5,591 matches
-
doctorul Bovary a cerut-o de soție? Cuvânt cu cuvânt. Trebuie oare să lămuresc de ce s-au întâmplat diferite lucruri? Eu nu am nici o explicație. Absolut nici una. Explicațiile, care implică motive și consecințe, mă umplu doar de îndoieli. Adesea locuiesc învăluit de nori. Este din cauza diferenței față de nivelul mării și din cauza presiunii joase, care vine tot timpul agale dinspre vest. Singurul munte de aici, din jur, mai înalt ca Ava este Åmliden. Uneori, când e senin, pot vedea cum lucesc ferestrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
lui Bart tulbură liniștea nopții cu o bătaie prelungă de pendulă, urmată de o tăcere adâncă. Așa, încuviință Arm cu un suspin de mulțumire, și acum vreau să mă săruți... Da, să mă săruți... Și să mă dorești... Noaptea îi învăluia pe amândoi ca într-o voal de mătase. Bart o cuprinse pe Arm într-o îmbrățișare plină de tandrețe și ardoare, iar dintre buze îi scăpă fără voie un geamăt prelung care venea de undeva din străfundurile cele mai ascunse
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
pămîntului darnic. Într-o seară, l-am auzit murmurînd "să-mi cînți cobzar bătrîn ceva, să-mi cînți ce-oi ști mai bine, că bani ți-oi da, și vin ți-oi da, și haina de pe mine...". Fumul țigării îl învăluia. Melancoliile îl duceau departe. Cuvintele erau mîngîiate, accentele mutate, oftatul, la locul lui. Parcă era o rugăciune. O confesiune. Vocea interioară a unui actor uriaș, nărăvaș, nesupus și înspăimîntător de timid. Mă întreb și acum, de unde atîta forță ca să-l
Salve pentru general by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8056_a_9381]
-
pe care și le-ar recunoaște orice pașoptist, risipit în tot ce poate un om cuprinde, ca gen literar și ca tentație a vieții, dar avînd, clar ca niciodată de atunci încolo, instinctul rezultatului. Al scopului. De aceea, începuturile lor învăluite în abur ("ca atâtora dintre personalitățile culturii noastre din veacul trecut - scrie Iordan în biografie - nici lui Costache Negruzzi nu i se cunoaște data exactă a nașterii") rodesc, nu o dată, spectaculos. Citim, într-o viață rezumată în patru pagini, căreia
Locul celor vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8062_a_9387]
-
Eroinele sale sunt atât de adevărate, atât de unice, încât au copleșit publicul la Festivalul de la Cannes. Spectatorii au rămas cu viziunea unei enigme. Dintr-o dată, iată iarna. Un fel de liniște se așterne peste sat. Zăpada îngheață inimile și învăluie câmpurile în alb. Tragedia lovește cu viteza unui ștergător de parbriz murdar de noroi. Poate că este Dumnezeu acela care câștigă, poate că El nu are nevoie de oameni ai bisericii. Acolo se respiră un aer diferit, mai pur. Se
Le Figaro: "După dealuri, un film al dracului de bun" by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80736_a_82061]
-
Roșioru îl evocă emoționat, ca și cum ar fi fost de față): "...pruncul dolofan de patru kilograme și jumătate n-a scos nici un țipăt, așa cum o fac majoritatea copiilor la cel dintâi contact cu viața extrauterină, ci s-a mulțumit să-i învăluie pe cei de față într-un surâs luminos, ca și ziua care-l primea în brațele ei." ÎNFRUMUSEȚAREA REALITĂȚII. Metodă utilizată cu predilecție de prozatori și poeți. Nu este vorba, din păcate, de o capacitate de a vedea frumusețea acolo
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
protagoniști Prințul - Asier Uriagereka și Frumoasa - Noelani Pantastico, cu elanul, căldura și, incontestabil, cu capacitatea tehnică necesară acestor roluri. Interesantă scenografia, pe mai multe planuri, a lui Ernest Pignon-Ernest și extrem de sugestivă baia de lumini a lui Dominique Drillot, care învăluie adesea întreaga scenă. Tot astfel și costumele semnate de Philippe Guillot servesc întru totul viziunea contrastantă a celor două curți princiare, așa cum au fost ele gândite de coregraf, una sumbră și cealaltă de o veselie explozivă, materializată atât prin culorile
Frumoasa din pădurea adormită by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6872_a_8197]
-
NU ȘTIM prin ce praguri de răscolire trebuie să treacă un om ca viața lui să-și schimbe cu totul direcția. Cum nu știm răsturnările în urma cărora, dintr-o ființă previzibilă sub unghiul evoluției sociale, cineva poate deveni un apostat învăluit într-o aură de legendă. Căci saltul de la treapta rutinei viagere la pragul izbucnirilor inexplicabile ține de un joc al fluctuațiilor psihice pe care nimeni nu-l poate anticipa. Vedem metamorfoza omului, îi constatăm neașteptata desfășurare, și apoi renunțăm a
Lupii de la Nucșoara by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6752_a_8077]
-
trezesc prinși într-un hățiș al istoriei care le schimbă definitiv viața. Profesoara de pian are o textură narativă bogată: roman de război și al vieții de lagăr, roman al coloniei engleze și al colaboraționismului cu ocupantul, un mister ce învăluie Colecția Coroanei Britanice, dispărută în anii ocupației japoneze, și mai ales două povești de dragoste trăite de același bărbat cu două femei atât de diferite între ele cum pot fi doar întunericul și lumina. Will Truesdale are de înfruntat în
Orientul înca necunoscut by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6768_a_8093]
-
volumul te pune într-o încurcătură de principiu, căci, deși amuzantă prin dulceața bancurilor, ea e deprimantă prin portretul pe care îl face filosofilor: niște încrîncenate cîrtițe săpînd la baza unor probleme fără soluție. Pe scurt, o atmosferă de deriziune învăluie personajele, întărindu-ți convingerea că umorul, cînd e aplicat fără discernămînt, are efect deconcertant. Cea mai firească reacție la dispoziția malițioasă a celor doi autori este o dispoziție identică: nu le iei în serios ideile și tratezi cartea în termenii
Hohotul filosofilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6775_a_8100]
-
Culmea tupeului: să te întorci acasă la miezul nopții, învăluit într-un nor de parfum, cu urme de ruj pe haine, să-ți vezi nevasta așteptându-te cu un măturoi în mână și să o întrebi: - Încă mai faci curat, sau tocmai te pregăteai să decolezi? *** - Ce înseamnă 90-60-90? - Mersul
BANCUL ZILEI: Ce înseamnă 90-60-90? () [Corola-journal/Journalistic/67914_a_69239]
-
alte companii independente. În 1977 a fost numit actor și regizor la Teatrul Haná în Hradec Králové. A lucrat deasemeni în film și televiziune. Este și un artist plastic foarte apreciat. Dramaturgia lui Arnošt Goldflam este structurată pe mecanisme comice, învăluite într-o melancolie fină. Temele abordate de autor sunt diverse și sunt abordate prin mijloace variate, mereu surprinzătoare. Cu ironie și sensibilitate el vorbește despre ipocrizia pe care o suportăm zilnic, cât și despre îndoielile și rătăcirile pe care le
Premiera spectacolului Cabina artistelor, pe 17 decembrie, ora 19.00, la Sala ArCuB () [Corola-journal/Journalistic/67935_a_69260]
-
înțelesul de static și activ, Hans Mattis-Teutsch face o adevărată radiografie a universului artistic, a creativității ca act asumat, pornind de la enunțurile unei pedagogii elementare. Tonul apodictic și propozițiile scurte, respirația intelectuală sacadată, eliminarea oricărei discursivități care ar putea să învăluie ideea și să amortizeze impactul fac din textul, dar, mai ales, din subtextul cărții, aproape un vehicul al transcendenței, un cod definitiv al unei lumi revelate. Introducerea, de fapt o succesiune de patru propoziții, sintetizează glacial, aproape neomenesc, nu atît
De la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7899_a_9224]
-
urlă cînii. (Balada vînătorului de vulpi, trad. Aurel Covaci) Chemarea funebră a cornului se face auzită și la Sadoveanu ( Cînd a căzut moș Calistru, pe Deleleu): Deodată, în ziua tristă și fără soare, care se prefira prin cetinile înzăpezite și învăluia ca într-o negură bolțile de dedesubt, se strecură un val de umbră. Era amurgul. Ca un tremur, ca o chemare, un sunet nou se deșteaptă în munte: un glas de corn. Boghean tresări, tulburat, și rîdică fruntea. Cunoștea cornul
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
doi tineri coregrafi portughezi, Claudia Martins și Rafael Carriça - partitură coregrafică bogată, plină de sens și excelent pusă în valoare de interpret. Titlul piesei coregrafice, Umbre de lumină, prețios, sofisticat, voit oximoronic, s-a reflectat, din păcate, în piesa însăși, învăluind-o, de fapt, în penumbre.
Penumbre by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7918_a_9243]
-
Radu Beligan își odihnește amintirile pe mîna dreaptă. Elogiul marilor artiști continuă. Detalii semnificative despre cum simțea Birlic publicul, despre rostirea lui Băltățeanu, încărcată de subînțelesuri surprinzătoare. Trecutul este dilatat cu voluptate. Cei șapte ani ai directoratului de la Comedie sînt învăluiți de o enormă tandrețe. "Rinocerii", Giurchescu, Esrig, trupa lor, harul, inteligența și diplomația lui Beligan. Și Eugen Ionescu. Genial. Un clovn trist care nu poate să-și ascundă încîntarea față de spectacolul românilor, față de interpretarea lui Beligan în Beranger. Anii lungi
O seară la Caracal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7436_a_8761]
-
care acompaniază ascensiunea. Pe de altă parte, lirica Luminiței Niculescu are ca punct de reper și spațiu de lansare tradiția sonetelor lui W. Shakespeare și a continuatorului său, Vasile Voiculescu, în literatura română. De la modelele sonetelor lui Shakespeare, care rămân învăluite în misterul unei dragoste lumești (tânărul aristocrat, doamna brună), Vasile Voiculescu face, trei sute de ani mai târziu, saltul în spațiul spiritual al iubirii de Dumnezeu. Misterul se amplifică, se adâncește, în zbuciumul omului îndrăgostit de Creatorul său, de necuprins și
O poezie de taină by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/7959_a_9284]
-
face de nerecunoscut. In consecință, la finalul cărții aflăm că toate trăsăturile exotice pe care druizii le au în ochii noștri sunt simple bazaconii fără acoperire în realitate, de aceea ele trebuie eliminate spre a risipi ceața fascinatorie ce le învăluie numele. Numai că rezultatul acestei clarificări e dezolant: după risipirea negurilor dătătoate de mister, în locul vrăjitorilor care ne-au înfiorat imaginația rămîn niște arătări inofensive care dezamăgesc prin platitudinea vieții pe care au dus-o. Nu știu dacă acesta e
Menhirul cu ramuri de vîsc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6798_a_8123]
-
scurt, cu Caietul albastru al lui Balotă: "Concomitent, el dezvăluie peripețiile salvării jurnalului ținut într-un caiet cu coperți albastre (de unde și titlul actualei cărți), grație cunoștinței unui tânăr politehnist, martor la arestarea fără explicații a călătorului, într-o gară învăluită în beznă, de către agenții Securității, care a predat servieta, uitată intenționat de arestat în compartiment, la biroul Ťobiecte pierduteť al Gării de Nord, de unde a fost recuperată de mama sa, încredințându-l prietenului cerchist Ion Negoițescu, dar care, arestat fiind și el
Bulina roșie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6820_a_8145]
-
și au descoperit fără îndoială America de Nord în jurul anului 1000, cu mult înainte de Cristofor Columb. Însă abilitatea lor de a naviga fără busolă pe distanțe atât de lungi și în condiții nefavorabile (noapte polară, furtuni, căderi de zăpadă, etc.) a rămas învăluită în mister până în zilele noastre, scrie Pe lângă excelentele cunoștințe astronomice și maritime pe care le aveau, vikingii ar fi utilizat "pietre ale Soarelui", prin care priveau spre cer pentru a determina poziția exactă a astrului, invizibil cu ochiul liber în
Piatra Soarelui a vikingilor nu mai reprezintă o simplă legendă () [Corola-journal/Journalistic/68430_a_69755]
-
inteligent, Filip Florian își irigă în permanență textul cu o abia sesizabilă ironie. Aceasta nu are nimic malițios. Dimpotrivă, este semnul bono-miei autorului și al afecțiunii pe care el o poartă personajelor sale. Tot scrisul acestui autor este, de altfel, învăluit într-un soi de tandrețe nostalgică de factură mitteleuro-peană. Dintre autorii români contemporani, cel mai apropiat de temperamentul său artistic mi se pare a fi Daniel Vighi. Destul de sofisticat și bine croit în aparenta sa simplitate, romanul Zilele regelui confirmă
Istoria la firul ierbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7570_a_8895]
-
Înainte, mult mai înainte de ciocnire, era moliciunea scaunului pe care stătuse de atâtea ori, tapițeria în dungi albe, foarte subțiri, în care brusc se schimbase ceva. Glasul mamei către tata: "Nu depăși". Și din clipa aia fisura ivită în scaun, învăluind iarăși zgomotul asurzitor al șoselei de sub cauciucuri în accelerația mașinii. Izbitura a fost brutală. Mașina a zburat peste linia continuă și a aterizat cu roțile în sus pe banda ailaltă, izbindu-se de niște stânci de pe margine. Și toată scena
Andrés Barba - Mâinile mici by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/7278_a_8603]
-
lucruri se fac fără cuvinte" (cele mai bune lucruri...). Ca o contrapondere la tot ce e vag și sumbru, existența aspiră la iluminare, iar emblema acestei stări este lumina, leitmotiv al liricii lui Peter Ackroyd. Ea dezvelește ori cuprinde și învăluie inocența, tandrețea, iubirea nelimitată. Cele mai frumoase și mai coerente poeme ale volumului au drept corolar lumina și misterele ei, mergând până la o soteriologie ad-hoc, vecină poate cu teoria energiilor increate din mistica ortodoxă: "clipă cu clipă/ pentru a recrea
Imaterialitatea pasiunii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7280_a_8605]
-
să cadă peste ceilalți / cînd în lacrimă plîng viețuitoare necunoscute / și bufnițe ne privesc din semne de ortografie / pe străzi luminate cu lămpi de carne / luna zace pe coroane de spini răsucită în haos / libertatea sădită odată în suflet se învăluie cu fărîme de mușchi / cu ecouri ascuțite de ogari în oglinzile ciobite / cu cenușa din gene și blestemul Atlantidei // sorii își lasă în univers amorțeala // și deodată sunt pătruns de un cîntec metalic / îngreunat cu nori de siliciu și lava
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
extrem de obosită de alergătura de peste zi și cu aburi de Chianti în cap. Piesa era una din comediile slăbuțe, insipide, ale lui Bernard Shaw, The Philander (Afemeiatul). Jucată clasic, ca pe vremea lui Bernard Shaw. De la primele scene, m-a învăluit un dulce somn, în dulcele fotoliu, după dulcea cină cu Chianti... Am dormit dusă în timpul întregii piese (din fericire, scurtă și fără pauză). Din când în când mă trezeau zgomotele de pe scenă și mă uitam, pe furiș, la profilul din stânga
Antoaneta Ralian: „Rafturile cu cărțile mele – conserve de timp, de tinerețe, de emoții” by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/7299_a_8624]