17,900 matches
-
continuare. (Să te ferească Dumnezeu de șiretenia copiilor când se fac că dorm, câte lucruri pot afla-știți cu toții ce vreau să spun -) și i-am auzit discutând. Bineînțes eu eram numai ureci, că ochi nu puteam fi și că era întuneric dar și că stăteam cu ei închiși. Tocmai apăruse în ziarul UNIVERSUL zilele acelea un articol în care se vorbea că vărul meu Aurelian Sacerdoțeanu (băiatul unchiului NĂIȚĂ fratele mai mare al tatei, căci așa se explică diferența de vârstă
Liceul Alexandru Lahovary. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdorteanu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_242]
-
cu descrierea unei situații ipotetice (după cum procedează unii operatori TV care, după ce filmează ce se vede deasupra mării, se scufundă cu aparatul în mână și oferă, în continuare, imagini din mediul acvatic). în orice caz, nu dispariția lui Simion în întunericul vagonului de tren (într-o ficțiune, prin care el își figurează poate propria lui moarte) conferă valoare povestirii. Frumusețea ei constă în înregistrarea de către autor a modului cum viața (și nu el) parodiază o relație conjugală, în amestecul (rusesc) de
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
o eră însă burlescă, deoarece trecutul național nu e anexat decît pentru a transfigura un prezent închis, împietrit în contradicțiile lui absolute.(...) Dacă această inflație a ridicolului n-ar fi însoțită de renașterea unor tragice realități neostaliniste - teroare, frig, mizerie, întuneric - am putea vorbi chiar de o parodie veselă a stalinismului integral. Din nefericire, "văduva" nu e "veselă", iar opereta de la București se înfundă în impasul tragicului cotidian". Text datat "decembrie 1986". Oare cît timp, Doamne, sentimentul de patrie al românilor
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
un nume cunoscut, fiindcă nu cu mult înainte, aici fusese un accident feroviar de răsunet și ne-am dat seama că eram aproape de Brașov, adică, mergeam în sens invers. Am coborât imediat. Era pe înserate. Am intrat în gară, frig, întuneric și pustiu. Paul își continua glumele, în noi nu se terminase buna dispoziție, râdeam ca de ceva năstrușnic. A intrat omul de serviciu, s-a minunat de întâmplarea noastră și ne-a spus că următorul tren este spre ziuă, că
Peripeții de anul nou. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/82_a_225]
-
întâmpla și aceeași nădejde care stă ca un puternic stâlp să nu se dărâme ființa umană. De atunci au trecut mai bine de 50 de ani și vremurile acelea întunecate și prăpăstioase poate că ar trebui lăsate să stea în întunericul care le-a zămislit. Mă gândesc totuși, că relatarea lor, ar putea să prindă bine celor care nu le-au trăit și să reflecteze asupra posibilelor orori prin înscăunarea altor valuri de teroare în lume.
Peripeții de anul nou. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/82_a_225]
-
fost alcătuit din Michaela Kaune, Fionnula McCarthy și Abbie Furmansky). Imprevizibilă ca soluție radicală înscenarea a dat o măsură convingătoare a muzicalității raționamentelor ei și pentru episodul "Erbarme dich" (Ai milă, Dumnezeul meu). O femeie îngenunchiată, se roagă: singură, în întuneric. O orchestră și un cor așa cum se aud ele a cânta - live, ca pe cel mai performant disc - sunt axul de rezistență al spectacolului pe care încerc să-l evoc. (Conducerea muzicală, savantă și inspirată, Christopher Hogwood. Maestru de cor
BACH - 2000 by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16954_a_18279]
-
tibiile voastre imense/ dacă folosiți ochii: închis deschis/ dacă iubiți numai iubiți// Sînt sigur de allegro/ ca de gîndacul meu de Colorado/ Vine întotdeauna/ întîi rotunjirea, calmul divinizat al metroului/ apoi rotunjirea din ce în ce mai insinuantă/ Și cîteodată trebuie să mori pe întuneric/ Era o femeie ce-și merita trupul/ și bărbatul/ își merita numele/ Împreună/ în eternitatea lor meritată" (Cîntec absolut). Afectarea prozastică alcătuiește o cale a "absolutului". Dacă ținta mărturisită a avangardei este libertatea ("el indică portița de scăpare pentru oițele
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
a multiformului mister universal, fie și în dicțiune nichitiană: "Aer atomic respirăm./ Am degetele degerate/ de electricitatea ideilor!.../ În sânge, în oase, în suflet/ frigul cuvintelor./ Azi-noapte,/ cu gândul la tine,/ am inventat liniștea!.../ În această nesfârșire,/ în mine-i întuneric;/ noaptea se definește ca timp/ liniștea e o Prințesă de aer...?". Climatul de iscodire și smerenie elegiacă se regăsește și în ciclul "Povara celor zece porunci", unde biografismul și lirismul se sprijină reciproc în secvențe de confesiune și meditație spirituală
Un bilanț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16982_a_18307]
-
încredințezi celuilalt semnul identității tale. Ospitalitatea este în acest sens delegare de sine. Știm că povestea se spune într-un limbaj simplu, fără nuanțe, procedînd prin opoziții categorice: negru și alb, rău și bun, înăuntru și afară, conținător și conținut, întuneric și lumină. Dar o asemenea simplitate nu exclude deloc complexitatea. Opoziția aici/acolo este, într-adevăr articulată în jurul a două situații limită, în jurul pragurilor care sînt precum tăișul lamei între două extreme. La marginea pădurii locuiește bietul tăietor de lemne
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
absurdă, plăcerea dezordinii de cele mai multe ori impusă cu sila și care, în fine, răstoarnă establishmentul... * * * Sau: Domnia proștilor... Extraordinara cruzime,... imobilitate... lipsă totală de scrupule gregară a proștilor... Proști, Măria ta, dar mulți!... Asta-i totul. De aceea, proaspetele democrații... * Întunericul este un element important al umilirii și înfrîngerii unei conștiințe, - mai mult ca sigur Gorki. * * * În satul S. (acum pot preciza: Scornicești, n.n.). Tipii parveniți care se țin numai de folclor și care tocmesc zilieri, țărani săraci din Scor(nișcești
Miscellanea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16987_a_18312]
-
gen de prezențe bizare și nedeslușite. Niște curenți de viață în mișcare, cu intensitate variabilă, sentimentele și din loc în loc cuvinte care enunță și anunță anumite adevăruri de netăgăduit, repetabile, refolosibile mereu. Ele, cuvintele, sunt ca puncte luminoase, invariabile în întunericul eului care nu se înseninează, care nu vede lumina decît privind pe fereastră afară în cealaltă lume, în cea "exterioară". Dar cine privește? O prezență obscură nudă, a cărei singură îmbrăcăminte este ca o plasă țesută din cuvinte legate între
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
așa de valabilă constatare cu privire la economia subterană: "Altă pîine cumpără banul muncii și altă pîine fură banul șiret. Banul parazitar naște inși parazitari, familii parazitare și clanuri." Și, în aceeași ordine de idei la negru: Tot ce se muncește în întuneric - afară de cărbune și diamant - miroase a sînge și se grupează în seria asasinatului cu tîlhărie." Doriți exemple din ziarele de azi dimineață? Politicienii limbuți și ineficienți își primesc și ei partea: "Surugiul teoretic, și în politică și în literatură, e
Inutile silogisme de morală practică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17032_a_18357]
-
a inocenței, și a cărui naivitate este semnalată, paradoxal, de proeminența realității romanești, pasaje în care recunoaștem, de altfel, inflexiunile vocii poetului: "Și după ce Vadu Alb se îndreptase încet spre hamacul de iubire cu stelele, ajunsese ca să se sărute cu întunericul. Și oamenii Vadului Alb acolo se duceau după ce se întorceau de la muncă, se duceau la Morfeu care le da odihnă, le da uitarea clipei ce a trecut, și vise, Doamne Bovary ale nopții...". Mai mult, însă, narațiunea se rostește prin
Vârsta și scriitura inocenței by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17053_a_18378]
-
stîngăcie pe varul/ adăposturilor curge lapte îndoit cu nisip" (Sînt un popor neguvernabil). Sau: "Dar nu se aude nimic. bat tunurile dintre/ pleoape" (Războiul continuu). Sau: "văd cum zidurile/ se strîng/ ca un pumn de flăcări într-un felinar/ amenințînd întunericul/ stau cocoșat și însămînțez cu sînge/ acest trup/ însămînțez cu verbe poezii care s-au/ pietrificat sub greutatea contradicțiilor" (Dicționarul cu vorbe deșarte). Sau: "jilave dealuri gata să se surpe în hăul/ mutilat de meteoriți. eram toți adunați/ la cină
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
o seară artificială; în nici zece minute s-a făcut noapte de tot. Treptat, se aud țipete de păsări, cîntece frenetice în bezna ce s-a lăsat ca la tropice în junglă. Viața pînă atunci încremenită pune stăpînire umedă pe întunericul dens. Sigur că toate sunetele acelea grotești sînt semnale,... o conversație febrilă... a speciilor... Miroase parcă a oțet, a fructe putrede, - un miros vechi de toamnă în livezile bogate de pe vremuri... În cîteva minute, mă obișnuisem cu noaptea artificială străbătută
Los Angeles by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17097_a_18422]
-
A renunțat la plic cu un sentiment de ușurare cerândumi să-l iau deoarece ea dorește să iasă din această poveste halucinantă dorind să uite toate aceste lucruri ciudate, pe care le considera, foarte credincioasă fiind, o lucrătură a forțelor întunericului. S-a scuzat și ne-a rugat să nu o mai deranjăm pe această temă lăsându-mă să folosesc cum cred de cuvință cele două plicuri, înțelegând că aceasta este ultima dorință a soțului său. Discuția s-a terminat în
Lumea de dincolo de noi. In: Editura Destine Literare by Emil Străinu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_243]
-
lungă, fără ferestre, tapisată cu cărți până în plafon, pe care nimeni nu pare să le atingă, legate cu grijă și purtând blazonul familiei, dar total lipsite de iradierea obișnuită a cărții, tot așa cum lampa nu risipește ci mai curând accentuează întunericul des care ne împresoară din toate părțile. Tot așa de apăsătoare, obscuritatea din salonul mare lipit de bibliotecă, cu toată lumina lunii care face pete mari pe parchet și a privirii luminoase din portretul care, de pe șemineu, veghează asupra casei
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
ei? Totuși... pe când la lumina lumânării mele termin un bol cu șerbet bun de trandafir și când pendula din hol bate de douăsprezece ori de miezul nopții, o fereastră se deschide și se închide cu o precauție excesivă, undeva în întuneric, în liniștea de mormânt a casei. După care, în patul larg cu plapomă din satin, cusută cu model, adorm între cearșafurile care miros bine a curat și a lavandă. Apoi, hăul somnului, fără vise și fără gânduri, cam lugubru... ca
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
trăirii în lume, care trăire, în pofida discordanțelor ei, se configurează într-un gest liturgic, într-un semn al pietății recunoscătoare: "Bucură-te că vezi lumina zilei/ și culorile florilor/ și că poți plînge/ și că te poți înspăimînta/ cînd vine întunericul/ bucură-te bucură-te/ de lumea aceasta/ ascultă-i sunetele discordante// sînt armonie în urechea ta/ căci ai fost binecuvîntată// adoră mîna divină/ care te-a făcut" (Bucură-te). Sau o sumisiune plină de luminiscentă umilitate la condiția duală a
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
despre care vom vorbi mai târziu, spunea că obiceiul acesta al lor se putea denumi un fel de selecție naturală. Aceasta însă este o paranteză. După ce lămpile erau stinse, femeile mai tinere umblând de-a bușilea prin iglul lor pe întuneric, căutau să-și găsească un soț mai bun și mai voinic, mai fierbinte și mai înțelept, după vorbirea sa și cu acesta se împreuna în mijlocul nopții adânci, viscolite, a țării lor de la miazănoapte. Albii de prin alte locuri ale pământului
Doi fulgi de zăpadă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15940_a_17265]
-
tracic, "eresul" și "mioritismul" lor sînt frapante. Urmează o trecere în revistă a principalelor noastre creații filosofice, convergente în acest continuum misterios, în acest echilibru relativ, în această insubordonare compensată, izvorînd dintr-un strat primordial, în adîncurile căruia "lumina și întunericul se întîlnesc", iar "conștiința și cugetul se desprind din întunecimi - fără ruptură". Nu ne poate scăpa tresărirea bucuroasă a recunoașterii unor "membri ai familiei" proprii, pe care o învederează Noica. Hasdeu e un gînditor romantic, care "nu putea să nu
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
Eu și tu). Un debut interesant, original și mult promițător. Cristian Sturza - Insomnia, Editura Cartea Românească, București, 2000, Colecția "Debut", 48 p., preț nemenționat. Poezia în negru Teribilă încercare să faci poezie cu doar câteva cuvinte ("stea", "cer", "pământ", "noapte", "întuneric", "lumină", "sânge" și "moarte") reluate poem de poem după modelul matematic al combinațiilor de ordin "n", cu atât mai mult cu cât astfel de cuvinte-simbol au fost "stoarse" efectiv de semnificații și expresivitate în poezia ultimului secol. Predilecția poetului nemțean
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
Trenul pleacă în 20 de minute". Vlad Mugur a încercat să monteze actul exact în acest timp. Personajele se grăbeau, fugeau în culise, ca în presupusele camere. Spectacolul se mutase în culise. Personajele aproape nu se mai vedeau, vorbeau în întuneric, iar cuvintele, replicile deveneau tot mai acute. Pentru Vlad Mugur, reflectoarele s-au stins. Zgomotul bulgărilor de pămînt din Hamlet îmi sparge timpanele. În întunericul ce-a coborît îi deslușim contururile umbrei sale uriașe. Din "culise", forța creatorului, imagini din
In memoriam Vlad Mugur: Toate drumurile duc la München by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15988_a_17313]
-
presupusele camere. Spectacolul se mutase în culise. Personajele aproape nu se mai vedeau, vorbeau în întuneric, iar cuvintele, replicile deveneau tot mai acute. Pentru Vlad Mugur, reflectoarele s-au stins. Zgomotul bulgărilor de pămînt din Hamlet îmi sparge timpanele. În întunericul ce-a coborît îi deslușim contururile umbrei sale uriașe. Din "culise", forța creatorului, imagini din spectacole, amintiri, rîsul lui, cuvintele, superstițiile se supradimensionează. Devin tot mai pregnante. "Să nu văd nici o scară pe scenă"; "Recuzita 11", "12 bis", "Aveți grijă
In memoriam Vlad Mugur: Toate drumurile duc la München by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15988_a_17313]
-
magică afectare: "am scris în ea un alfabet neînchegat ca fața lui dumnezeu. de o transparență vie/ eu am intrat în cuvîntul cutremur, ca un șaman" (cîntarea cîntărilor sau amantul universal). Sau din nou cu recursul la fiziologie: "în tot întunericul nu am întîlnit decît gura ei plină de conjuncții/ ea e tatuajul poeziei mele. e o limbă scrisă cu salive semantice" (ibidem). Cititorului nu-i poate scăpa factura sceptic-glumeață a acestor corespondențe, adică teatralitatea lor. Ironia se amplifică atunci cînd
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]