2,651 matches
-
germanii eretici (arieni) de către Salvianus: "aceștia au mai degrabă tradiții decât învățătură, fiindcă ei nu păstrează ceea ce îi povățuiește adevărul legii (creștine), ci ceea ce le-a inoculat stricăciunea unei rele tradiții. Barbarii nu știu nimic altceva decât ceea ce aud de la "învățații" lor și, astfel, cei neștiutori ai întregii științe cunosc esența legii dumnezeești mai mult din învățătură decât din citit, păstrează mai degrabă învățătura primită din predica orală decât legea". Nu sunt cuvinte mai adevărate pentru a zugrăvi starea creștinilor din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
două rânduri, el a fost la Constantinopol, în 400 și 403, luând apărarea Sf. Ioan împotriva acuzațiilor infame ale lui Teofil de Alexandria. El a apărat pe sfânt, acuzat de origenism, și mai mult decât atât, a apărat memoria marelui învățat și teolog al creștinătății, Origen din Alexandria (185-254). Trecut în rândul sfinților, după moartea sa, Teotim I este pomenit la 20 aprilie.39 După el, pe scaunul de la Tomis s-a aflat episcopul Timotei, amintit în legătură cu lucrările Sinodului III ecumenic
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nordul ei o asemenea romanitate nu s-a putut închega, între 106-275, iar cei rămași, după 275, foarte puțini, au fost victime ale năvălirilor barbare, fiind readuși în urma pătrunderii slave, după 602, la forma de viață nomadă. După Roesler, alți învățați n-au mai adăugat decât prea puțin la cele spuse de acesta, iar teoria imigraționistă va fi asociată cu numele său. În România, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, odată cu nașterea noii școli istorice, dezbaterea angajată se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
s-a numit romanitatea răsăriteană-aceasta nu acoperea întreaga regiune balcanică, ci numai părțile ei nord-vestice, în timp ce partea sudică era un teritoriu de limbă și cultură greacă. Linia care separă cele două zone culturale și lingvistice a fost stabilită de învățatul ceh Jirecek, acceptată apoi și de alți lingviști și istorici (vezi mai sus). Conform acesteia, zona latină se întindea de la nord de Skoplje, lacul Ohrida, vest de Serdica (Sofia), urma spre răsărit versantul nordic al Munților Haemus până la gurile Dunării
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în semasiologie, în schimbarea de înțeles. O parte a acesteia este datorită vechiului "fond barbar". Caracterul profund romanic, în toată țesătura, rămasă neatinsă, dar și în vechiul fond de cuvinte, până la cel dintâi puternic amestec cu un grai străin, slavii. Învățatul lingvist Diefenbach, citat de Iorga, afirma: "trebuie să se admită că, odinioară, limba românească a fost tot așa de complet romană ca oricare alta din surorile ei (apusene), până ce un val slav a luat cu el, poate în scurtă vreme
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
limbi specifice acestui sud-est european, ca limită de la care încetează latina vulgară și încep limbile neoromanice, este momentul în care provinciile nu mai pot împrumuta una de la alta, când se închid în regalitățile barbare sau în "romaniile populare" respective. După învățatul Tomaschek, care citează pe Miklosich, limba românească ar putea reprezenta starea lui "sermo rusticus", de la 400 la 600 d. H., vocabularul creștin latin fiind un împrumut din Balcanii încă supuși Romei. Aceasta (limba română) este dezlipită dintr-o foarte veche
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Limba română, spune Iorga, are originea populară, pe un singur teritoriu, a primului grai, importat, gata făcut, în Dacia, și lângă care au trăit tot felul de diformări particulare ale noilor veniți, care însă au rămas sterpe. În sfârșit, un învățat belgian precizează și aceasta: "Mai mult decât orice altă limbă romanică, cea românească e bogată în flexiuni și locuțiuni care erau arhaice pe vremea lui Augustus". Pe lângă vechime, unele cuvinte arhaice latine sunt înlocuite numai la noi (nordul Dunării). Această
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
arcul a adevăraților mongoli. Numele "ungrovlahilor", ca putere politică și militară, apare numai la istoricul (împărat) bizantin, Ioan Cantacuzino, în 1322, când un conducător bulgar, Voisil, în luptă cu bizantinii recurge la ajutorul "ungrovlahilor" și chiar la "sciții" (tătarii), iar învățatul teolog Nichifor Gregoras va vorbi de acei "tătari creștini", confundați cu alanii, puțin numeroși și neînsemnați. De fapt, situația lui Basarab, după 1324, pe plan extern, era complicată, fiind în relații tensionate atât cu ungurii cât și cu sârbii. El
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mai multe. De exemplu, dacă îi cereți cuiva să facă un lucru și vă spune „Ce am să primesc pentru asta?”, știți că ați încurajat comportamentul greșit. Dacă cineva se plânge de ceea ce primește altcineva și dumneavoastră încurajați acest lucru, învățați oamenii să fie invidioși. Când un angajat se plânge în legătură cu ceea ce primește un altul, primul dumneavoastră răspuns ar trebui să fie: „Vrei ceea ce primește el?”. S-ar putea să vă surprindă că, de multe ori, persoana în cauză nu vrea
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
europene. Cei ce au zăbovit însă asupra încercărilor lui nu s-au arătat întotdeauna satisfăcuți de echivalențele românești oferite de traducător, mai ales pentru operele poetice. I s-au reproșat lipsa de înțelegere față de specificul poeziei sau faptul că acribia învățatului copleșește textul, care nu depășește stadiul unor versificări elementare. Sunt, nu încape îndoială, observații îndreptățite, dar care nu micșorează cu nimic meritele lui C., ale cărui eforturi rămân menționabile. SCRIERI: Istoricul presei focșenene. Bibliografie (1859-1900), Focșani, 1931; Publicațiile periodice românești
CONSTANTINESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286377_a_287706]
-
al „spectacolului” de măști alegorice (dobitoace, păsări, „himere” hibride, grotești), se comunică o solitudine morală adâncă, a Inorogului, într-o lume și o istorie văzute, „ieroglific”, cu o luciditate amară, fără iluzii. Peste mai bine de un veac după moartea învățatului prinț moldovean, tipograful și scriitorul Anton Pann, născut la Sliven, în Bulgaria, se adresa unui public cumpărător („prenumeranți” de calendare și cărți), târgoveți și mărunți mahalagii, iubitori de cântece de lume, de povești și „anegdote”, de proverbe, de glume, de
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
și patronimie, scoase și în broșuri, după ce apăruseră mai întâi în „Orpheus” (1927-1928) și, pe parcursul mai multor ani, în „Anuarul Liceului «Dragoș Vodă»”, pe care B.-A. îl editează din 1921 până în 1939. Sunt contribuții stimabile - luate în seamă de învățați precum Carlo Tagliavini, V. Grecu, Șt. Pașca -, dar care se lansează în ipoteze riscante. A alcătuit și o istorie a orașului Câmpulung Moldovenesc, rămasă în manuscris. B.-A. era, înainte de toate, un elenist, cu o reputație pentru unii confirmată de
BILEŢCHI-ALBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285737_a_287066]
-
Cântec pentru tovarășul Gh. Gheorghiu-Dej, București, 1951; Steaguri, București, 1951; Despre poezie, București, 1953; O seamă de poeme, București, 1953; Pe-aici nu se trece, București, 1953; În frunte comuniștii, București, 1954; Mărul de lângă drum, București, 1954; Partidul m-a-nvățat, București, 1954; Frăția între poporul român și minoritățile naționale, București, 1954; Trăinicie, București, 1955; Versuri alese, I-II, București, 1955; Păcală, slugă la primar, București, 1955; Ură personală, București, 1955; Azimă, București, 1956; Poezii, București, 1956; Poezia noastră, București, 1956
BENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
Biserica Romei (1698-1700), s-a deschis orizontul lor către centrele apusene de învățătură. În Transilvania s-a format, din tineri trecuți prin seminariile și colegiile de la Viena și Roma, Școala Ardeleană, care a așezat temelia culturii și conștiinței naționale moderne. Învățații Școlii Ardelene, în majoritate clerici uniți, au pus la loc de frunte și publicarea de literatură religioasă. Deschizând un capitol nou în dezvoltarea istoriografiei și lingvisticii, Școala Ardeleană a năzuit totodată să elibereze limba română, nu în ultimul rând scrierile
BIBLIA DE LA BLAJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285723_a_287052]
-
Petru Pavel Aaron, în jurul anului 1760, se încumetase la o traducere, fără a o fi putut publica. Misiunea avea să fie asumată și dusă la bun sfârșit de Samuil Micu, cel mai fecund editor și traducător de carte religioasă dintre învățații Școlii Ardelene. Îndemnul i-a venit mai întâi de la episcopul de Oradea, Ignatie Darabant, unul dintre prelații care au încurajat mult această mișcare de înnoire culturală și națională. A început munca pe la 1783, după textul grecesc și cel latinesc, nu
BIBLIA DE LA BLAJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285723_a_287052]
-
la textul ebraic, la cel arab și persan, deși, cel puțin pe ultimele două, e improbabil să le fi utilizat direct. A continuat, cu întreruperi, cam un deceniu. A colaborat cu el și episcopul Ioan Bob, împreună cu un grup de învățați blăjeni, revizuind traducerea - mai ales prin compararea cu Septuaginta - și adăugându-i note și explicații („tâlcuri”). Tot episcopul a întreprins demersurile necesare la Viena pentru dobândirea autorizației de tipărire la Blaj a acestei Biblii, alta decât cea de la București. Lui
BIBLIA DE LA BLAJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285723_a_287052]
-
decât cea de la București. Lui Samuil Micu i se datorează însă, în proporție covârșitoare, împlinirea acestui grandios efort de erudiție și de talent: la Blaj, în 1795, se tipărește Biblia adecă Dumnezeiasca scriptură a legii vechi și a ceii noao. Învățatul ardelean răspundea, prin truda lui aproape monahală, unei nevoi de ordin religios în primul rând, dar îndeplinea și un serviciu de obște pentru toți românii, de oricare confesiune. Fiindcă, așa cum el însuși scria în Înștiințare cătră cetitor: „Scriptura Sfântă [...] românește
BIBLIA DE LA BLAJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285723_a_287052]
-
din ce în ce mai mult locul în b., unele devenite celebre în istoria culturii universale. În lumea elenistică, două sunt b. cunoscute îndeobște. Una este cea din Alexandria Egiptului, cea mai mare b. a civilizației antice, fondată de Ptolomeu I Soter (305-283 î.Hr.). Învățații pe care Ptolomeu al II-lea Philadephul (283-246 î.Hr.) i-a chemat în Egipt au fost atrași nu numai de traiul liniștit pe care îl oferea faraonul de stirpe grecească, ci mai ales de bogăția b. Museion din Alexandria, rulourile
BIBLIOTECA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285733_a_287062]
-
dependentă oarecum de cea dintâi. Scopul pe care și l-a propus b. din Alexandria a fost acela de a reuni toată literatura greacă în cele mai corecte copii. Este prima înflorire a filologiei pe care o atestă istoria. Dintre învățații care au lucrat la organizarea b. alexandrine trebuie reținut în mod deosebit poetul Callimachos din Cyrene, mort în anul 235 î.Hr., considerat părintele bibliografiei. El a elaborat primul catalog metodic al scriitorilor greci, cunoscut sub numele de pinakes. O sută
BIBLIOTECA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285733_a_287062]
-
care este gramatica de față a limbei macedoromâne, așa cum o vorbesc românii din sudul Dunării, și care, comparată cu idiomul vorbit în nordul Dunării, nu va fi fără de folos atât pentru cei de aceeași origine, cât și pentru străini și învățați”. Gramatica... își are importanța ei, ca una dintre cele mai timpurii ale limbii române. Și mai importantă este însă prin paginile literare redactate în aromână, pe care autorul le-a inserat la sfârșitul lucrării și le-a numit „fabule, ică
BOIAGI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285793_a_287122]
-
footnote> (trad.n) Beneficiind de o educație aleasă, regina Cristina a înțeles importanța culturii și a vieții artistice pentru un stat. Din acest motiv a oferit mai multe burse, a achiziționat cărți pentru bibliotecile suedeze și a devenit patroana unor învățați deosebiți, precum Rene Descartes. Această implicare în acte de caritate culturală i-au adus numele de"Minerva Nordului". Cu toate acestea, temperamentul reginei Cristina era mult prea excentric pentru gusturile secolului al XVII-lea. Proaspătă regina nu dădea de înțeles
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
Ardelene, al acelor fanatici ai crezului latinist, la truda cărora el a adăugat o remarcabilă lărgime de orizont. Prin el și prin adepții lui s-au deschis drumuri noi curentului de idei inaugurat la începutul secolului al XIX-lea de învățații de la Blaj. RADU BRATEȘ Cipariu e cap de afiș în multe din disciplinele științifice de azi, cărora le-a dat drept de cetate și le-a fost părinte pe teren românesc. Așa se întâmplă în bibliografie, bibliologie sau bibliofilie, în
CIPARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286272_a_287601]
-
mai ales în limba latină. Câștigat de opera empiristului, dar și misticului Van Helmont, el compune o laudă închinată acestuia - Ioannis Baptistae Van Helmont - Physices universalis doctrina, urmată de traducerea unui capitol din opera de interpretare a naturii publicată de învățatul flamand. Tot în latină mai redactează o carte de filosofie a cunoașterii (prin revelație), de alură medievală, despre nașterea universului și despre evoluție, despre timp, etică și destin. Spre a sugera orientarea metafizică a dezbaterii, o intitulează Sacrosanctae scientiae indepingibilis
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
așezată pe pagina scrisă, Dimitrie Cantemir se întorcea simbolic între români. Toate scrierile de istorie românească ale lui Cantemir atestă existența intenției de a da o descriere corectă, ghidată de o atitudine modernă, a trecutului poporului său, pe care marele învățat îl socotea urmaș și moștenitor al marilor civilizații antice europene, analizându-l și interpretându-l într-o firească integrare în cursul universal al evenimentelor. DAN HORIA MAZILU SCRIERI: Divanul sau Gâlceava Înțeleptului cu Lumea sau Giudețul Sufletului cu Trupul, Iași
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
început în China o perioadă de frământări politice și sociale, cunoscută sub numele de perioada Statelor Războinice. Dar aceasta a fost și o perioadă de creativitate intelectuală de excepție, acum născându-se Confucius, Lao Zi și mulți alți înțelepți și învățați. Unele dintre cele mai importante texte medicale ale Chinei au fost realizate în această epocă, pe baza tradițiilor orale transmise din generație în generație de-a lungul a mii de ani. Din moment ce „Bătrânul maestru” Lao Zi, căruia i se atribuie
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]