6,670 matches
-
În jur, s-a simțit luată pe sus, săltată ca pe un fel de butoi pe care blestemata aia Îl căra În spinare și purtată astfel cu iuțeală prin păduri, prin hățișuri pline de spini, peste punți și peste rîuri. Ședea ca pe o saltea de vînt pe butoiul ăla zburător și se temea, nu că va pica de acolo, ci că i se vor amesteca drumurile, că nu le va mai putea despleti ori că necurata o va Înturna de unde
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ai călcat, Doamne feri, Într-o urmă blăstămată de strîgă, i-a spus gazda după ce a ascultat istorisirea călătoarei. — Zău, nănucă dragă, doară n-am fost pățîtă una ca asta! — Ba drept așe ai pățît că, ia, fă bine și șezi aci la căl dură, lîngă cuptor, că ți-oi spune ce mi s-o arătat odată și mie!... Și-i povesti cum Într-o dimineață, tot așa, Înainte de a scoate pîinea din cuptor, făcuse șapte plăcinte mari, fără umplutură, să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
după ce prindeau ceva cheag. Bani aveau și ei acum atîția cît să-și cumpere o „farmă“ la Hegewisch, un town la sud-vest de Chicago. L-au luat cu ei și pe flăcăul din Cernăuți. — Nu că n-am răbdat a ședea la Hegewish, povestea mama Floare, că doară am produs farma și bani faini am scos după ea. Da’ o aveam pe Măriuca de trei ani cînd mi s-o născut un prunc. Tare era mîndru, da’ n-o avut zile
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
că între versiunile lor există diferențe capitale. Fragmentul din Matei (26,6-13) ne prezintă o femeie oarecare ținând în mâini un vas de alabastru plin cu parfum de mare preț. Ea îl varsă, atenție!, peste capul lui Isus, în timp ce Acesta șade la masă în casa lui Simon Leprosul, cum menționează și textul din Proloage. În urma gestului, ucenicii se enervează și-I cer socoteală, dar Isus, așa cum ne amintim, ia apărarea femeii, spunându-le că ea a făcut ce-a făcut ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
36-50): Iar unul dintre farisei L-a rugat (I-a cerut) să mănânce cu el. și intrând în casa fariseului s-a întins pe pat (katekl...qh)8. și, iată, era în cetate o femeie păcătoasă; și aflând că El șade la masă în casa fariseului, aducând un șvasț de alabastru cu mir și stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, cu lacrimi a început să-I ude (bršcein) picioarele și cu părul capului ei Le-a șters; și a prins
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
argint” (argyrion este la singular, Marcu nu precizează nici o sumă). Surprinde gratuitatea gestului: Iuda le propune arhiereilor o colaborare fără să pretindă nici o recompensă. Vom vedea că lucrurile se schimbă la ceilalți evangheliști. În fine, momentul Cinei de Taină: Pe când ședeau ei și mâncau, Isus a spus: Amin vă zic că unul dintre voi mă va preda, șunulț care mănâncă împreună cu Mine. Au început să se supere și să-I zică, unul câte unul: Oare eu (sensul: sper că nu eu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a Fiului său, Isus, ajunse până la urechile mamei lui Iuda. Aceasta se sculă, își luă copilul și se duse cu el la Maria. Tocmai atunci Iacob și Iosif Îl scoseseră pe Isus afară, ca să se joace cu ceilalți copii. Pe când ședeau ei în curte, veni și Iuda și se așeză la dreapta lui Isus. și cum îl apucară pandaliile, vru să-L muște pe Isus de mână, dar n-a putut. Îl lovi totuși în coasta dreaptă atât de tare, încât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
episod este revolta „mieilor albi” - „pioșii” (hasidim) -, care au pus mâna pe arme, alăturându-i-se lui Iuda Macabeul. Versetul 20 al capitolului XC deschide viziunea Judecății de Apoi: în pământul „gustos” al Palestinei se ridică un tron, pe care șade Păstorul oilor. I se aduc toate cărțile/cronicile pecetluite cu faptele creaturilor lumii. Păstorul sau Stăpânul oilor este slujit de cei șapte arhangheli. Are loc judecata. Nelegiuiții, începând cu primul „astru” căzut, își primesc pedeapsa. Poporul lui Israel biruie postum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
schemă. Pentru el, una dintre cheile Apocalipsei lui Ioan se află în viziunea Mielului cu cartea (biblion) pecetluită în mână. Amănuntul care atrage atenția savantului german se află în 5,1: „și am văzut în mâna dreaptă a Celui ce ședea pe tron o carte scrisă pe dinăuntru (esothen) și pe dinafară (opisthen), pecetluită cu șapte peceți”. Prin simpla, dar foarte importanta precizare că avem de-a face cu un document scris „pe dinafară” și „pe dinăuntru”, suntem îndemnați să vedem
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ochii în pământ, am mers în urma învățătorului. Ce n-aș fi dat să mă lase în pace, acolo, acasă. Nu mai vroiam nimic: iar lume, iar oameni, iar ură... mai bine aș fi murit. Când am intrat în sinagogă, El ședea acolo. Nu m-am uitat la El. Demult nu mă mai uitam la oameni și, dacă puteam să-i ocolesc, mă credeam în siguranță. Am simțit că învățătorul mă trage de haină. "Haide, du-te! Te cheamă". Am încremenit. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
iubire, adevăr, dreptate. De asta nu înțeleg ceva: am auzit că unul dintre ai Lui L-a trădat, că un altul s-ar fi lepădat de El. O fi adevărat?! Voi ce știți?! Se făcu tăcere. Se auzea jăratecul trosnind. Ședeam toți acolo, în jurul focului, și așteptam să se facă ziuă. Nopțile sunt reci la noi și cu cât se apropie dimineața cu atât e mai frig și întunericul mai greu. De undeva, cocoșul cânta a treia oară. Din întuneric, cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
vină să crezi, dar n-ai să ai Încotro - “mâna a doua” a fost... Dar mai bine... privește În spatele tău. Ca hipnotizată, Lia a răspuns Îndemnului lui Nicu și a Întors capul... În fața ei, cu ochii plecați și geană umedă, ședea... Despina. ― Cuuum? Tu, scumpa mamii? Tu ai avut atâta tărie? Nuuu... Nu știu ce să fac. Să râd? Să plâng? Să te Îmbrățișez? Să Îngenunchez În fața ta, Despi?... În clipa următoare, trei ființe ședeau Îmbrățișate, cu sufletele vibrând de fericire... Când s
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În fața ei, cu ochii plecați și geană umedă, ședea... Despina. ― Cuuum? Tu, scumpa mamii? Tu ai avut atâta tărie? Nuuu... Nu știu ce să fac. Să râd? Să plâng? Să te Îmbrățișez? Să Îngenunchez În fața ta, Despi?... În clipa următoare, trei ființe ședeau Îmbrățișate, cu sufletele vibrând de fericire... Când s au desprins, În colțul ochiului fiecăruia o rază de lumină tremura În boaba de lacrimă a fericirii... În cele din urmă, Lia și-a revenit. ― Multe puteam să cred și să-mi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
avându-i aproape pe tata și pe consătenii mei. Atunci am ajuns la concluzia că, dacă din vechi se spune că țăranul e talpa țării, nu aveam alta de făcut decât să cred că acesta-i adevărul! În jurul meu, țăranii ședeau ca un zid. Oameni simpli, dar cu o forță morală de neimaginat... Să-l fi cunoscut doar pe moș Dumitru Carpen, care Îmi spunea: “Gruia, băiatul moșului”... Am crescut sub ochii lor. Ai țăranilor... ― Cine știe ce or mai fi scornit acești
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-l ia cineva la ochi, domnule profesor, și... ― Acest om a făcut războiul cu mine. Știu pe mâna cui mă dau. ― Vă rog să mă iertați, domnule profesor, pentru că am avut Îndoieli. ― Trebuie să umblu și prin fundul beciului, unde șade uitată de nu știu câți ani o damigeană burduhoasă... a lăsat Petrică vorba la jumătate. ― Și cam ce se găsește În ea? - a Întrebat profesorul. ― Este o licoare adusă de pe la Huși, Încă de când trăia tata... ― Eu cred că e vorba de oarece
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În vene... „E un șoldan de iepure, domn’ sergent” - a vorbit cu răsuflare de ușurare Undiță. „Uite că urecheații nu se tem de război” - am apreciat eu. „Probabil că În acest sector e liniște de mai multă vreme. Altfel nu ședea el iepurele Între liniile frontului” - a judecat pe bună dreptate Undiță. După spaima trasă, am pornit să Înaintăm și mai atenți. Cu pași de pisică, ne apropiam de gară. În preajma ei se auzea mișcare de trenuri. Din când În când
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
magazii, ne-am oprit. „Ce zici, băiete? Îl putem Întreba de sănătate, fără să ne simtă?” Respirația celor de față se auzea vibrând, ca și cum acele Întâmplări atunci se petreceau. Petrică a mers mai departe: „Dacă ajungem la zidul lângă care șade rusul, toată treaba e o joacă. Numai să ne asigurăm că nu mai este și altul pe aproape” - mi-a răspuns Undiță, foarte hotărât. „Atunci, după mine, Undiță!” Am ieșit din tranșee cum iese firul păpușoiului din pământ, primăvara, și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cevașilea”- i-a luat În primire Toader. ― Măi că strașnic mai erai - a Îndrăznit să spună mama Maranda. ― Trebuie să vă spun, dragilor, că meticulos - chiar chițibușar - ca Toader puțini oameni am Întâlnit În viața mea... Numai dacă pumnalul nu ședea cum trebuie Îți și făcea observație... „Da’ aista di ci șădi așă Într-o rânî?” Și bine făcea, fiindcă atunci, În toiul misiunii, mâna mergea automat spre locul unde trebuia să se afle arma de care aveai nevoie. Chiar și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
punându-i În față mâncarea din sacul de merinde. Ca și cum foamea de atunci i-ar fi revenit acum, Petrică a mușcat hulpav dintr-o plăcintă. După care a continuat: „Mă descurc singur, Petrache băite”. ― Am Început să mâncăm, dar urechea ședea la pândă... Orice zgomot Însemna pericol pentru noi... Era atâta liniște, Încât auzeam și fâlfâitul unui pițigoi printre crengile din hățișul râpei. Mă Întrebam: „Oare cum rezistă o asemenea vietate cât un chipăruș la gerurile iernii?” Și atunci mi-am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Era bucuros nevoie mare. „Mâine mă duc În târg să caut o cușcă pentru păsări. Și atunci să vezi!” - nu mai putea el de mândru ce era... A doua zi - curios - m-am dus să-i vad cușca, dar... omul ședea pe laiță și plângea. „Ce-i cu tine?” - l-am Întrebat. „Uite aici” - a ridicat el sita. Sub sită, ghemuit, cu o gheară Înfiptă În gât... zăcea pițigoiul, fără suflare... Nu se atinsese nici de o firimitură sau poate nici
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fi fost ștrangulat. „Unde-s cei trei ostași?” - l-a Întrebat Păpădie În șoaptă. „Vot tam!” - a răspuns individul, arătând cu capul În stânga lui. Am pornit ca fulgerat În acea direcție. Acoperiți complet cu omăt, căpitanul și cei doi cercetași ședeau ghemuiți, cu niște cârpe răsucite În gură și mâinile legate cu sfori... I-am dezlegat cât am putut de repede. Tremurau ca varga de frig și poate și de teamă, la gândul ce-i poate aștepta... Nu mi am permis
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ordine. Gruia a prevenit-o că profesorul Îl va lua la Întrebări pe linie profesională pe „doctoraș”. Când au ajuns la salonul cu pricina, „doctorașul” l-a Întâmpinat pe profesor cu o mină de om stăpân pe „destinele lumii”... Despina ședea retrasă, lăsând ca totul să pară firesc. Lucrurile s-au complicat Însă când profesorul a Început să ceară doctorului Cuc detalii asupra situației unor pacienți operați... Până la urmă, sora de salon a fost nevoită să suplinească lipsa de cunoștințe a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-i distragă atenția. Se apropia de poarta Spiridoniei... ― SÎ trăiț’ domnu doctoru’, bunule! Da’ ci gânduri ti frământî șî mergi di nu vezi pi nimi’? Gruia a tresărit... „Parcă am mai auzit acest glas”... Și-a ridicat privirea. În fața lui ședea, uitând-se cu zâmbet cald, piranda - nevasta bulibașei. ― Bună dimineața - a răspuns. ― Tari mă tem eu cî cineava Îț’ poartî sâmbitili matali șî a lu’ domnu’ profisoru’ doctoru’. Așă mi-o căzut mie În cărț’. Da’ nu le-agiutî Ceal di
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
aurie Îți Îmbia sufletul și mintea la gânduri frumoase... Era duminică. Târgul părea adormit... O căruță trasă de un cal se hurduca pe drumul cu hârtoape... spre ieșirea din târg. Pe scaunul improvizat dintr-o scândură, acoperită cu un țol, ședeau doi țărani; unul cu plete sure, iar celălalt mult mai tânăr. În față, de-a dreptul pe fânul de pe pomostină, se afla cel pe post de vizitiu. Calul alerga Într-un trap monoton, sforăind din când În când. Înaintea lor
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
coborât repede. În clipa următoare, șetrarul a și pocnit din bici... „Mergi sănătos” - i-au urat cei doi țărani În gând. Când coviltirul a dispărut, Înghițit de colbul drumului, țăranii s-au Îndreptat spre căruța care i-a adus dimineață. Ședea pitită după niște tufe mai Înalte de pe marginea drumului. Când i-a văzut venind, vizitiul a sărit din căruță. În timp ce Înhăma calul, Îi vorbea: ― De mâncat ai mâncat, de băut ai băut, acum hai să ne pregătim de drum, flăcăule
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]