1,239 matches
-
stană, 133 stare, 133 stat, 133 stăpân, 66 stâlp, 133 stână, 133 stânjen, 105 a stânjeni, 105 steag, 133 steajăr, 133 stei, 53 stejar, 105 stog, 105 strachină, 131 strai, 135 a strivi, 195 strugure, 130 strujan, 130 șchei, 51 șchiop, 99 șleahtă, 52 șleau, 52 șop, 51 ștevie, 105 șuviță, 129 tain, 56 talaz, 130 tarabă, 56 tare, 109 a tăia, 56 tărăboanță, 56 tărâm, 43 tărie, 56 tău, 103 a târî, 43 târn, 139 a târși, 195 teasc, 132
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
șochează. Un om care vorbește repede și înghite cuvintele vorbind are o imperfecțiune ciudată, care devine comică, când este folosită cu măsură, ca acel balbuziente (bâlbâitul) și acel tartaglia (cel care bâiguie). Nu același lucru s-ar întâmpla cu un șchiop, un orb sau un paralitic: acestea sunt infirmități care dau naștere la milă, și nu trebuie arătate pe scenă, în afară de cazul în care caracterul specific al persoanei copleșite de această infirmitate face comică chiar și infirmitatea." Goldoni refuză introducerea în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Hazul întâmplării este stârnit nu doar de confuzia ilară între motanul Tănase Păcătosul și tânărul angrosist, dar și de mobilul presupus al crimei, insinuarea neaplicându-se defel în cazul maicii Varvara, o bătrână trecută de șaizeci de ani, chioară și șchioapă, lipsită de "nuri care să dea prilej de aprinderi și sminteală"146. Important este și un alt aspect legat de acest incident: exact ca în unele schițe caragialiene (Telegrame, Situațiunea), unei întâmplări derizorii, fără însemnătate publică, i se amplifică gravitatea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nici florile uscate de la ferestre și, În nici un caz, bilețelul scris de mână, deloc caligrafic, care era pus În geamul murdar și pe care scria: „Discursul de diseară poate fi ascultat aici“. Am Înjurat, căci asta Însemna că Joey cel Șchiop ținea În seara aia un discurs la un miting al Partidului, ceea ce avea să se soldeze cu obișnuitul trafic infernal. Am coborât scările și am deschis ușa. Interiorul localului ar fi avut și mai puține șanse de a convinge un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cântăreață, cel mai talentat clovn. Cea mai grea năpastă. Ești alarma de dimineață și laptele de seară. Lipsești întotdeauna când lipsești și oprimi întotdeauna când ești de față. Ești ca un gard când ieșiți la plimbare și ca un cal șchiop când afară plouă și ei au chef de echitație pe covor. Îți vine să scrii cărți despre copii de două ori pe săptămână, însă ești așa departe de liniște, că nu te simți în stare. Mare bucurie când îi mai
copii. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ana Dragu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1769]
-
mirosul de nopal și îi îmbată pe zei?" Tatle compară moartea cu un șacal flămând. Și cu aerul său de copil bătrân care a trecut prin multe, având acum tot atâtea îndoieli câte amintiri, le spune celorlalți, în timp ce cu piciorul șchiop desenează o săgeată în praf, că a văzut cum erau sacrificați copiii în cinstea zeului Ploii, îndreptîndu-se spre pietrele de sacrificii, copiii plângeau, iar lacrimile lor se transformau în ploaie. Tatle recunoaște că și el a plâns, deși știa că
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
-te cum e pentru bietul copil să treacă prin viață ca un bastard! Oricum, Împuțitul ăla ar fi trebuit să afle până acum... Arătă spre un număr din The Sun care zăcea deschis pe covor. Titlul cu litere de-o șchioapă anunța: „PSIHOPATUL PEDOFIL LOVEȘTE DIN NOU!“. Logan Închise ochii și respiră adânc. Femeia asta bătrână și nesărată Începea să-l calce pe nervi. — Trebuie să Îmi spuneți numele tatălui lui Richard, doamnă... domnișoară Erskine. — Nu Înțeleg de ce! Vecina sări În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ceva înainte de a se despărți. Funcționarul veni spre mine: — Se închide la apusul soarelui, trebuie să căutăm un preot. Sicriul fusese deja depus, pământul scos zăcea adunat într-o grămadă. Anteriul preotului flutura, iar fumul din cădelniță venea spre noi. Șchiopul nu se mișcase, își aștepta recompensa. Îl găsise bărbatul de la pompe funebre și acum stătea acolo cu o expresie îndurerată, ca și cum ar fi intrat și ea în prețul cu care căzuserăm la învoială. Își ținea greutatea corpului pe piciorul mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Mă simțeam liniștit, învăluit de vântul cald. Mâinile mele azvârliseră prima țărână pe sicriul Italiei și acum lopata paznicului se mișca ritmic, încărcând pământul și descărcându-l. Durerea mai exista încă, dar surdă, potolită de oboseală. Rămânea chipul inexpresiv al șchiopului cu ciuful lui de păr blond, ca o ceapă dezgropată și abandonată pe un strat. Fraternul om de la pompe funebre parea să se simtă în pace cu sine însuși, își terminase treaba până la apus. Pe burtă, împreună cu respirația, vibra catarama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Am scris doar numele ei, găurind hârtia cu vârful pixului. Nu mai era nimic de făcut, priveam cu toții groapa acoperită, așteptând ca cineva să se hotărască să plece primul. Omul de la pompe funebre își făcu cruce și se mișcă. Încet, șchiopul îl urmă. Nu aveam gesturi de făcut, nici gânduri speciale. M-am gândit că într-o bună zi mi-aș fi amintit de momentul acela și l-aș fi umplut cu ceva care nu exista. Amintindu-mi, aș fi găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Formento face În acest imprescindibil tratat istoricul etapelor pe care le-a parcurs: inițierea modernistă; Înțelegerea (adeseori transcrierea) lui Joaquín Belda; fervoarea panteistă din 1921, când, năzuind la deplina comuniune cu natura, poetul nega orice soi de Încălțăminte și hălăduia, șchiop și cu rănile sângerânde, printre straturile cu răsaduri ale cochetei lui vile din strada Vicente López; negarea panteismului rece: ani de-acum ai celebrității, În care Anglada, Întovărășit de o guvernantă și de versiunea chiliană a lui Lawrence, nu șovăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de poporul cel numeros care l-a ales și pe Președinte”. Când scrie președinte, lui Neacșu i să ridică peana și apare majusculă. Spre sfîrșit vine cu propunerea ca generalul Stănculescu să fie numit În fruntea guvernului, săracu’, că-i șchiop. În mintea Întunericită de suferință a lui Neacșu, Iliescu este și el lup, dar bătrîn, Într-o clipă de neatenție, Stănculescu vine de la cavalerie, iar Roman-i „lupul cel tînăr ce trebuie cu orice preț scos din pădure”, care aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
bărbatul pirpiriu cu nevastă foarte grasă a venit din nou beat, o bate, o dă afară din casă și ea chiuie și strigă după ajutor fugărită și pașii ei călcând repede pe trepte zguduie scările și blocul. Mai jos, câinele șchiop crescut de doi frați latră vesel. Strada răsună de chiote, adierile spulberă praful gros, frunzele, hârtiile, biletele de tramvai, rigola se umple de murdărie ca o cloacă. Vitrinele se schimbă în sfârșit după multe luni, dar arată la fel de anoste. Detalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
un antreprenor de pompe funebre, băiatul, răbdător, serios, frumos - ca alegoria tinereții și bătrîneții, se gîndea Kay, pictată de Stanley Spencer sau alt pictor modern și prețios ca el. După ei, sosea o femeie cu fiul ei, un băiețel vag șchiop, cu ochelari. Apoi urma o bătrînă indiancă, suferind de reumatism. Băiețelul șchiop rîcÎia uneori cu gheata mai mare mușchiul și mizeria dintre dalele sparte ale aleii care ducea spre intrare, În timp ce maică-sa vorbea cu domnul Leonard În hol. O dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și bătrîneții, se gîndea Kay, pictată de Stanley Spencer sau alt pictor modern și prețios ca el. După ei, sosea o femeie cu fiul ei, un băiețel vag șchiop, cu ochelari. Apoi urma o bătrînă indiancă, suferind de reumatism. Băiețelul șchiop rîcÎia uneori cu gheata mai mare mușchiul și mizeria dintre dalele sparte ale aleii care ducea spre intrare, În timp ce maică-sa vorbea cu domnul Leonard În hol. O dată, nu demult, s-a uitat În sus și a văzut-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fac să mă simt mai bine. Mi-am suflat nasul și am încercat să mă concentrez asupra unor lucruri mai neutre, cum ar fi interiorul mașinii. Am scos revista New York din buzunarul scaunului din față. Titlul cu litere de-o șchioapă roz spunea: 25 DIN CELE MAI ROMANTICE CERERI ÎN CĂSĂTORIE DIN MANHATTAN. Oricine-ar fi fost respectivul redactor al revistei New York, trebuie să fi fost sadic la culme ca să-mi facă una ca asta. Mi-a amintit de slujba mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
-mă să te las“, care te prostesc și în cele din urmă te anihilează ca individ. Eduard tace și mă privește în continuare concentrat. Dă la o parte savarina din față și își încrucișează mâinile pe măsuța metalică, pătrățoasă și șchioapă, vopsită în alb. Se apleacă ușor înainte, așteptând să-mi continui destăinuirea. îmi regăsesc cu greu răsuflarea. Oare e adevărat ce mi se întâmplă? Nu cumva mintea mea a luat-o iar razna? — Ai o minte care uneori pare s-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ei păr cârlionțat era tuns scurt, băiețește, înăsprind-o. — M-am gândit să ne vedem aici pentru că fac ăștia niște sarmale trăsnet! îi spuse ea în șoaptă Clarei, zâmbind complice, pe când se așezau la o masă metalică, albă, pătrățoasă și șchioapă. I-am întrebat de câteva ori care-i secretul, dar n-au vrut în ruptul capului să-mi spună. Ce zici, te încumeți? Clara îi întoarse zâmbetul în aceeași secundă în care o izbi un gând ivit din senin. De ce
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
romane sînt ancorate "într-o perspectivă unică (cea a autorului-narator-personaj principal), un discurs perfect omogen, nefisurat de nici o mutație sau schimbare de ritm. Aspectele disparate ale realului se topesc într-un amalgam menit să construiască portretul atitudinal al emițătorului. Adrian Șchiop, Ioana Baețica, Ionuț Chiva, Alexandru Vakulovski și alții aspiră să scrie cartea generației lor, să schițeze imaginea-tip a nonconformistului, dar încercările lor nu fac decât să serializeze același tip de discurs și de personaj. La fel ca pentru șaizeciștii
Actualitatea - In memoriam Monica Lovinescu by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8346_a_9671]
-
În 1831, apar pentru prima dată trei volume traduse într-un an, toate din franceză: Pavel și Virginia de Bernardin de Saint-Pierre, Întâmplările lui Telemac, fiul lui Ulise de Fénelon și Zadig sau Ursitoarea de Voltaire. În 1835, pe lângă Diavolul șchiop de Lesage, apare Robinson Crusoe de Daniel Defoe, prima traducere din romanul englez, făcută însă prin intermediar german. Dominația traducerilor din franceză persistă mulți ani. Primul fragment dintr-un roman de Balzac apare în 1836, dar primul roman balzacian tradus
Istoria romanului tradus în România by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8701_a_10026]
-
mitropolit și cărturar Anastasie Crimca, Mânăstirea Dragomirna, aflată în apropiere de Suceava, este renumită atât prin vechimea sa, cât și prin originalitatea stilului în care a fost construită. Numele mânăstirii provine de la moșia Dragomirești, dăruită în anul 1587 de Petru Șchiopul tânărului ostaș Ilie Crimca (viitorul monah Anastasie), ca recompensă pentru serviciile aduse în perioada năvălirilor căzăcești. În 1602, pe moșia Dragomirești s-a construit o biserică mică, îmbrăcată pe alocuri în cărămidă smălțuită, în jurul căreia s-au așezat primii călugări
Agenda2005-48-05-turistic () [Corola-journal/Journalistic/284439_a_285768]
-
domniei țării puneau capăt cizmelor roșii și crisoavelor scrise în cerneală roșie. Credeam că cel puțin de 300 de ani au dispărut epoca lui Papură Vodă, a lui Ciubăr Vodă și a multor altora cari amărau viața bietului Petrea cel Șchiop. Iată însă că un raport cătră Domn al ministrului nostru de interne ne arată că în ținutul Bacăului din Moldova au subzistat în timpul cel mai nou dinastia d-lui inginer Tetoianu, care în comuna Berzunțu au luat pământurile unui arendaș
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
contra acestei nedemne calomnii. Cu aceeași stăruință cu care românii au ținut la legea lor, ei au respectat credințele altora. Un singur act s-ar putea invoca în favorul alungării evreilor din Moldova, o scrisoare a lui Petru Vodă cel Șchiop adresată consiliului comunal din Lemberg la anul 1579, dar și în acela se citează anume cauza alungării lor, care nu e religia, nici rasa, nici faptul că sânt străini, ci numai concurența ce-o fac negustorilor moldoveni în esportul de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de fier se trata, fără participarea țării, între Berlin și Viena. Dar orice cestie, orice fleac de cestie devine în timpul guvernului roșiilor o întrebare de existență sau de neexistență a țării. Și bieții Domni din vechime cari, ca Petrea cel Șchiop, abdicau de la domnie ca să nu se sporească în zilele lor haraciul Porții cu o mie sau două de galbeni, sau Miron Costin cronicarul, care și-a pus viața la mijloc și a pierdut-o pentru că Vodă Cantemir sporise birurile! Un
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
-mi răspunse prin cuvinte, dar avea aerul să-mi spună că nu e zdravăn la minte cel care poartă grija altora, ca și când asta ar putea ajuta pe cineva (din altă planetă!) să nu moară dacă trebuie, sau să nu fie șchiop dacă așa s-a născut. Asta mă făcu să înțeleg că nu credea în propria-i moarte și că dacă totuși s-ar fi întîmplat, n-ar fi cerut celor vii să creadă în ea, ci să-și vadă dracului
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]