9,278 matches
-
ploaie. Penele impermeabile băteau aerul, răcorind fața lui Emil. Daniel se culcă la pământ, însă Emil rămase în furtuna de sub aripile ce-i trecură exact deasupra capului. Apoi i se făcu frig. Jungla cu toată vegetația ei părea un beci întunecat în care cei doi se învârteau în cerc, iar păsările colorau cerul cu penele. — Hai să mergem. Daniel se scutură de noroi și vru să-l tragă și pe Emil după el. — Nu pot, mi-e frig. — Hai, că e
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
la întrebările care începeau cu „ce-ar fi dacă...“ și iubea urmele pantofilor tăi așa cum stăteau aliniați în ploaie lângă cele două găuri umplute cu apă, ascunzând semnele trecerii ei. Totuși ai așteptat-o și atunci când strada deveni pustie și întunecată, iar din cele două urme apa începu să se prelingă. Te-ai aplecat încet și privirea ta a mângâiat betonul ca pe un obraz. Degetele tale au îndepărtat frunzele din părul ei și i-au șters fruntea de ploaie. Palmele
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
opoziție cu imaginea reală a clădirii în care pătrunsese fără a se uita înapoi. Primise de la recepție cheia unei camere aflate la etajul al doilea. Urcă scările și nu lăsă pe nimeni să îl ajute cu geamantanul. Holul lung și întunecat aducea cu peronul gării. Mirosul de mucegai îi înțepă nările de cum intră în cameră. În zadar încercă să aprindă lumina neonului din perete, trebuia să se mulțumească cu lumina unui bec ce își trimitea razele de la veioza de pe noptieră până
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
au început să se succeadă din ce în ce mai repede. După plăcere și plictiseală, a urmat furtuna. Era prima lor furtună pe mare. Vasul se balansa în stânga și-n dreapta, ridicând prora peste valuri uriașe în urma cărora pupa cădea peste golul rămas. Cerul întunecat îi alungase pe toți turiștii în cabine. Primiseră prosoape în plus și fuseseră rugați să nu iasă pe punte. Din semiîntunericul cabinei nu puteau decât să ghicească ce se petrecea deasupra. Restaurantele și toate sălile de pe vas fuseseră închise, paharele
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
pace și bună înțelegere. Timpul trecea și nimeni nu știa ce poate fi dincolo de cuvintele rămase undeva într-un spațiu ce putea fi considerat tabu. În cele mai multe situații, când cei în cauză află ce implicații au fost țesute la adăpostul întunecat al unor minți îmbolnăvite de planuri diabolice, ori e prea târziu, ori privind cauzele care își produc efectul cu întârziere, fiind prea îndepărtate, nu se mai poate întreprinde nici un fel de măsură de apărare și reparare a situației. Noiembrie începuse
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
începută cu o săptămână în urmă. Să-ți spun câte ceva despre Măriuța. Vei vedea și tu în fotografia pe care ți-o trimit ce copil dulce e! Dumnezeu a avut grijă trimițându-mi acest îngeraș să-mi mai lumineze zilele întunecate, să nu mă rătăcesc în noianul meu de griji și necazuri. Cu un singur zâmbet ea îmi luminează sufletul, viața! E un copil bun, nu plânge noaptea, mănâncă, prinde în greutate, înflorește de la zi la zi ca o floare rară
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
exact când va veni. Ina puse pe masă pentru băiat mai multe bunătăți, dar ea nu se atinse de mâncare, pretextând că mâncase în oraș și nu-i era foame. Mihăiță, în timp ce mânca, urmărindu-i fiecare gest pe chipul ei întunecat, găsi că mama sa este foarte tristă, dar nu avu curajul să o întrebe. După ce spuse sărut-mâna pentru masă, ceru voie să intre în camera lui să-și facă lecțiile. - Vino mai întâi la mama să te sărute! Așa o să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mătură,cu privirea, căutând locul unde țânțarul se așeză, cu scopul de a l ucide. țânțarul, fâști!, prin aer, și-și făcu vânt prin cameră. Din urmă,însă, rămase, pe retina vicelui, ceva, ca un fel de urmă, cumva, mai întunecată decât restul peretelui. Prost - prost, vicele nostru, dar, la părerea aia, totuși, tresări. În următoarea fracțiune de secundă se întrebă: oare de ce, acea pată de culoare, pe peretele camerei? Se ridică în picioare. Oare de ce? - se reîntrebă, după care, și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
încălțăminte. În primul rând însă duceau dorul banilor. Pe ce să faci bani, la țară, în asemenea timpuri?! Mai pe nimic. Dar, cumnecum, viața-și urma cursul. Între acest noian de tristețe, licurea, ca o stea răspândind într-o noapte întunecată o lumină care te cutremura de emoție, un cântec. De fapt, un șir de cântece, care de care mai răscolitoare. și, nu tare departe, părea să fie izvorul acestei lumini lăuntrice, ale oamenilor risipiți pe câmpie, ci, de undeva,de pe
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ca pe un copil - poate se trezise în ea instinctul matern. Să mor, nu alta! Era mort copilul pe care-l purta în ea? Îl adusese pe lume? Nu știu. În această cameră care se făcea din ce în ce mai strâmtă și mai întunecată ca mormântul îmi petreceam timpul așteptându-mi femeia, dar ea nu venea niciodată. Să fi fost ea cauza chinului meu? Nu glumesc. Erau trei ani, nu: doi ani și patru luni - dar ce sunt anii și lunile? Asta n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
aveam ori de câte ori scăpăm de o dificultate, pedeapsă sau responsabilitate. Deja sus, soarele ardea. Am pătruns într-un labirint de străduțe pustii, mărginite de case cenușii care atingeau ciudate forme geometrice: cubice, prismatice și conice: erau străpunse de lucarne joase și întunecate, șubrede, părăsite, provizorii. Era de neconceput ca o ființă vie să fi locuit vreodată în ele. Ca o lamă de aur, soarele reteza umbra pereților, străzile se alungeau între vechile ziduri albe. Totul era liniștit și mut, ca și când elementele respectaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
trebuia lucrat cu de-alde tovarășul Sima și cu alții de mai sus, în acest semioraș infect, uitat de Dumnezeu la extremă de județ, în sensul că aproape toate trenurile noii orânduiri trecuseră pe lângă el, pentru că, zice-se, primarii erei întunecate, cum erau cu studiile jos de tot sau nu le achiziționaseră încă, aveau senzația că înfiriparea industriei într-un astfel de orășel liniștit, ar fi adus oameni cu studii, ingineri, economiști, profesori, medici care i ar fi depunctat pe ei
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
multe. Dar cea mai grozavă mișcare a acelor ani, a fost să permită celor veniți din anii de detenție, să povestească pe cuvânt, ce pățiseră în pușcării și să așeze într-o lumină inconvenabilă primii ani ai republicii comuniste, perioada întunecată. În timp ce mulți prozatori puneau în gura personajelor lor tot felul de cuvinte periculoase la adresa partidului, fapt pentru care cărțile se vindeau ca pâinea caldă, nenea Epa bucuros că are voie, în sfârșit, să vorbească, relata episoade întregi din pățaniile lui
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
intoxicat corpul meu și cât l-am mai torturat, încât mă mir cum de a suportat atât de mult. Acum îi mulțumesc și îmi cer iertare față de el și cred că deja m-a iertat. Corpul meu durere era umbra întunecată a sinelui fals, care se temea de lumina conșțiinței, am încercat mulți ani să lupt cu corpul durere, așa cum ne luptăm cu întunericul, apelând la c=te-o luminiță. Am să fac o comparație metaforică: „Un tip vrea să plece
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
mine e totul, parcă m-am trezit dintr-un coșmar groaznic, dintr-o hipnoză adâncă și m-am întâlnit cu mine față în față încât m-am speriat. Eram ca o leoaică ce stătuse închisă într-o cușcă strâmtă și întunecată, iar când a fost eliberată a văzut lumina, a văzut întinderile vaste, a văzut orizonturi limitate de peisaje fantastice, unde cerul cu pământul își dau cea mai frumoasă îmbrățișare, a văzut ce nu credea că o să vadă vreodată și la
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
dintre creier și inimă. Creierul g=ndește logic și inima simte, de aceea este important ca cele două organe să fie într-un echilibru perfect, inima noastră nu este logică, este iubire. De ceva vreme încoace locuim în creierul nostru întunecat și abstract, am devenit străini de trupurile noastre și ne-am lăsat înstrăinați treptat de înțelepciunea inimii, am cultivat distanțe între noi, am pornit grăbiți spre drumul înstrăinării, ne grăbim să ajungem la muncă și nu mai avem timp să
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
rezultate favorabile. Zâmbiți cât mai des posibil, atâta timp cât aveți suflare în corpul vostru muritor ... pentru că dacă ai pierdut zâmbetul și entuziasmul, ai pierdut totul. BAGAJUL PSIHOLOGIC, DIN CE ÎN CE MAI GREU DE PURTAT... Cheia pentru cunoașterea provocărilor minții umane se află pe cărarea întunecată a subconștientului și dacă o vom găsi, vom avea schimbări de durată care ne vor purta pe culmile împlinirii și fericirii. {ansele ca mintea conștientă să-și atingă scopurile fără cooperarea subconștientului sunt minime. Comunicarea cu subconștientul nostru este calea
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
a întrebat Mitruță. Stai să vezi. Intră țiganul în casă, după ce a zăbovit o bună bucată de vreme afară și, cu o mutră plouată, dând din cap a neputință, rămâne în pragul ușii... „Da’ ce-i cu tine? Stai așa întunecat de parcă ți s-au înecat toate corăbiile?” „Apoi, stăpâne, afară... afară îs nourele printre stele nici de paie nici de lemne” - a răspuns țiganul. Un nou val de râs i-a cuprins pe cărăuși. Cotman, făcând-o pe supăratul, a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de ore În folosul comunității, ținând cursuri de organizare judicioasă a timpului liber. Kafka Însă a scăpat ieftin. Dacă deschideți Castelul la ultima pagină, Îl veți găsi acolo pe eroul său, K., În fața unui dulap deschis, admirând colecția de rochii Întunecate a unei birtășițe. El iese apoi pe culoar, urmărit de cuvintele femeii: „Mâine primesc o rochie nouă, poate c-o să trimit să te cheme“, În timp ce un alt personaj Îl prinde de braț, trăgându-l către o direcție care va rămâne
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
verificându-i conștiincios presiunea În pneuri și nivelul uleiului, așa cum procedezi cu termometrul În cazul unui copil, urmărind cu o privire atentă ca acul manometrului să ajungă pînă În dreptul cifrei corecte, iar culoarea uleiului de pe jojă să nu fie prea Întunecată, ducând mașina imediat la service În cazul apariției unor simptome, cum ar fi aprinderea martorului pe bord sau o tuse accentuată, așteptând apoi Înfrigurat verdictul mecanicului și vindecarea. Dar nu mai era timp de amintiri: hoarda motorizatelor se deda celor
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fugă În sus pe scări, ajungând la ultimul nivel al mallului, rezervat restaurantelor, și am blocat toate căile de acces În urma noastră. Afară se Înnora, iar ziua se Înfășurase Într-un vânt diafan. Sprijinit cu spatele de peretele din sticlă Întunecată al clădirii unde se afla sediul companiei Banca di Roma, scrutând Împrejurimile de sub cozorocul său de plastic, un bancomat scuipa bani cu o nonșalanță aproape golănească. Fără ca vreun deget să-i fi apăsat tastele pentru a forma codurile de eliberare
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cu condiția reviziilor făcute la termen și a unei alimentații echilibrate - pentru a o... Dar Fauvé nici nu mai știa dacă-și dorea cu adevărat s-o tracteze Înfrântă spre oraș ori numai să-i descifreze misterul ascuns În spatele geamurilor Întunecate... Asta rămânea oricum dincolo de puterea sa, conform cărții tehnice, de 125 armăsari, nechezând toți a neputință sub capota Înfierbântată, cât timp ea rămânea mereu prea mică, prea iute, prea Îndepărtată. O dată, o singură dată, a Încolțit-o În interiorul unui țarc
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
trădându-le fără greș aplecarea spre libertinism, frivolitatea, caracterul ezitant și duplicitar, troțkist. Dușmanul de clasă fiind identificat, s-a trecut la izolarea și la compromiterea lui. Reacționarele s-au trezit Înconjurate rapid de câteva SUV-uri solide, cu geamuri Întunecate, apărute de nu se știe unde, iar un tramvai sărit bine de pe șine le-a Împins Într-un colț ceva mai Întunecat al pieței. Două dintre decapotabile, ceva mai gureșe, au fost lăsate imediat pe jantă, altele, care refuzaseră, prin
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
izolarea și la compromiterea lui. Reacționarele s-au trezit Înconjurate rapid de câteva SUV-uri solide, cu geamuri Întunecate, apărute de nu se știe unde, iar un tramvai sărit bine de pe șine le-a Împins Într-un colț ceva mai Întunecat al pieței. Două dintre decapotabile, ceva mai gureșe, au fost lăsate imediat pe jantă, altele, care refuzaseră, prin tragerea frânei de mână, să se deplaseze, au fost urcate cu de-a sila Într-un TIR fără număr de Înmatriculare, apărut
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ceva timp, parcă s-au retras la odihnă. Privește! Într-adevăr, pe stradă, foarte puține automobile se mai mișcau, Încet, ca Într-o defilare letargică. Aproape toate trăseseră pe trotuare. Doar pe aleea din spatele Primăriei, o limuzină elegantă, cu geamuri Întunecate, se Învârtea, parcă amușinând printre trupurile strivite de pe jos, cu alarma de proximitate scâncind. — Uneori mă Întreb dacă nu aveți și voi, femeile, un prospect pus Într-unul dintre buzunare, care să vă explice principiile de funcționare, i-am șoptit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]