1,698 matches
-
ai literaturii universale (Cervantes, Balzac, Dickens, Dostoievski, Thomas Mann, Al. Dumas, Jules Verne, Marc Twain ș.a.), autori de succes în epocă (J. Wassermann, Pitigrilli, Maurice Dekobra, St. Zweig, Irène Nemirosky, Alexis Carrel ș.a.), scriitori români contemporani (Panait Istrati - Spovedania unui învins, Carol Ardeleanu - Casa cu fete, Anton Holban - O moarte care nu dovedește nimic, Sergiu Dan - Dragostea și moartea în provincie, Damian Stănoiu - Fete și văduve, Cezar Petrescu - Oraș patriarhal, Gib I. Mihăescu - Zilele și nopțile unui student întârziat, Mircea Eliade
BULETINUL EDITORIAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285935_a_287264]
-
lui A. o relativă consacrare, urmărește destinele a trei personaje: „consulul” Barbu Sălceanu, fiica lui, Agata, și cizmarul Alexandru Gangu. Cu Barbu Sălceanu, un posibil Sneghirev autohton, evident mai puțin complicat decât personajul lui Dostoievski, se inaugurează o galerie de învinși, oameni pe care existența nu i-a cruțat. Eșuat sau refugiat în abjecție, Sălceanu caută în alcool și într-o negare disperată a convențiilor propriei lumi să uite și să plătească greșeli care i-au distrus nu numai cariera, ci
ARDELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285430_a_286759]
-
pot primi și numere la care să reacționeze; spre exemplu, dacă antrenorul rostește un număr par, atunci grupa din dreapta este „urmăritoarea” iar cea din stânga, „urmărita”; în locul comenzii antrenorului, cei doi adversari aflați față-n față pot juca jocul intitulat „hârtie-foarfece-piatră” (învinsul devine urmăritor). Exercițiul nr. 34 Tapping: Într-un timp dat, trebuie realizate cât mai multe contacte ale membrelor cu solul: frecvență a picioarelor din pozițiile stând, șezând, culcat; același lucru se poate face cu brațele; ritmul (fie printr-un tact
Antrenament specific pentru pregătirea fizică pe uscat a schiorilor alpini. In: Antrenamentul specific pentru pregătirea fizică pe uscat a schiorilor alpini by Gheorghe BALINT, Puiu GASPAR () [Corola-publishinghouse/Science/255_a_502]
-
orice, inclusiv viața și sufletul unei femei, și care nu acceptă să piardă (când pierde, ucide), până la anchetatorii securiști, fanatici de toate categoriile -, de la cel imbecil la cel subtil, la delatorii de toate nuanțele, de la cel cu motivație în complexele învinsului la cel mânat de ura irepresibilă împotriva cuiva de care se simte depășit, în fine, continuând cu nesfârșita tipologie a adaptabililor, de la intelectualul care vrea să supraviețuiască la profesorul de țară care trebuie să trăiască, la nevasta de ștab, care
BUZURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
nici o șansă de îndulcire a condițiilor pe care francezul le înaintase deja regelui italian al Piemontului. A doua zi, în zori, italienii s-au întors la Torino. Cei care au consemnat momentul au afirmat că învingătorul i-a urmărit pe învinși cu priviri pline de satisfacție. După victoriile militare, el obținuse și o izbândă diplomatică. Cu toată răceala pe care Josephine o afișa în scrisorile ei, ofensivul general nu-și pierdea vremea în Italia. El cucerea localitate după localitate, cu toate
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
ai fost acolo. Evreul aprobă din cap cu un surâs misterios. — Zi-le tu! îl îndeamnă gladiatorul. Instructorul tace. — Bine, să nu spui că mă fudulesc. Desface brațele în lături: — În principiu, învingătorul e cel care acordă sau ia viața învinsului, însă era împăratul de față, așa că i-am cedat acest drept... Cu un gest larg: — ...iar principele a întrebat mulțimea. Pusio și băietanul îi sorb vorbele de pe buze. — Ce-i drept e drept, recunoaște Ganymedes, învinsul s-a apărat cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
acordă sau ia viața învinsului, însă era împăratul de față, așa că i-am cedat acest drept... Cu un gest larg: — ...iar principele a întrebat mulțimea. Pusio și băietanul îi sorb vorbele de pe buze. — Ce-i drept e drept, recunoaște Ganymedes, învinsul s-a apărat cu energie și atunci spectatorii au agitat năframele și au ridicat câte un deget în aer... — Adică? îl întrerupe germanul. Adică l-au iertat pentru înfrângere. — Și atunci împăratul, continuă Ganymedes, a înălțat și el de getul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dacă n-ar fi ridicat degetul? șoptește emoționat călă rețul. — Dacă l-ar fi întors, nu i-ar mai fi rămas amărâtului decât să-și întindă gâtul ca să-l ucid. Cu o furie neașteptată, țipă: — Să fie avertisment pentru toți! Învinsul nu trebuie iertat nici odată! Băiatul se face mic de groază. Pusio întoarce mirat ochii că tre Rufus. — I-a ucis a doua zi fratele în luptă, murmură acesta. Călărețul se schimbă la față, dar nu zice nimic. Între timp
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-mi dai copilul sburdalnic - pe Arald". Și întorcîndu-mi fața, eu spada ți-am întins. Pe plaiuri dunărene poporu-și opri mersul, Arald, copilul rege, uitat-a Universul, Urechea-i fu menită ca să-ți asculte viersul, De-atunci, învingătoareo, iubit-ai pe învins. {EminescuOpI 92} De-atunci, fecioară blondă ca spicul cel de grâu, Veneai la mine noaptea ca nimeni să te vadă Și-nlănțuindu-mi gâtul cu brațe de zăpadă, Îmi întindeai o gură deschisă pentru sfadă: "Eu vin la tine, rege
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
l-a supus pe Stăpân, un grup de răzvrătiți conduși de clanurile Kasai și Ōzaki s-au răsculat și printre ei au fost și câteva rude îndepărtate ale familiei lor. Mai mult, însuși tatăl său i-a adăpostit pe rebelii învinși și i-a ajutat să scape. Stăpânul nu uitase una ca asta și poate că de aceea le dăduse tocmai pământurile acestea sălbatice în locul domeniului de la Kurokawa. Așa credea tatăl lui. Vreascurile pe care samuraiul le aruncase în foc trosneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
desprindere individuală, pe care-l acceptam și, de ce nu, îl cultivam ca atare. Ani în șir am privit acest demers al nostru paralel și în presa scrisă, cu gândul la implacabilul vers al lui Tagore: „Doamne, m-ai rânduit între învinși / Nu-mi este dat nici să înving, nici să ies din luptă!”. Ne-a fost greu să înțelegem, după patru ani de colaborare aproape zilnică la Radio Moldova, că nu am putut rămâne redactori aici, deși eram acceptați de colegi
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
În fiecare zi, sute de oameni sunt asasinați, iar casele lor incendiate, fără ca cineva să intervină. Un liberal care luptase în rândurile anti-migueliste, Marques Gomes, scrie: ,,E trist s-o spunem dar e adevărat: învingătorii n-au fost generoși cu învinșii. Mulți dintre învinșii de la Evora-Monte care, în virtutea decretului de amnistie din 27 mai s-au reîntors la vetrele lor, au fost asasinați în chip barbar în numele libertății... La nimic n-au folosit măsurile Guvernului pentru stăvilirea acestor excese; crimele au
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sute de oameni sunt asasinați, iar casele lor incendiate, fără ca cineva să intervină. Un liberal care luptase în rândurile anti-migueliste, Marques Gomes, scrie: ,,E trist s-o spunem dar e adevărat: învingătorii n-au fost generoși cu învinșii. Mulți dintre învinșii de la Evora-Monte care, în virtutea decretului de amnistie din 27 mai s-au reîntors la vetrele lor, au fost asasinați în chip barbar în numele libertății... La nimic n-au folosit măsurile Guvernului pentru stăvilirea acestor excese; crimele au continuat, și, din
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
după puterile lui. Învăluit Într’o euforie de cinste, de dreptate, la un moment dat regretă chiar faptul stupid de a nutri gânduri În care fata Îl putea respinge...!!” Părăsiră localul la ora Închiderii. Tony Pavone se putea considera un Învins! Cu siguranță Învins, tocmai datorită unei puteri de apărare pe care el n’o reușise s’o contracareze. Totuși, ca oricare fată ce abea a deschis ochii către lume, se putea rătăci În „Imensitatea hidoasă a ciulinilor!!”. Amândoi de mână
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și glumele răutăcioase erau înghițite în tăcere de adâncurile ei, nelăsând mai mult decât o vagă încrețire a apei. Aș vrea să pot spune că mi-era rușine. Acum îmi este. Dar ceea ce simțeam atunci era furie: furia clocotindă a învinsului. După acest incident, am încetat să o mai sâcâi pe Sheba și m-am ținut departe de ea. Când ne întâlneam întâmplător pe culoare, o salutam cu o ușoară înclinare a capului. Dar, cel mai des, stăteam cu privirea fixată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
a apărut un volum dedicat Vieții cotidiene în comunism, coordonat de Adrian Nicolau, la Editura Polirom, Iași. Termen folosit cu referire la perioada proletcultistă, cea a instaurării dictaturii proletariatului (anii ’47-’64). Ce de metafore din imaginarul sexual masculin folosesc! Învinși, ratați. Hărțuirii instituționale. Ecologia de profunzime. Știind asta, Ștefan S. mi-a adus un săculeț cu fân, să îl țin în biroul meu de decană, pentru vremuri de bejenie. Proprietate privată. Discriminare de vârstă. Mai multă încredere și mai puține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a direcției în care se îndreaptă societatea de atunci și măiestria de a o folosi în interesul țării noastre. Rare sunt cazurile în istorie, când un stat să fi avut o asemenea traiectorie în politica sa externă de la statutul de învins, să iasă din nou la suprafață și să ajungă printre cei onorabili, la poziția de stat cu un rol de actor activ și eficient, fiind respectat de comunitatea internațională. România a întreținut relații cu toate statele lumii, inclusiv cu marile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
eu însumi și celălalt, parcă am fi fost amândoi aceeași ființă, nu știu dacă o fiară muribundă sau un zeu pe cale să se nască. Mă simțeam prins într-un vârtej de lumină în care victoria și înfrângerea se confundau, eram învinsul și învingătorul, romanul și quadul. Nu mai exista graniță între mine și dușmanul meu. Eram cuprins de o mare agitație și mă simțeam una cu tot ce mă înconjura. Luă câteva înghițituri de vin și puse cupa jos încet, temându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lupte în arenă? Campionul meu va trebui să învingă întotdeauna? Va trebui întotdeauna să ucidă adversarul pe care l-a învins? Dar eu îl am deja pe Skorpius... Nimeni nu-i mai puternic decât el. Skorpius e cu neputință de învins, iar sângele celor pe care îi învinge îl închin lui Marte. — Păzește-te de Orpheus - glasul vrăjitoarei devenise răgușit și profund, părând că iese din gura unui monstru aflat în adâncul infernului. — Orpheus! strigă Vitellius. Spune-mi cine este Orpheus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Sigur nu pierde. Doar n-o să câștige numai pentru că e campionul lui Vitellius! — Dar dacă învinge Skorpius, Salix ar putea fi grațiat și de data asta, interveni Valerius. Nu, Vitellius îi poruncește campionului său să-l ucidă întotdeauna pe cel învins. Nu există iertare pentru cei învinși de Skorpius. Salix o să sfârșească cu gâtul tăiat. Valerius se îndepărtă înspăimântat, pe când ceilalți continuau să se certe. Ajunseră chiar să se insulte și să se ia la pumni. Câțiva soldați aflați în apropiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
era imensă, înțesată de oameni. În centrul arenei se aflau doi bărbați plini de sânge. Unul era în picioare și strângea în mână o sabie scurtă. Celălalt stătea în genunchi în fața lui. Mulțimea tăcu dintr-odată; în liniștea aceea funebră, învinsul apucă mâna învingătorului, care ținea spada, și îndreptă lama spre gât. Învingătorul o împinse și lama se afundă tot mai jos, făcând să țâșnească un jet de sânge. Mulțimea izbucni în urlete sălbatice, care păreau că vor face să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se prăbuși peste el. Îi duse lama pumnalului la gât, imediat sub marginea coifului, și abia dacă sfâșie pielea. Sângele înroși nisipul. În picioare, Valerius privea pierdut spre arenă. Mulțimea începu să strige, reclamând dreptul ei de a hotărî dacă învinsul va trăi sau va muri, fiindcă nici un gladiator nu avea voie să ucidă fără asentimentul publicului. Arbitrul interveni, împiedicându-l pe Skorpius să taie beregata adversarului. Un medic și două ajutoare veniră și-l obligară pe Skorpius să se ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
amfiteatrul să se cutremure. Ridică brațul drept într-un gest de mulțumire, apoi se întoarse spre Valerius. — Ești un nenorocit, zise printre dinți. Ticălosule... Nu-i adevărat că asta e prima ta luptă! — În genunchi! porunci Valerius. Nemișcat, așteptă ca învinsul să se pregătească pentru ritualul final. „Am învins“, își spuse. Se simți triumfător, dar calm cum nu fusese niciodată în viața lui. În genunchi! zise din nou. Flamma îngenunche și își duse brațul stâng la spate. Așteptă o clipă înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Vitellius. Antonius o ținu strâns de mână cât timp ea îi povesti despre Valerius, care acum era un secutor faimos în arena de la Roma. Îi povesti că își învingea adversarii de fiecare dată și că nu-i omora pe cei învinși, ceea ce-l înfuria pe Vitellius. Se zvonește că Vitellius așteaptă să-l vadă pe Valerius ucis de adversarul lui, dar că asta nu se întâmplă niciodată. Și e din ce în ce mai bun, din ce în ce mai îndrăzneț... — Ce nume a luat? — Orpheus. — Orpheus... suspină Antonius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se aplecă peste balustrada pulvinar-ului. Ucide-l! Flamma îngenunche, privind nisipul. — Nu ucid, răsună glasul lui Valerius. Se întoarse cu spatele și străbătu arena obosit, amețit de strigătele mulțimii, care îi aclama pe el și pe împărat, confundând învingătorii cu învinșii. În pulvinar, Vitellius și cei din jurul său rămăseseră tăcuți. Nimeni nu îndrăznea să spună ceva, nici măcar Flavius Sabinus. Allius Cerpicus, comandantul pretorienilor, își croi drum spre balustradă și se aplecă spre urechea lui Vitellius. — Iartă-mă, Vitellius. Acum vin de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]