2,811 matches
-
din timpul războiului? Iudit: Nu. Așa cum părinții tăi te-au ocrotit de comunism, de greutăți, așa ne-au ferit părinții nostri de război. N-am trăit drama războiului. Duci, da. El a fost bătut. Cum ieșeau de la liceu, îi așteptau „șepcile roșii” de la Banația, liceul german. Duci: Am fost evacuați din clădirea Liceului Israelit. [13] S-au ținut atunci cursurile întâi în sinagoga din Fabrik, unde clasele s-au despărțit cu pereți de furnir; apoi s-a găsit o vilă foarte
DIALOG CU IUDIT ŞI DUCI COHEN (1) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375451_a_376780]
-
restaurant. Numai prima dată, când am auzit-o m-am speriat rău, fiindcă, deși copil, știam deja că cei ce sunt împușcați mor cu adevărat, iar bunicul meu, țăran oltean, căruia îi ziceam Alde Bâtu strigă la un om cu șapcă pe cap: Bă, zdrență, tu ai trebui împușcat, pe loc ! Era unu ce umbla după cote. Eu m-am speriat, și tremurând, m-am dus repede la unchiul Staricu, fierarul, care le știa pe toate pentru a mă lămuri, când
PUŞCAŞ NUMIT BREBAN de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372370_a_373699]
-
împușcat, pe loc ! Era unu ce umbla după cote. Eu m-am speriat, și tremurând, m-am dus repede la unchiul Staricu, fierarul, care le știa pe toate pentru a mă lămuri, când și unde-l împușcă pe cel cu șapcă. A râs de i s-au văzut toate cele douăzeci și patru de măsele oltenești: Băi nepoate, asta-i, numai așa, o vorbă de pe la noi, o spunem când ne asmuțim pe vreu’. E o vorbă, nu-l împușcă nici dracu’, deși pe
PUŞCAŞ NUMIT BREBAN de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372370_a_373699]
-
i s-au văzut toate cele douăzeci și patru de măsele oltenești: Băi nepoate, asta-i, numai așa, o vorbă de pe la noi, o spunem când ne asmuțim pe vreu’. E o vorbă, nu-l împușcă nici dracu’, deși pe zdreanța ăsta cu șapcă mare bucurie ne-ar face de l-ar lua cu el în iad. Vorba asta-i ca povestea aia cu șoriceii ce se adunară să se sfătuiască ce să facă să nu-i mai prindă pisica neagră, că nu o
PUŞCAŞ NUMIT BREBAN de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372370_a_373699]
-
fost o mare bucurie și ușurare printre șoareci, până ce unul mai bătrân, ce trecuse prin ghearele pisici și scăpase ca prin minune, întrebă: cine va lega clopoțelul de coada pisicii ? Înțelegi, nu se întâmplă așa ceva, așa și cu ăl cu șapcă, toți îl înjură și drăcuie, dar de împușcat, îl împușcă doar cu gura, cu degetul. De atunci, nu mai iau în serios românii ce aruncă sentința asta. Zâmbesc, când îmi amintesc cu drag de Alde Bâtu și de arătătorul unchiului
PUŞCAŞ NUMIT BREBAN de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372370_a_373699]
-
acela tehnologic. Băteam la pas satul că era de dimensiune mică, am spus mai sus că acum abia număra peste cincizeci de familii. Bătrânul privea și în stânga și în dreapta, vorbindu-mi calm, urmărindu-mă cu ochii lui albaștri, pe sub cozorocul șepcii negre pe care o avea pe cap: am trecut pe lângă casa lui Corcheș , a cincea după cea a lui Juncu. Sunt veri, neamuri și cu mine și cu tine. Verișoară cu Zanfira a lui Juncu, măritată Spirea, în Călărași, și
CASA CA FORMĂ GEOMETRICĂ, SPAŢIU SPIRITUAL ŞI LOC AL DESTĂINUIRILOR FAMILIEI SATULUI GORUNI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372755_a_374084]
-
ale lor, feriți de miile de ochi și urechi ale Marilor Tovarăși. În consecință, la ora stabilită se așezară pe o bancă dintr-un parc și, ca din întâmplare, intrară în vorbă. Erau îmbrăcați cu hainele obișnuite ale muncitorilor, plus șapca proletară și bocancii ieftini. Abilități de pe vremea ilegalității, ce-și dovedeau încă valabilitatea... - Care-i baiul? șopti printre dinți tov Sălăvăstru sugând cu poftă din țigara înverzită de salivă și prefăcându-se că se uită la porumbei. - Termină ăl micu
INTELIGENTUL TITIŞOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371044_a_372373]
-
care înfăptuiește o serie de lucruri remarcabile își dă obștescul sfârșit la 5 mai 1875 fiind înmormântat în cimitirul mănăstirii Cernica unde și-a început viața monahala .Mai pe larg despre contextul general al activității sale vezi Pasculescu Orlea, Popa Șapca la mănăstirea Hotărani ( Romanați) , în Mitropolia. Olteniei , ăn XIII, nr.10-12 ,1961, Craiova , p.770 6.Pentru istoricul constituirii acestui fond de carte religioasă vezi Varvară M.Măneanu (V.M.M.), Carte veche românească din secolele XVII-XVIII la Protoieria din Tr-Severin , în
VARVARA MAGDALENA MĂNEANU,CARTEA RELIGIOASĂ ÎN EPOCA UNIRII de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/371134_a_372463]
-
o ocroti, cu toată iubirea ce i-o purtam”.sau “Căldura a pus stăpânire pe liniștea apei, doar unduiri ușoare dansau deasupra mării. Se anunța o zi caniculară de vară, iar eu pluteam pe mare. Din când în când, introduceam șapca de blugi în apă, o storceam ușor și o așezam pe creștetul capului. Apa se prelingea peste umeri, iar răcoarea mă înfioara. Pescărușii se adunau zgomotoși în jurul meu, le era foame. Erau prietenii pescarilor. Cel mai curajos se așeza pe
OPINIA UNUI MEMBRU AL UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMANIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371177_a_372506]
-
aude un marfar de fier Ce poate pleacă, poate vine Himeric din pământ sau cer ... Târziu abia un tren-fantomă, Cu vechi vagoane gri-petrol, E tras parcă pe targă-n comă La cap de linie și-i gol ... Un om cu șapcă, pe o scară, Ca o stafie cu un braț Pe jumătate înafară Și-arată chipul trist de zaț ... Iar din oraș abia se-aude Un scrâșnet surd ca de cavou Și un tramvai cu geamuri ude Intră sau iese din
AŞTEPT ORICÂT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 830 din 09 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345796_a_347125]
-
mâneci largi. Era una dintre puținele colege de la școală, a cărei prezență o remarcase, după ce aflase despre tatăl ei, că fusese moșier. Fostul boier încă mai purta, ca semn al averilor de altă dată, o manta din doc și o șapcă albă.Tipic pentru acea categorie de oameni! Soția lui purta, când ieșea prin sat, o fustiță cadrilată din pânză de casă, o cămașă de in brodată cu cruciulițe albe și negre. Își înfigea un pieptene din metal în păr și
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
eu cu două degete (dar pe Mosari) și-l las pe Svejk cu ale lui, eu gîndindu-mă la ale noastre. Nu apucăm să schimbăm nici două vorbe, că liniștea restaurantului e marginalizată destul de armonios, de doi tipi cu câte o șapcă militară, din primul război mondial, care cântă numai pentru noi. Unul suflă la tubă, altul cântă la acordeon. După primul cântec, un bacșiș bun îmi asigură liniștea necesară, pentru o convobire mai lungă, legată de vârste, amintiri, timp și destin
LA 80 DE ANI! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 889 din 07 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346268_a_347597]
-
Puțin nedumerit de apariția ei, acesta strigă la colegul său care se depărtase ceva mai mult. - Mă Ione, condu tu pe domnișoara la primărie, că nu-i de pe la noi și tot ți-i în drum. Se înclină puțin, își scoase șapca pentru o clipă, apoi zise: - No mereți cu el, vă duce tocmai acolo. Iulia îi mulțumi omului și se grăbi să-l ajungă din urmă pe celălalt, ca să-i fie călăuză până la primar. Se lăsa seara, aerul era încărcat de
CALATORIA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348270_a_349599]
-
cei doi navetiști: Pandele și Marian se concentrau asupra finalului partidei de table. Pandele era mai în vârstă. Îți dădeai seama după mâinile crăpate ce-i ieșeau din mânecile salopetei bleumarin încheiate corect până sub bărbie. Aplecat asupra jocului, cozorocul șepcii îi ascundea jumătate din față. Se putea zări mustața generoasă și bărbia fermă. Pandele scutură zarurile în palmă, suflă în pumn și c-o mișcare de răsucire a încheieturii le aruncă dibaci. Dublă! - Nea Pandele, ești mare! Marț tehnic. Mă
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
Îngândurat, se căuta prin buzunare. - Lasă, Matei, știu că ai abonament, îl scoase controlorul din încurcătură. Biletul să mi-l prezinte colegul tău. Când se auzi numit, să-i cadă fața lui Pandele. Se ridică în picioare. Își dădu jos șapca și pe ton umil cu accent neaoș, încercă să dreagă busuiocul: - Să trăiți șefu’! Să mor io, să moară mama, dacă te mint, n-am bani să iau o pâine la puradei, nici ieri n-am avut și colegu’ lu
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
tot exemplu era! Și ....încă mai e...nu l-au uitat oamenii...e pomenit mai mereu, de către cei care l-au cunoscut atunci....în vremea lui. Era pregătit permanent ,,să fie înrolat în armată”! Avea echipament complet: bocanci . manta militară, șapcă și....gamelă, căci de șoldul lui atârna mereu o cutie de conservă prinsă de centură cu o toartă de sârmă....căci avea și centură, bineînțeles! De unde? Poate de la vreun binevoitor, rezervist militar care-și făcuse pomană cu el. Și cred
NICULAE...O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376858_a_378187]
-
să râdă cu poftă, nerealizând că, nepercepând glasurile păsărilor, își dă în vileag ușoara hipoacuzie cu care se alesese după o vizită în Suedia, pe un timp mult prea rece pentru el, care purta invariabil, mai puțin la masă, o șapcă à la Sherlock Holmes. Chiar când Papa terminase tirada, capacul fu ridicat și nouă porumbei își luară zborul peste capetele cantemiriste, ridicându-se apoi spre una din ferestrele salonului și lăsându-se aspirați de nu-se-știe-ce de dincolo, din noapte... În
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
pe spinare. L-am întrebat dacă îl doare. Mi-a spus că degetul e amorțit; nu-l simte. Părea calm, liniștit, gânditor... Am coborât pe vad. Din apă nu se vedeau decât capete, iar pe nisip cămăși, pantaloni, teniși, pantofi, șepci și sape. Eram numai băieți. Se auzeau chiote, strigăte, urlete, de răsuna zăvoiul până la biserică. Balamuc în toată regula! Mulți colegi din Măneasa, din Țepești, Popești și Budele nu cunoșteau Nenciuleștii, gârla asta niciatât. Noi, cei de aici, am cunoscut
MARE PEDEAPSĂ PENTRU UN ÎNECAT!!! DE ION PĂRĂIANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376270_a_377599]
-
lui Aron Turcitul. Azi adunăm necazuri cu lopata, fiecare pe locul stabilit. Vă orientați după miros. N-avem probleme nici cu sirene, nici cu Diogene Dioclețianul. Puah, ce nulitate, oftă un venusian venit din Fecioara, vrem praz de azi. Soldatul Șapcă , strănepotul vestitului popă se închină pe ascuns. Lavoisier savura o savarină de la cantină. Pe o tăblie scria- Shaorma de la Taorma. Dar nu o citea nimeni, era cu litere pruneiforme. LANGOȚII, LANGOȘII, LANGOȘII CABARET, urla radioul. Cine se prostituează nu stă
CONFLUENŢE LITERARE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376491_a_377820]
-
nici joagăr și nici liceu, transformat în S.M.T. În conformitate cu noua viziune, revoluționară asupra agriculturii, nu prea mai era nevoie de țărani, aceștia neavând nivel politic, ogoarele urmând să fie lucrate numai cu tractoare conduse de tovii de la raion, ăia cu șapcă și servietă de piele. Uzina electrică fusese luată ca despăgubire de război, stația de epurare la fel, tractoarele cu șenile dăruite de noii prieteni la preț de avioane au stricat pavajul ulițelor, sărăcia și-a înfipt temeinic gheara în sufletul
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
scările astea, că-s așa de înalte și pleacă trenul până mă sui eu. Erau ale unui vagon de clasa a doua, mai aproape de locul unde discutau. - Las’ că nu pleacă până nu se urcă toți călătorii. Ceferistul acela cu șapca roșie, de aia stă pe peron, ca să dea semnalul de plecare când s-a liniștit forfota de pe lângă tren. Un șuierat scurt al locomotivei vesti plecarea, și garnitura, domol, se puse în mișcare. Din ușa deschisă a vagonului cei doi soți
FRAGMENT PROZĂ SCURTA DIN VOL. „LA VÂRSTA SENECTUȚII” (PARTEA A DOUA) de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372058_a_373387]
-
ți-au luat urma. Asta e! - N-ai zis, bre, nimica pân-acuma... Ce urmă mi-au luat și cine? s-a răstit bărbatul ce devenise, brusc, foarte atent și-l privea printre gene pe celălalt cum își lasă încurcat șapca pe ceafă și se scarpină pe fruntea lată, în căutarea cuvintelor pe care se părea că-i e teamă să le dea drumul. - Eu am venit să verific și văd că așa este... Ai fost dat în urmărire, asta e
EPISODUL 4, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379680_a_381009]
-
celuilalt înainte de a-i întoarce spatele. S-a întors și el încet, abătut și trist, ca un om trecut prin necazuri pe care nu le-a putut depăși. A întins cu palmele câteva cute din uniforma-i șifonată, a tras șapca pe frunte cu năduf și s-a depărtat în tăcere, fără să mai privească înapoi. Era neliniștit și speriat de felul în care a decurs acea discuție în care nu a fost stăpân pe situație în niciun moment... * La prima
EPISODUL 4, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379680_a_381009]
-
atunci: „Am găsit în dr. Gachet un prieten adevărat și într-un fel un frate, până-ntr-atât ne asemănăm fizic și moral. [...] portretul doctorului înfățișează un chip de culoarea cărămizii încinse și arse la soare. Cu părul roșu, o șapcă albă pe fondul unui peisaj deluros, albastru, îmbrăcămintea - albastru ultramarin - ceea ce pune în valoare chipul și îl face mai pal, în ciuda culorii cărămizii...”, din care se vede cât de mult acorda atenție culorilor Van Gogh, acestea fiind mijloace de expresie
GALBENUL SOLAR AL LUI VAN GOGH de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375695_a_377024]
-
nu ești atent când recuperezi cârligul. Căldura a pus stăpânire peste liniștea mării, doar unduiri ușoare se vedeau deasupra apei. Se anunța o zi caniculară de vară, iar eu nu puteam sta mult pe mare. Din când în când, introduceam șapca din material de blugi în apă, o storceam ușor și o așezam pe creștetul capului. Apa se prelingea peste umeri, iar răcoarea plăcută mă înfioara. Din difuzorul tranzistorului se auzea o muzică relaxantă. Pescărușii se adunau zgomotoși în jurul bărcii, le
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377710_a_379039]