, cu ochii mici și verzi și cu sprâncenele dese și împreunate la mijloc". Acesta îl avertizează pe Ghiță că e om
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
dacă ar fi, totul ar fi cum nu se poate mai bine; dar el este suprimarea tuturor conflictelor, abolirea funesta a tragicului."5 Seneca scrie că nu există animal mai morocănos decât omul. Seneca-fiul, primul-ministru al împăratului Nero, a fost întruchiparea urii pentru tot ce era viu. Ură plăcerea, ura mâncarea, băutură. Adoră banii și teama de suferință. "Seneca reprezintă uscăciunea arzătoare, depresiva, chinuita a limbajului și a puterii. Este cel dintâi care s-a botezat "pedagogul neamului omenesc". Moartea te
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
a doua? Căci îndelungile întristări paralizează în așa măsură elanul iubirii, încât te intrebi dacă tristețea nu este un reflex al morții, precum iubirea este al vieții"4. Furia să împotriva "necredincioasei" se extinde la toate femeile, în care vede întruchiparea refuzului, cum spune Sorin Alexandrescu, dar care, "târfe sau sfinte, îi inspiră același dezgust de viață". Dar femeia este și simbolul vieții, pentru că teroriștii, înainte de acte sinucigașe, își iau rămas bun de la o femeie, mama sau iubita, deși poate că
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
căutători de iubire, ca ipostază a absolutului: Căutând în ea absolutul, încăpățânarea lui Martín este sub semnul absurdului. Alejandra este originea și moartea, începutul și sfârșitul, este știința și marxismul, este, poate, cel mai Sábato dintre toate personajele"82. Că întruchipare a iubirii, ar putea fi salvarea lui Martín, dar, paradoxal, Alejandra nu înseamnă decât suferință pentru Martin. Acesta este irezistibil atras de promisiunea unei iubiri adevărate, pure, de aceea nici nu reușește să-și mențină privirea pe statuia zeiței Ceres
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
spre acesta"85. Reușesc să se salveze inocenții din tenebrele unui Fernando sau ale unei Alejandra? Martin se salvează, chiar dacă în ultimul ceas, prin intervenția deținătoarei acelei purități umile, modeste, cotidiene: Hortenzia Paz, una din marile reușite ale literaturii hispano-americane, întruchiparea prieteniei, a bunătății, a balsamului însuși. Îl salvează pe Martin atunci, după sinuciderea Alejandrei, când acesta se lasă pradă disperării și delirului, iar puterea acestei femei simple din popor exercita un fel de suveranitate iradianta, cuvintele ei au puterea de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Sábato scrie române de ficțiune, cu personaje purtătoare de absolut, ca María, Marcelo, Carlos sau soldații generalului Lavalle 49, toți glorificatori intransigenți ai purității, capabili de sacrificiul suprem, cel al vieții, pentru a da existenței terestre un sens eroic, sunt întruchiparea omului în căutarea unui grăunțe de absolut, al omului total, în care se opun dar se și compun spiritualul și virtualul, luciditatea intelectului și forță impulsurilor profunde, senzitive sau emotive. Pentru Sábato, tocmai în această coincidentia oppositorum rezidă demnitatea omului
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
nume (distins cu articolul hotărât : "Roșcovana", "Bruna", "Creața", "Murga", "Bălăioara"...), datorită căruia, deși au trecut cincizeci de ani, parcă le văd cu ochii minții, îmi amintesc de ele ca și cum fi încă vii. Fiecare, cu numele și caracterul ei. * * * "Roșcovana" era întruchiparea blândeții și a placidității. Era singura pe care o puteam săruta (ținând-o pe după gât, dându-i pupici pe fălci sau pe bot), fără să ne temem că va da din cap sau că ne va lovi cu coarnele, iritată
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
timpului. La fel ca orbii, ea compensează această lipsă printr-un auz foarte fin și un miros foarte dezvoltat. Tigru "Gelos ca un tigru" (Jaloux comme un tigre): De-ar fi să-i dăm crezare acestei expresii, tigrul ar fi întruchiparea geloziei. Așadar, aceasta e natura tigrului? Gelozia? Nu-i cam simplist punctul nostru de vedere? De unde știm dacă tigrul este sau nu gelos? A avut cineva de-a face, într-o zi, cu un tigru gelos, și a mai avut
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
dezvoltarea societății, dau formă unei tipologii anume înzestrată pentru cercetare, respectiv cercetătorului, căruia i se adaugă inventatorul, elementele centrale ale pieței cercetării-dezvoltării-inovării, elemente de acțiune directă în aplicarea unei politici corespunzătoare, la nivel local, regional, național și mondial. Cercetătorul este întruchiparea prin excelență a maximei de notorietate descartiană "cogito ergo sum". În activitatea sa, cercetătorul are o serie de drepturi, alături de obligații corelative, derivând din deontologia profesională: onestitatea, integritatea profesională, obiectivitatea, colaborarea, deschiderea, confidențialitatea, respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, respectul față de
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/1439_a_2681]
-
cu nuanțele și semnele lor grafice, au de asemenea o valoare stilistică la fel de puternică. Și câte nu s-ar mai putea spune despre aceste nestemate ale limbii lui Creangă, aceste particularități ce ne arată că într-adevăr povestitorul humuleștean este întruchiparea genială a sufletului românesc, este „neperecheprecum bunul său prieten, luceafărul poeziei românești, Eminescu. Amintiri din copilărie Amintiri din copilărie este una dintre principalele lucrări ale scriitorului român Ion Creangă. Cea mai mare dintre cele două lucrări ale sale aparținând genului
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]