959 matches
-
sângele, râu adormit, își caută cu ochii închiși vadul; sub epitrahil, Petru, tot mai puțin cu fiecare incertitudine mărturisită, ochii două oceane pline de nerostire. Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu mult milostive, îți mulțumesc că prin mărturisirea mea m-ai învrednicit pe mine, păcătosul, să iau de la tine iertarea păcatelor mele și dă, Doamne, ca toată vremea vieții să o petrec în dragoste față de tine și față de cea care-mi călăuzește pașii. Doamne, nu mă judeca pentru că o iubesc pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sunt logodită, i-am spus. — Unde-i inelul? mă întrebă Betthina examinându-mi mâna stângă. —Logodnicul meu încă nu mi l-a cumpărat. Era adevărat. Zach îmi tot spunea că-mi va lua un inel, dar cumva, încă, nu se învrednicise s-o facă. Nu vreau să par superficială, dar chestia asta mă rodea rău de tot. Vreau să spun, o logodnă fără inel este ca Elvis fără ștrasuri sau ca un Bellini 1 fără suc de piersici. Nu mă interesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
grèbit, genul businessman, de fapt eu l-am lèsat înaintea mea fiindcè m-a rugat el, voia un tuns și un bèrbierit, Cecilia l-a tuns repede, zoritè de individ, ei nu-i place sè fie grèbitè! Nu l-a învrednicit pe tip cu nici un gest, bèrbieritul a decurs rapid că și tunsul, Nici nu ne dèm seama pe lângè câte lucruri trecem dacè suntem pur și simplu grèbiți! e un fapt mèrunt, recunosc, dar sè știi cè indivizi că tipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
trimite-voiu Ce-i mai mândru pe la noi: Oastea mea cu flamurile, Codrul și cu ramurile, Coiful nalt cu penele, Ochii cu sprâncenele. Și să știi că-s sănătos, Că, mulțămind lui Cristos, Te sărut, Doamnă, frumos". ........................................... De-așa vremi se-nvredniciră cronicarii și rapsozii; Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii și Irozii... În izvoadele bătrâne pe eroi mai pot să caut; Au cu lira visătoare ori cu sunete de flaut Poți să-ntîmpini patrioții ce-au venit de-atunci încolo? Înaintea acestora
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
un vulcan, se Înroșea, tremura iar fața căpăta nuanțe care alternau de la stocajiu, la vânăt, galben și negru. Atunci blestema, Înjura și jura răzbunare pentru tot ce a Îndurat și Încă va mai Îndura. Îl ruga pe Dumnezeu să-l Învrednicească și să-i dea atâta putere pentru a pedepsi Securitatea și securiștii, pentru a rade de pe fața pământului această hidră și a extermina pe cei vânduți unui regim În care crezuse până nu demult. Dar cea mai mare durere a
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
se apropia, lumina se făcea tot mai mică, dispărând, uneori, cu totul. Dar, deodată, se trezi la marginea pădurii. Recunoscu locurile preumblate, când, păscând oile sau culegând fragii și bureții, pleca cu gândurile să cheme duhurile pădurii pentru a-l învrednici de un urmaș. Primăvara venise pe acele meleaguri și bumbișorii încântau ochiul, iar cântecul cucului răsuna nestingherit pe cărările întortocheate ale sufletului. Un plânset răsuna peste întinderea poienii. Un val de bucurie îl cuprinse pe Staroste, iar lacrimile începură a
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
unul lângă altul când se termina doza, nu conta că era noapte, seară, zi. După moartea mamei, n-am mai dat câțiva ani prin Brașov sau veneam numai la cimitir, între două trenuri. Anul trecut, cu unchiu-meu Anton, ne-am învrednicit s-o căutăm pe profesoară în blocul unde știam că stă, unul dintre blocurile acelea masive de pe Bulevardul Gării, cu mozaicuri întruchipând modele abstracte pe-o latură... Spațiul verde, plin de pensionari - în fine se găsește una să ne anunțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
lui Nagoya nu erau în stare. Din când în când, pe parcursul conversației, Nobutada și Nagato se simțeau stânjeniți, întrebându-se dacă se cuvenea, într-adevăr, ca acei negustori să vorbească atât de franc. În același timp, se întrebau de ce îi învrednicea Nobunaga cu favorurile lui pe oamenii aceia de rând. Era foarte improbabil ca Nobunaga să-i tolereze drept prieteni numai fiindcă erau maeștri ai ceaiului. Pe Nobutada, conversația îl plictisea. Nu i se trezi interesul decât când discuțiile dintre tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fi fost subordonați. Și ei ajunseseră treptat să simtă că se aflau, cumva, sub comanda lui Hideyoshi. Cu siguranță, nu era un sentiment plăcut pentru nici unul dintre ei, dar nimeni nu protestase. Chiar și la intrarea în castel, Hideyoshi nu învrednici decât cu o privire scurtă ruinele arse ale clădirii și nici nu se gândi să se oprească. Ordonând ca în grădină să se amenajeze un cort, își instală taburetul de campanie lângă al lui Nobutaka, îi convocă scurt pe generali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Acum, Onaka vărsă, pentru prima oară, lacrimi, după care, își lăudă fiul: — Ai făcut bine că ai distrus clanul Akechi în doar câteva zile. Sufletul Seniorului Nobunaga este, cu siguranță, mulțumit și nu are de ce să regrete pentru că te-a învrednicit cu afecțiunea lui. Ca s-o spun pe-a dreaptă, eram hotărâtă să nu te las să petreci nici măcar o noapte aici, dacă veneai înainte de a fi văzut capul lui Mitsuhide. — Nu, și nici eu nu te-aș fi putut vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fi o binecuvântare. Ostaticii fură trimiși de îndată la Azuchi. Imediat după aceea, Samboshi, care fusese ținut la Gifu, îi fu predat lui Hideyoshi și mutat, și el, la Azuchi. Ulterior, Nobuo fu însărcinat cu îngrijirea tânărului senior. După ce-l învrednici cu această încredere, Hideyoshi își făcu întoarcerea triumfală la Castelul Takaradera. Ajunul Anului Nou fu sărbătorit la două zile după înapoierea lui. Apoi, sosi prima zi din al unsprezecelea an al lui Tensho. Începând de dimineață, razele soarelui scânteiară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
insuportabil să-și vadă oamenii șovăind, încă din zorii zilei. Lașii care se grăbiseră să arunce armele și să dezerteze nu fuseseră puțini la număr; Katsuie îi privise cu căldură pe mulți dintre acei oameni și ani de zile îi învrednicise cu favorurile lui. Când îi veniră în minte aceste gânduri, Katsuie nu-și putu stăpâni lacrimile. Dar, indiferent ce gândea, Katsuie lovi cu călcâiele scărilor în coastele calului, alungându-și expresia îndurerată de pe chip cu un muget tunător: — Ce tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
judeci, e clar că Seniorul Samboshi e mult prea tânăr, iar succesorul trebuie să fie Seniorul Nobuo. Dacă Hideyoshi nu i se supune Seniorului Nuobo, ar putea fi acuzat de neloialitate și de uitarea numeroaselor favoruri cu care l-a învrednicit clanul Oda. — Cam neplăcută, toată situația, nu? Intențiile lui Nobuo sunt clare, și totuși nu pare capabil să înțeleagă că ceea ce se va întâmpla e tocmai opusul a ceea ce ar dori el. — Dar crezi că e cu putință să nutrească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mi s-a uscat de-a binelea gâtlejul. Luând gamela, își turnă pe gât ultimul strop de apă. — Nu e bine să bem prea mult când ne deplasăm, îl sfătui un vasal. Aveți puțină răbdare, stăpâne. Dar Hidetsugu nu-l învrednici nici măcar cu o privire. Oamenii pe care-i trimisese Hideyoshi să-l păzească erau pentru acel tânăr ca niște cuie în talpă. La numai șaisprezece ani, era general comandant și, firesc lucru, avea chef de luptă. — Cine fuge în direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mănânce. Încolo, umbla de colo până colo, fără astâmpăr, zâmbăreață și gureșă, cât era ziua de lungă. O drăgălășenie de copil! Nici găinile nu se fereau de ea. Se lăsau mângâiate de parcă erau pisici. Cât despre chepeng, nimeni nu se învrednicea să-l închidă, în schimb toată lumea stătea cu sufletul la gură nu cumva să se prăvălească fetița în beci. Păsările din curte intrau și ieșeau din odaie, oricând doreau, pe ușa lăsată veșnic deschisă, ca la ele acasă, și nimeni
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pansament îi fusese înlocuit. Apoi, învelindu-l grijulie cu pătura, Ina adăugă: - În câteva zile veți fi externat, organismul dumneavoastră a lucrat bine... - Și doctorii au meritul lor. - Bineînțeles! Și dădu să plece. - Domnișoară Ina, v-aș rugă să mă învredniciți cu un zâmbet, s-ar putea ca mâine să-mi lipsească!... - Nici o grijă, colega mea are o colecție întreagă... Și Ina părăsi salonul înveselită că putuse să-i servească pacientului îndrăzneț, ad-hoc, o glumă inofensivă. Inginerul Alexandru Georgescu rămase cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
din zile, aflându-se la sucursala CEC, când tocmai voia să iasă pe ușă, zări o domnișoară ce i se păru a fi cunoscută. Se apropie mai mult de ghișeu și recunoscu în persoana acesteia pe asistenta care nu-l învrednicise cu zâmbetul solicitat atunci când el se afla pe un pat de spital. Era chiar domnișoara Ina... și mai cum? Nu avusese atunci drept preocupare să-i afle și numele de familie și rău făcuse... Așteptă răbdător ca ea să facă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
mai multe ori: la piață, în fața unui magazin de modă. O salută păstrând o aparentă distanță, dar urmărea, de fiecare dată, cu coada ochilor, reacția produsă. La rândul ei, Ina părea a nu-l observa, fapt pentru care nu-l învrednicea cu o privire directă și-l trata ca pe orice trecător. Dacă însă Alex făcea în așa fel încât să se afle postat în fața ei, îi răspundea la salut cu o răceală vizibilă, ca mai apoi, să-și vadă de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
roșu prin care a trecut și Gheorghiță în căutarea atâtor răspunsuri la întrebările ce-l frământă și care-l fac uneori să se întrebe dacă mai este întreg, dacă mai este în deplinătatea minții. Slavă ție, Rugăciune, care ne-ai învrednicit să trecem lucizi cu sufletele noastre chinuite, cu trupurile schingiuite prin dezlănțuirea urii întunericului care închisese orice orizont de așteptare și ieșire în lumea idealurilor noastre, căci nu de puține ori nu ne mai simțeam decât umerii sortiți să ducă
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
nu te mândrești faŃă de cei vinovați. De nu izbutești să închizi gura celui ce bârfește pe soțul tău, păzește-te măcar să nu te faci părtaș în aceasta cu el... De iubești blândeŃea, rămâi în pace. Și de te vei învrednici de pace, te vei bucura în toată vremea. Caută înŃelepciunea și nu aurul. Îmbracă-te în smerenie și nu în mătase. Caută să dobândești pacea și nu împărăția... Iată, frate, îndemnul meu: mila să-Ńi sporească în suflet până când vei simŃi
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
lăcaș de închinare, perlă a creștinismului românesc, candelă așezată între acești munți semeți, în peisajul pitoresc al Țării Moldovei. Liniștea sufletului și împlinirea spirituală am reușit să o descopăr în Sfânta Mănăstire Secu. Îl rog pe bunul Dumnezeu să mă învrednicească să mai poposesc în această casă a rugăciunii pentru a mă întări spiritual. Dana G. Vizitând Mănăstirea Secu, am rămas profund impresionați de opera arhitecturală a acestui sfânt lăcaș, de așezarea ei pitorească în inima Carpaților și de sfintele odoare
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Radu, Prof. Loredana Radu, Prof. Laurențiu Martinian Radu, Maria Radu și Pr. Radu Pamfil, Lugoj, jud. Timiș Un colț de rai unde te poți regăsi, de unde să culegi liniște, pace sufletească, credință, puterea de a ierta. Bunul Dumnezeu să ne învrednicească să plecăm de aici mai buni și cu frică de El. Daniela și Ciprian, Bacău La data de 13 septembrie 2007, membrii comisiei de Istorie Bisericească a Bisericii Ortodoxe Române, au vizitat Sfânta Mănăstire Secu, închinându-se Sfintelor 143 Moaște
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
de a-i predispune pe ceilalți la confidențe, fără să-i întrebe nimic -, interpretă cuvintele lui Asiaticus și, într-un moment când îl găsi pe Împărat singur, îi spuse: — Cei mai importanți senatori mă imploră să te îndemn să le învrednicești cu o privire pe fiicele lor de paisprezece ani. Roma vrea de la tine un moștenitor. Împăratul fu neplăcut surprins și se gândi că sclavul acela eliberat făcea prea multe proiecte de unul singur. Și pe când Callistus aștepta plin de neliniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Nu cred că există vreun pat așa de neîngrijit. Pe birou era o dezordine totală. Erau cărți, reviste, cești murdare, farfurioare cu resturi de mâncare, coji de semințe. În holul de la intrare este depozit de încălțăminte murdară. Nimeni nu se învrednicește să le curețe și să le așeze la locul lor. Această familie nu este singura certată cu curățenia, ci există mai multe. De aceea, trebuie să fim ordonați, pentru că de acest lucru depinde sănătatea noastră. Drăgan Maria, clasa a VII
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
expresii obosite și pleoștite. Multe dintre fețe nici măcar nu s-au obosit să se uite în direcția mea. Phil Stern, un editor senior pe care-l cunoscusem în biroul lui Dawn, la începutul săptămânii, a fost singurul care s-a învrednicit să-mi răspundă cu un zâmbet sincer. ședințele editoriale se desfășurau cam la fel în toată industria de carte. La P și P, ele erau întâlniri pentru toți cei din divizie - editori, cei de la publicitate, marketing și drepturi de autor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]