952 matches
-
dat să vadă, ci, mai degrabă, au dat buzna, chiar, mai abitir decât bărbații, spre acolo. Deși, la urma urmelor, nu era vorba de ceva foarte ieșit din comun. Șiraguri de mese, una lângă alta, de câteva zeci de metri șiragul; pe mese - amar de tacâmuri, de pahare și păhăruțe, de căni și cănuțe, farfurii și farfuriuțe, tăvi și tăvițe, și, dacă sorbiturile fuseseră, deja, puse la locul lor, În ustensilele care urmau a fi folosite pentru dus la gură și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
se mai răspetrec! Doamne, cum! Abia pe aproape de finișul carierei, Nana, s-a pus mai serios pe treabă. Dar, oare, ce fel de treabă? A, da. Concret. Iată ce fel de treabă. Urma a selecta, din filmele vieții, din lungul șirag al festivităților de Încheiere a anilor școlari, al festivităților de premiere a capilor de serie, al primirii-predării florilor, care În buchete, care - singulare, din acele, totdeauna, emoționante momente; imaginile mai semnificative, mai ieșite În relief, care, se impuneau, de la sine
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
o Împroșc pe sânul veșted... Altă dată când deapănă o poveste-nfricoșată, mătușa credea că-s un scăunel și căta să se așeze-ncet pe el...“ „Ia-auzi, dragă Petea, ce-i trecea prin minte acestui Puck, chicotea bătrâna, dezgolindu-și șiragul de dinți falși. Nu cumva să-mi faci și tu astfel de năzbâtii...“ Într-o zi, Îi căzu Biblia În mână, și bătrâna Începu să interpreteze scene din Vechiul și Noul Testament. Când era Isaac, când Iacov, când Rebeca și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pune scoica în palmă Ceciliei. — Aaa! Ce drăguță e! O voi păstra între amintirile mele de la mare. Și pe mine cu ea. Și pe tine bineînțeles. Interesant că se găsesc și pe aici scoici, spun logodnicii. Eu am cumpărat un șirag de mărgele din scoici de o anumită specie când am fost la mare în vara trecută și mi-a plăcut atât de mult că l-am purtat și pe aici, a intervenit Leontina. —Și mie îmi plac creațiile artizanale, atât
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Mathildei, se târa În genunchi la picioarele sale, cerșind din ochi o țigară. Cinicul Își scoase trabucul dintre dinți și i-l lipi de frunte... Penitentul jubila. „Așa, așa”, făcu el. „Acum eu sunt ea...” Gâtul Îi era Împodobit cu șiraguri de perle, pe brațele sale durdulii străluceau brățări de aur și de-argint. De lobul urechilor lui atârnau o mie de mărgele. Ochii penitentului fuseseră Încondeiați ca ouăle de Paște. Iar buzele - acoperite de ruj de culoarea șofranului. O, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
picioarele unora care nu și-au făcut niciodată din bani o prioritate. O să râdeți, dar într-o zi te-ntâlnești cu o fată care ți-a fost colegă la cursul de masaj. Fata-i cam de vârsta ta. Ați purtat șiraguri de mărgele împreună. Ați împletit salvie și ați ars-o ca să vă purificați câmpul energetic. Ați fost amândouă vopsite și desculțe și destul de tinere ca să vă simțiți nobile când masați picioarele vagabonzilor jegoși care apelau la serviciile gratuite ale clinicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
-i rearanjeze mobilierul pentru a provoca o afecțiune renală. — Moxibustiunea, spune ea, știința de a arde conuri de substanțe aromatice în punctele de acupunctură ale cuiva, poate ucide. Ca de altfel și masajul shiatsu. Își termină cocktailul și își scoate șiragul de perle de la gât. Toate leacurile și remediile alea despre care se spune că sunt sută la sută naturale, și de aceea sută la sută inofensive, râde Angelique. Cianura-i naturală, spune ea. Și arsenicul. Îți dă perlele și spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pune într-o cutie veche de pălării plină cu peruci, pe care o ține în brațe domnișoara Hapciu. Mamei Natură desenele de henna roșie îi pătează dosul palmelor și îi scot în evidență lungimea degetelor. De câte ori întoarce capul sau încuviințează, șiragul de clopoței de la gât scoate câte-un clinchet. Părul îi miroase a lemn de santal, a patchouli și mentă. Domnișoara Hapciu tușește. Săraca domnișoară Hapciu, tușind mereu, cu nasul roșu și strivit într-o parte pe obraz de cât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și ce brâncă Lăsară fierul rânced și lemnul buretos? În loc de aur, pieptul acelui trist Argos Ducea o lână verde, de alge năclăite, Pe când la pupă, trase - edec ca niște vite Cu țeastă nămoloasă și cornulețe mii, Treceau în brazda undei șirag de răgălii. Sub vântul drept, caicul juca tot mai aproape. Atunci, cu ochi de seară și-abia deschise pleoape (Căci, grei de-ngîndurare, nămeți mă năpădeau), Cu ochi ce cheamă somnul din goluri și îl beau, Îmi deslușii deasupra, înghemuit pe-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
SINE DIE Nu trebuie Să-ți spui gândurile Dacă regreți Trecute scrisele rânduri. Șadă mintea-n Neant Din câte veacuri zvonesc, Nimic a nu mai reține Din multe ce se vorbesc. Nu este, și nici n-a fost; Trec zile șirag. Orizont suspect, Și metafizic prag. * STANȚĂ LA VIN Amici e ora Când vinul Ne-a făcut suspecți. Cadențe De târziu orologiu. Dacă a mai fost vreodată Mai bine ca acum, Sau a dormi Peste ziua de mâine... Altă realitate. Cum
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
care le purta azi dimineață. Nu înțeleg. Când ne îndreptăm spre mașină, văd că are o mică cocoașă. Am o tresărire. Se întoarce, de parcă ar fi simțit reacția mea, și râde cu un râs molipsitor. Dinții ei strălucesc ca un șirag de perle. Mă simt vinovată. Ne urcăm în mașină și ne întoarcem spre casă. E după-masă devreme. Mașina zboară prin suburbiile imense ale Sydney-ului, Kati îmi vorbește într-o franceză catifelată, poposim pe toate plajele de pe malul de est al
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
amintească pravila noastră, dar nu va fi în stare să o facă, întrucât el nu o ascultă cu inimă deschisă prin credință. Deși se vedea cum pieptul îi tresaltă învoalt, sub șiruri de scoici de sidef și sub perle în șirag, opunându-se simțirilor ei gingașe, tânăra pădureancă își struni temerile, renunțând să mai întoarcă vorba părintelui ei, Vânătorul O'Piatră. Dar, ca și cum graiul de felină al Fetei i-ar fi stimulat precauțiile, O'Piatră se afundă într-o muțenie atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
călătoria de nuntă. Mă atinge cu brațul, în timp ce caută un fular în dulapul cu mai multe uși care acoperă tot peretele. Este îmbrăcată cu un costum-pantalon cu guler șal, dintr-un jerseu moale de culoarea nucșoarei. La gât poartă un șirag foarte simplu din boabe mari de chihlimbar, legate cu un fir de mătase neagră. Iau o cămașă, am numai cămăși albe și costume cu cravata pusă pe același umeraș, așa nu greșesc. Uneori, Elsa a încercat să mă convingă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
lipseai - spune femeia -, ai întârziat“ - și-l invită să se așeze pe o pernă lângă ea. „Nobili domni, ați jurat să mă ascultați orbește; acum a sosit momentul să vă pun la încercare“; și femeia își scoate de la gât un șirag de perle. „Colierul acesta are șapte perle albe și una neagră. Acum, voi rupe firul și voi lăsa perlele să cadă într-o cupă de onix. Cine va trage la sorți perla neagră va trebui să-l ucidă pe Califul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
prilej, femeile se fardează, pregătesc dulciuri și fistic prăjit, copiii stau pe terase și varsă șuvoaie de apă asupra trecătorilor, strigând cu voioșie: „Dumnezeu să-l blesteme pe Omar!” Se confecționează un manechin cu efigia califului, purtând În mână un șirag de baligi, manechin care este plimbat prin anumite mahalale, În timp ce se cântă: „De pe când numele tău era Omar, ai locul tău În iad, tu, căpetenie a nelegiuiților, tu, uzurpator mârșav”. Cizmarii din Kom și din Kashan au luat obiceiul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Coroanele lor erau călcâiele crăpate. Olmazurile din palme nu le‐ascundeau de furi că nu le ajungea timpul cât aveau de săpat, mai dureau deci câteodată că așa‐s bătăturile aspre pe sapă dar mai moi la mângâiat. Mărgăritarele lor șirag se așezau sărate pe frunte și sărate pe față de se oglindeau uneori stelele serii și cel mai ades luceafărul de dimineață. Împărătesele nu‐și plângeau soții și feciorii când se petreceau într‐o veșnică veșnicie, dar plângeau cu ură și
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
acesta crede că prin poezia cita tă autorul ei „întrecuse nu numai pe Gh. Sion (autorul versurilor „Limba românească” n.n.) dar și pe Coșbuc, care trataseră același subiec t.” LIMBA NOASTRĂ Limba noastră‐i o comoară În adâncuri înfundată, Un șirag de piatră rară Pe moșie revărsată. Limba noastră‐i foc, ce arde Într‐ un neam, ce fără veste S‐ a trezit din somn de moarte, Ca viteazul din poveste . Limba noastră‐i numai cântec, Doina dorurilor noastre, Roiu de fulgere
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
o plâng și care‐ o cântă Pe la vatra lor țăranii. Nu veți plânge‐atunci amarnic Că vi‐ i limba prea săracă. și‐ ți vedea cât e de darnic Graiul țării noastre dragă. Răsări‐ va o comoară În adâncuri înfundată Un șirag de piatră rară Pe moșie revărsată. Înviați‐vă dar graiul Ruginit de multă vreme, ștergeți slinul, mucegaiul Al uitării‐ n care geme. Strângeți piatra lucitoare Ce din soare se aprinde și‐ ți avea în revărsare Un potop nou de cuvinte
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
de seară ce se cereau aranjate în gospodărie. După ce terminară cu toate, se așezară la masă, apoi mama intră cu copila în casă. În timp ce se pregăteau de culcare, Florinuța zise: Mamă, mă doare un dinte. Ia să vadă mama! Privind șiragul de dinți mărunți și rari, văzu că unul dintre ei se clatină. O să-ți cadă și atunci o să-l arunci pe casă și ai să-i cânți: „ cioară, cioară, ia un dinte de lapte și dă-mi unul de oțel
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
Înalt, adică, hopa, ne vedem sus în deal la Patriarhie, de ce nu, că mai avem și noi legături la moaștele Sfântului Dumitru. Dumitru Barbasorov, îl știi, ăla de pe stânga, cum intri în Patriarhie.“ Vicarul Irineu ridică din umeri. Își strecură șiragul de mătănii undeva pe sub rasă. Oftă. „Dom’ general, înțelegeți și dumneavoastră. Sunt mulți preoți, oameni de treabă, dar încă după vechiul tipic, în vârstă, greu de lămurit. De schimbat... Noi, știți cum e, mai tineri, chiar de... Trebuie să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
că se nărue tot cerul... Mircea însuși mînă-n luptă vijelia-ngrozitoare, Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare; Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliți, Printre cetele păgâne trec rupîndu-și large uliți; Risipite se-mprăștie a dușmanilor șiraguri, Și, gonind biruitoare, tot veneau a țării steaguri, Ca potop ce prăpădește, ca o mare turburată - Peste-un ceas păgânătatea e ca pleava vânturată. Acea grindin-oțelită înspre Dunăre o mână, Iar în urma lor se-ntinde falnic armia română. Pe când oastea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
fi continuat. Din privirile cu care-o fericesc fetele alea, îmi dau seama că, întotdeauna, ceea ce poartă ea e exact ce și-ar fi dorit și ele, chiar dacă, din perspectiva unui bărbat, e doar un simplu bikini, asortat cu trei șiraguri de mărgele turcoaz, înfășurate neglijent în jurul gâtului. Celălalt grup e format din fetele de cu totul alt gen. Cu părul blond, proaspăt vopsit, destul de plinuțe, nici nu mai au pretenția că sunt frumoase; tot ce mai încearcă este să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cărți și paturi. Sarah, zisei îndreptându-mi capul spre fata cu părul blond deschis și cu ochi oacheși, căprui, n-ai vrea să fii asistenta Marei? Sigur. Și așa nu aș ști cum să vă ajut, răspunse aceasta dezvăluind un șirag de dinți uimitor de albi și de frumoși. Minunat. Medicamente vei găsi în cabinetul medical și cred că vei mai găsi în depozitul medical de urgență din subsol. Se cutremură când îi propusei să se ducă în subsol să caute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
lui stă Plăcințica, În carne și oase, da, ea este!. Ține În mână un reportofon negru, ceva mai mare ca o cutie de chibrituri, pe care Îl Îndreaptă radioasă spre el.. E tunsă scurt, băiețește și are la gât un șirag din scoici de mare, de care e prinsă o cruciuliță de argint. E Îmbrăcată cu o pereche de bermude dintr-un flanel subțire, alb, și o bluză de mătase portocalie. În picioare are o pereche de sandale, tot portocalii. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
clar pentru el... „Să asigure flancul drept al diviziei”... S-au apucat să mănânce. Mestecau uitați de ei. Privirea le rămânea fixată în jarul din fața lor... Oare pe unde le hălăduiau gândurile? Poate spre cei dragi rămași acasă sau cine știe ce șirag de amintiri le bântuiau sufletele... Ninsoarea a început să se rărească, până ce, în cele din urmă, s-a oprit de tot. Abia atunci s-a văzut cum unii purtau pe obraz picături de apă ce se rostogoleau domol despicându-se
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]