1,010 matches
-
la tortul de aniversare. Se distingeau Încă niște litere roz: ...ulți ani, cu drag de la... — Încă nu m-am hotărât, a spus. Trebuie să mă mai gândesc. După atâta cale, ajunseseră departe de oraș, pe un drum de țară neluminat, șerpuind prin junglă, abia vizibil din pricina frunzișului des. Din loc În loc, arborii se răreau În preajma vreunei ferme de palmieri sau de arbori de cauciuc, de unde mai străbătea o rază de la câte-o lampă de gaz atârnată de vreo creangă joasă, În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mal, iar ierburile țepoase pe care le simțiseră până atunci sub tălpi lăsau locul solului nisipos. Marea rămânea totuși ascunsă vederii, dincolo de tufișuri pitice și de o barieră de stânci. Cerul nopții era destul de luminos ca să poată distinge pârâiașele care șerpuiau spre mare, Însă când au ridicat ochii spre cer n-au văzut decât pătura de nori care acoperea luna. Ajunși la poalele unei movile formate dintr-o aglomerare de roci vulcanice, ascuțite și albicioase de sare, Johan a pornit primul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
s-a trezit că-i gelos și că nu-i cădea prea bine când J.P. o lua pe la spate și-l privea în ochi, confirmîndu-i cât de bună e din priviri. J.P., nemernicul, s-a pris și, din cauza asta, chiar dacă șerpuiau toți patru în pat, insista multt asupra ei și de regulă termina în ea sau pe ea, spre disperareaa celuilalt, care imediat după ce termina J.P. o lua și el la ciocane, până își dădea drumul. La un moment dat Bea
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Puțin mai tîrziu, pe cărarea ce tăia de-a dreptul islazul spre pădure, se puteau vedea mergînd alături Virgil și Bărzăunul. Fluierau ultima melodie auzită la televizor și aruncau din cînd în cînd cîte o pietricică în apa pîrîului ce șerpuia leneș în apropierea lor. Unde se vede că, pentru a lua o hotărîre, este nevoie ca, mai întîi, să te hotărăști M arginea lacului din pădure, unde ajunseseră Virgil și Bărzăunul, le produse o mare deziluzie. Mai ales lui Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
turile ei, de altfel frumoase, schimonosite de efortul de a auzi pulsația de viață din trupul plantelor și de a muta sunetul în liniile care se nasc sub apăsarea cărbunelui pe hârtie. Nu, nimic din dulceața Cosettei. Ochii ei verzi-gălbui șerpuiesc asupra lui o clipă și surâd reptilian până când buzele se desfac cărnos și vocalele ei se lovesc de consoane șuierate, dar precise, ca și cum l-ar fi așteptat acolo de când lumea, ca și cum ar fi știut că va veni, că va rămâne
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
amintește-ți apoi crezul subâhțeles al nearistotelianismului, conform căruia două obiecte nu pot fi identice în univers. Gosseyn rămase tăcut. Prin fereastră vedea copacii mai înalți decât cei mai înalți zgârie-nori sfidând haloul albăstrui al cerului venusian; un fluviu năvalnic șerpuia în mijlocul acestei naturi veșnic verzi. Ciudat și impresionant cadru de desfășurare a unei conversații despre natura structurală a elementelor organice, a celor moleculare, atomice, electronice, neuronice și fizico-chimice, într-un cuvânt, a omului. O uimire profundă îl cuprinse. Pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ția are limite. Iar ăștia doi n au limită. Trebuie să fac ceva. Trebuie să-i scot pe amândoi din amorțeală. Gata. Ajunge. Alerg în baie și scot un topor imens din buzunarul de la piept și ochesc o țeavă care șerpuiește pe perete și imediat lovesc cu sete în ea, și țeava se rupe în două și din ea începe să curgă apă fierbinte și un abur gros țâșnește cu putere, iar eu arunc toporul în closet fără să mă mai
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
general, dar o tulburare a mersului firesc al lucrurilor, nu. Cred că era mulțumit doar atunci cînd toate tramvaiele erau adăpostite, curățate și verificate, iar ușile închise. El vedea, probabil, drumul acestora de-a lungul orașului, claxonînd, accelerînd, frînînd brusc, șerpuind prin mulțimea înfierbîntată, cu toți oamenii aceia ciudați urcîndu-se și coborînd, ca pe un rău necesar. În ultimele cîteva luni, tramvaiele nu mai circulaseră în oraș. Șinele fuseseră luate, iar suprafața celor care rămăseseră la locul lor nu mai e
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cele două etaje de mai sus, dincolo de grinda albă cu scripete din vîrf. M-am simțit amețit, a fost ca și cum fațada casei ar fi început să se miște, ori ar fi devenit dintr-o dată o stradă, un drum lung care șerpuia, un zid care se apleca înainte și se va prăbuși peste mine. Mi-am lăsat capul mai tare pe spate și am văzut cerul serii, orizontul cu începutul luminii de lună și cîțiva nori albi, și în acestea mi-am
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
principal la fundul Văii Gugului. În drumul lui spre vărsare, adună apa de prin toate pârăiașele de pe unde trece de prin apropierea cătunelor Gugești, Manțu, Tăbălăiești, Crăsnășeni, Vinețești, ajungând în satul nostru, care pe vremea aceea se numea Cordeni. Vine șerpuind pe această vale lungă ca un șarpe uriaș care-și mișcă trupul în tot felul de coturi. Râul se cheamă Crasna și după ce trece de satul nostru se varsă în apa Bârladului, acolo unde este și un nod de cale
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
uitat îndelung la el. Chiar când se uita, pe cărarea care venea din sens opus, peste vârful dealului, a apărut un sătean, care o luase și el pe scurtătură spre satul Olteni, fiindu-i mai la îndemână decât drumul care șerpuiește la ieșirea din sat, până sus, deasupra, de unde se întinde domol câmpul spre Valea Lohanului. Aproape dând nas în nas cu străinul, îi dădu bună ziua. Străinul i-a răspuns cuviincios, scoțându-și de pe cap șapca de ofițer. Apoi l-a
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
colorate, apoi se pulverizau În aer, lăsând În urma lor un gol În suflet. În primii ani ai copilăriei, când Mașa nu Întrecuse nici de Înălțimea mesei, granița, o fâșie lată de pământ, Întotdeauna proaspăt arată și greblată până la fir, ce șerpuia ca o panglică de culoare cenușie printre dealurile molcome și văi, ieșind din pădure și pierzându-se În alta, era la fel de Înspăimântătoare ca și râul de foc ce izvora În icoană reprezentând Judecata de Apoi, lângă care Îngenunchea babulea Tatiana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
stomacului e furtună Într-un pahar de nisip și că greața, ca și bătăile de ciocan din tâmple se vor potoli. Prinzând puteri, Subotin aruncă o privire Îndrăzneață spre mijlocul Încăperii. Șobolanul nu dispăruse, stătea În același loc, cu coada șerpuind pe podea și mișcând din mustăți. Aluatul din care era plămădită această arătare dăduse totuși Îndărăt. Capul cenușiu, pe care strălucea un fel de coroniță de păun, nu mai atingea becul răhățit de muște, ci se afla ceva mai jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Va trebui, până se reface, să stea deoparte de ceilalți, ca să nu vicieze aerul din jur. „Mathilda, Mathilda...” Costumele lui Noimann Încotro au pornit?! Pantofii săi au intrat În derivă. Scârțâitul lor zgârie timpanele. Geanta sa navighează pe stradă. Cravata șerpuiește legată de rever. „Rever, revolver, rever... Ce-ar fi să fac o reverență! Cui? Propriului meu eu... Dar eul meu nu mai e al meu. Eul meu s-ar risipi, odată cu strigătele, În alte euri care s-au evaporat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ultimul vers al catrenului: „Și adu-mi, adu-mi numai udătură!”. În Închipuirea sa, lanul de maci Își clătina măciuliile roșii când Într-o parte, când În alta. O ceață lăptoasă se ridica de pe calea ferată, acoperind Încet-Încet șoseaua care șerpuia În dreapta ei. Rochiile Mathildei pluteau deasupra lanului, amestecându-se cu vârtejul costumelor lui Noimann, care izvorau dintr-un dulap lung cât toate zilele ce stătea cu ușile larg crăpate În mijlocul câmpului. Tot acolo, ceva mai la stânga, se vedea și patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
făcea pe lângă un pârâu. Era o dimineață cu ceață, pe cărăruie era plin de frunze moarte, căzute de pe crengile sălciilor și a altor arbori care umbreau vara malul acelui pârâu. îi plăcea mult foșnetul frunzelor moarte și susurul apei care șerpuia sub o colină domoală. Radu iubea mult toamna: cu liniștea, melancolia și nuanța culorilor ei sobre. îi plăcea să se identifice cu acest anotimp și se considera chiar rupt din peisajul tulbure al acestuia, numindu-l oază de liniște și
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
am culcat cu gândul la cele citite peste zi...Ca și cum locul ar fi vrăjit, am adormit pe dată...Ori de câte ori când adorm în așternutul aspru al laiței din chilie, visul nu întârzie nici o clipită...Mă văd umblând pe niște ulițe ce șerpuiesc colburos printre casele de pe margine...Puține din acestea sunt văruite, restul sunt din lemn. Unele sunt despărțite de uliță prin garduri de nuiele sau pari înfipți la rând ca la paradă...Plin de curiozitate, cu privirea alergând cu nesaț peste
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
săpat stigmatul, Am strâns avar parfumul meu de crin Chiar de m-am înfrățit cu necuratul... Pe drumul vieții, colindând haihui Cu toți neconformiștii laolaltă, Sorbind cu saț din vinul meu gălbui, Sub pași simțeam pământul, cum tresaltă, Poteci tăcute șerpuind, plângând, Ca-n coapsa de fioruri străbătută În liturghii ascunse, până când Ecouri se scurgeau din alăută... Și alte melodii nășteau pe rând; Știu, cântecele ce vă cânt, vă par Vetuste poate, dar din ele cine Nu a sorbit măcar un
CINE? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83764_a_85089]
-
și cu o zi în urmă - i-a prins o ploaie măruntă. În dreapta se întindeau lanuri sărăcăcioase. Pe fâșii înguste de pământ, înconjurate de duzi, creștea ceapă verde și se vedeau mănunchiuri de grâu și porumb pipernicit. Nimic altceva. Cărarea șerpuia. Li se părea că nu mai ajung în vârf. După ce treceau muntele acesta, aveau apoi de străbătut valea dintre muntele Matsumori și muntele Takamori. Endō respira greu. Gaston, care mergea în urma lui cu cazmaua și frânghia, își dădea seama, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ritmul cu care Își frecau mânuțele de mine. Agitându-se În interiorul creierului meu ca niște grăunțe de nisip În deșert scuturate de cutremur, minuscule pete Întunecate se formau rând pe rând, apoi, adunându-se toate la un loc, se zvârcoleau șerpuind ca o amibă și formau un Întuneric ce semăna cu cerul fără stele din miezul iernii, gândeam eu. În timpul ăsta, partea inferioară a trupului lui Akemi Începea să fie scuturată de convulsii, și degetele de la picioare i se Încleștau. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și încolăcite, dar nu mă pierdeau din ochi. Cât aveau să întîrzie astfel? Nu mult timp. Din clipă în clipă, aveau să se trezească de-a binelea. Le și vedeam înălțîndu-se pe coadă, începînd să se legene, scoțând limbile și șerpuind dinaintea mea, așteptând să fac o mișcare ca să mă atace. Cât puteam rezista, trebuia să rămân ca o stană de piatră. Dar oricât mi-aș fi încordat voința, tot aveam să obosesc, să adorm în picioare, să mă clatin. Ar
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
așa cum îi plăceau lui. Nu. La ce se gândea? Își aminti cum îl așteptau toate surorile și mătușile. De fapt, nu i se-ntâmpla niciodată nici măcar să-și mănânce liniștit micul dejun. Pinky zări dubița apărând la cotitura drumului, care șerpuia în jos pe panta dealului și ridică de jos pachețelul cu lucrurile pe care le luase cu ea. — În sfârșit! Dar apoi, o văzu cotind din nou, în mod misterios, pe un drum de fermă neasfaltat și dispărând iarăși. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
a spus că e pe aici prin apropiere. — A, aia, se răsti ea și, întorcându-se în ușă, îmi arătă cu degetul în direcția în care drumul se lăsa în jos, pe panta unui deal. Acolo e drumul dumitale. Drumul șerpuiește la dreapta și la stânga pe o mică porțiune, după care în stânga ta o să vezi un drum mai îngust pe lângă o îngrăditură care urcă pe o pantă. Râzând batjocoritor, adăugă: — Școala, cum îi zici dumitale, e acolo sus. Și cu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cu legume. Pietonii aveau prioritate. Oamenii păreau să zâmbească fără un motiv anume. Toată lumea avea câine. Au străbătut orășelul îndreptându-se spre golf unde era un port cu ambarcațiuni, au trecut peste un pod, apoi au intrat pe un drum șerpuit prin pădure. Drumul spre casa lui Jesse era lung de o jumătate de milă, nu era asfaltat, iar razele soarelui ce pătrundeau prin frunzișul copacilor creau un peisaj eteric. Mergând puțin mai departe, Leigh zări ceea ce părea o casă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
motive florale și zoomorfe. Relieful plat al mobilierului din timpul lui Ștefan cel Mare și Petru Rareș de concepție geometrică este înlocuit în acest secol cu sculptură mai accentuată caracterizată prin vreji cu frunză de iederă și fructe de rodii șerpuind în jurul păsărilor. Și vița de vie apare în sculptura bisericească de pe catapetesme și icoanele împărătești, ca element decorativ. Frunzele și mlădițele împodobesc marginile icoanelor și ale bolților bisericilor, cât și icoana în sine, închipuindu-L pe Hristos. Vița de vie
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]