7,108 matches
-
un băiat de la financiar, Matei, fost coleg. Un om extrem de sensibil și de meticulos, rușinos ca o fecioară. Venea săptămânal și răsfoia presa cu o punctualitate de robot. Deschidea ușa, făcea în fața Carminei rugămințile, o ploaie de cuvinte rostite în șoaptă, încărcate de expresiile, dacă vreți, dacă sunteți amabilă, dacă nu vă este cu supărare... Răsfoind după o vreme colecțiile, Carmina observă că Matei scria pe margini observații personale de genul: Oho, formidabil, asta e prea de tot, culmea ironiei, fantastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bani, și intrăm și bem cafea și bere și fumăm și ne iubim. Filosoful mă sărută în pragul ușii, așa cum mai făcuse, dar mai cuprinde camera o dată și eu știu ce înseamnă privirea lui serioasă, nu mai era pa-pa... în șoaptă, să nu ne audă Vlaicu, care caută liftul prin imobil, și nici încă un sărut furat, tot în șoaptă, și eu care mă simțeam mare din cauza șoaptei și a mersului lui cu spatele, pe scări în jos, sprijinit de perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
așa cum mai făcuse, dar mai cuprinde camera o dată și eu știu ce înseamnă privirea lui serioasă, nu mai era pa-pa... în șoaptă, să nu ne audă Vlaicu, care caută liftul prin imobil, și nici încă un sărut furat, tot în șoaptă, și eu care mă simțeam mare din cauza șoaptei și a mersului lui cu spatele, pe scări în jos, sprijinit de perete pe dibuite, ochi în ochi, până la colț, unde nu l-am mai văzut, și ce bine, ce bine, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
și eu știu ce înseamnă privirea lui serioasă, nu mai era pa-pa... în șoaptă, să nu ne audă Vlaicu, care caută liftul prin imobil, și nici încă un sărut furat, tot în șoaptă, și eu care mă simțeam mare din cauza șoaptei și a mersului lui cu spatele, pe scări în jos, sprijinit de perete pe dibuite, ochi în ochi, până la colț, unde nu l-am mai văzut, și ce bine, ce bine, ce bine că uite, pleacă așa și e bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
mâinile scapă aiurea, și piciorul tresare singur din mușchi și ce să ascunzi când e evident pentru amândoi, știi, Bianca... dar Bianca nu va răspunde, are telefonul închis, și fixul, și mobilul, ce faci, bine, vorbește încet, cu efort, în șoaptă, ca și cum s-ar feri să nu o audă cineva, deși e singură în casă... să vin la tine, eram vinovată, făcusem rost de numărul pe care mi-l ceruse, de la directorul teatrului, dar târziu, seara, și ea așteptase toată ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
grandoare și măreție; păstrătoare a cunoștințelor, gândurilor, a simțirii umane; tovarăș care nu te plictisește; vas plin cu știință; învățător supus; poteca presărată cu pietre scumpe care duce spre paradisul cunoașterii; cuvintele ei curg lin ca apa cea neobosită, îngână șoaptele vântului și fâlfâitul mătăsoaselor aripi; imaginația cutezătoare a scriitorilor; sfetnic înțelept; urnă plină cu amintiri; prieten statornic. Despre codri: codrii lipsiți de frunze și de cântec; codrii vineți; codrii nepătrunși de brad; amfiteatru vegetal; oceanul verde al coniferelor; codrul negru
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
când trebuia să adorm. Tu taci și asculți povestea, însă gândurile îți sunt departe, tot la mine. De atâtea frământătoare gânduri, firul tău se rupe des. Nu mai ești concentrată la torsul tău, ci te gândești necontenit la mine. Spui șoapte neînțelese decât de singuratica ta ființă și ochii tăi stau țintă, ca și cum ar privi o nălucă cu chipul meu. Scapi fusul jos și stai nepăsătoare fără să-l ridici, ca și cum nici măcar nu ai fi prezentă. Fetele se miră de acest
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
el, artistul Manole, va trebui să izbutească. De aceea, mitul Mănăstirea Argeșului simbolizează condițiile creației umane, încorporarea suferinței artistului în opera de artă. Deoarece tot ceea ce zideau ziua, noaptea se surpa, Manole are previziunea sacrificiului ce va trebui înfăptuit: ,,O șoaptă de sus Aievea mi-a spus Că orice-am lucra Noaptea s-a surpa Pân-om hotărî În zid de-a zidi Cea-ntâi soțioară Cea-ntâi sorioară Care s-a ivi Mâni in zori de zi” Pentru omul străvechi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Cain? A fost cea mai muzicală revoluție a sfârșitului de secol, Gheretă, Dumnezeu să vă aibă În grijă! Vezi că Înțelegi? Întrebă Donisie obosit. Până și dușmanii... Și Înainte Înțelegeam eu, da' am putut spune ceva? De colindat, numai În șoaptă. Dacă nu venea revoluția ne pierdeam hongul... Și odată cu el folclorul. Ce popor trist am fi fost, domnu' Dionisie, fără doine și cântece de vitejie. Pe când așa, cu totul altfel Îți cade friptana de duminică și sărbători legale. Deci, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
erau seriile prin sindicat. La Întoarcere, Îi aduceau de fiecare dată câte o carte indigestă și două, trei vederi colorate. Șederea la băi le prindea bine. Noaptea, prin peretele subțire al camerei sale, treceau, ca printr-un pâlc de trestii, șoapte, râsete Înfundate și scârțâitul ritmic al patului din dormitor. Într-un târziu, peste toate acestea, venea unificator geamătul prelung, ațâțător și Înfricoșător al unei ființe misterioase care Îi tăia respirația și-i accelera pulsul. Se făcea ghem și Își trăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Eleonorei, se trezi cu un picior bine proptit În noul an, și cu celălalt Înnămolit În 1986. Dacă nu ar fi fost destul de Înalt, ar fi fost un om mort. În plus, din amonte, venea peste el un șuvoi de șoapte care treceau prin mai multe limbi europene de mică sau mare circulație, pentru a se opri apoi În lutul bine frământat al unor gemete Întunecate precum ceramica de Cucuteni. 19. Eleonora dansa de una singură pe ritmul unei muzici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
soarele verii, reale. M-a strâns tare și ne-am afundat amândoi în șezlong. Am rămas așa vreme îndelungată, ținându-ne strâns, cu fața îngropată unul în gâtul celuilalt, respirând și stând nemișcați. Te simți bine? am întrebat aproape în șoaptă, cu gura sub lobul urechii ei. — Mda, așa cred. Mda. Aerul, cuvintele dinlăuntrul ei lovindu-se de gâtul meu. Mi-a fost dor de tine. — Am uitat de tine, Clio. Am uitat totul. Îmi pare tare, tare rău. — Hei. Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la toate trucurile și tacticile. Scrisorile de la Primul Eric Sanderson s-au oprit acum patru zile. Exact ca și Clio care avusese ideea de a-și tatua o față zâmbitoare pe degetul mare de la picior, Eric își proiectase fantomatic ultimele șoapte ale ființei sale în viitor, tăiate și distribuite în 300 de plicuri și cutii. Și, într-un târziu, sosi și ultima. Un om trăiește atât de multe perioade diferite de timp. Și fiecare are propriul sfârșit. Dacă nu mă întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ar fi trebui să fie ele. Bomba cu litere, de fapt, nu era destinată ludovicianului. Ai adus-o pentru a folosi împotriva lui Nimeni, nu-i așa? — Ori-ori, se eschivă Scout, ridicând din umeri, dar i-am surprins ușoara iritare, șoapta fantomatică a tensiunii. Am simțit că mi se încordează toți mușchii. — Cine era el? — Nimeni? Am încuviințat. Scout împunse resturile din farfurie. Cred că-mi plăceai mai mult când nu vorbeai. Cred că-mi plăceai mai mult când nu ascundeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am respirat același aer și inimile ne-au bătut la unison pulsând în vârful degetelor și-n timpane, ea șopti: — Pot să-ți spun ceva? Mda, sigur. — E-un sfat, de fapt. E stânjenitor, așa că o să ți-l spun în șoaptă. Se întinse și își schimbă poziția, trăgând tivul sacului de dormit aproape de urechea mea odată cu ea. — Bine. Infinit de slabele micro-sunete produse de gura ei, ticăitul și șuierul care înconjurau fiecare cuvânt șoptit. — Să știi că atunci când o fată se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pot schimba cele întâmplate, că pot da timpul înapoi, că le pot preveni, că îi pot salva viața, cumva, după ce ea și-o pierduse deja. Am recitit paragraful de sub supracopertă. — Doamne, Eric. Ce mama dracului e asta? am spus în șoaptă. Ce naiba încercai să faci? — Ce naiba încercai să faci? Am întors camera cu susul în jos. Am umplut aerul cu praf străvechi și patul cu tricouri, pantaloni și șosete din scrin și un teanc de cărți deschise, scuturate, din corpul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sau temut, ca un precar pod de urgență aruncat peste un abis. Italo Calvino 30 Rămas bun și adio, încântătoare doamne spaniole Am căzut și m-am rostogolit, m-am lipit și m-am învârtit printre promisiuni gânduri povești planuri șoapte tânjiri minciuni trucuri secrete doruri surprize iubiri pasiuni dureri melodii amintiri dorințe griji îndoieli, de jos în sus și dinăuntru în afară într-un infinit lichid al istoriei, minții și învolburatului, formidabilului concept. Imediat sau târziu - nu avem cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
c-o să rezist să nu clachez. Mai rău, ceea ce mă îmbolnăvește este faptul că: nici unul dintre lucrurile pe care cred că mi le amintesc despre ea nu este întru totul adevărat sau complet. O pierd deja în schimbul generalizărilor, în nesfârșitele șoapte ca niște picături chinezești ale memoriei. Cât am fost plecați, am ținut un jurnal și, chiar și când l-am citit pentru prima dată, mi-am dat seama cât de multe goluri avea. N-am fost niciodată, nici unul dintre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
La capătul a câtorva nopți, în care fecioria ei a rămas neprihănită, fata a început să înțeleagă că promisiunile făcute de prinț erau deșarte. M-a vizitat într-o noapte fără lună, unde numai întunericul putea să se strecoare printre șoaptele noastre. Mi-a cerut în genunchi iertare pentru nesăbuința faptei ei și mai ales a iubirii ei. Mi-a vorbit despre sufletul ei pervertit, ce a cunoscut iubire pătimașă în afara actului iubirii în cele mai insidioase aspecte ale ei. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să stăpânească în toată căsoaia de pe bulevardul Karl Marx 51. Dezlegă pe Rex, făcându-i vânt pe poartă și, cu gândul la balurile de la Versailles, adună în mijlocul camerei: rochia de fericire, masca de rigoare, pantofii de invidie, evantaiul îmbibat cu șoapte vulgare, inelul de deochi și perlele otrăvite cu luciul grijuliu al captării privirilor, decolteul cu polaritatea magnetică inversă, pentru a respinge bârfele și a atrage complimentele, ghionturile cu subînțeles, genele false pentru fâlfâiri ambigui, paleta de zâmbete cu colorit insinuant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cele nouă vieți vedere nocturnă și înțelepciune mascată și darul de a percepe nevăzutul și neauzitul, fără să-l înțeleagă, dar de ajuns pentru a se alarma și a-și salva pielea în caz de pericol. Și cearta pornită în șoaptă deveni reproș strident, punând în mișcare timpul printre obiecte. Vocea 1 Nu trebuia să perceapă feed-back-ul! Vocea 2 Oricum nu înțelege. Vocea 1 A simțit. Tu nu înțelegi că a simțit? Vocea 2 Ai văzut vreun semn? A deviat de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
chilia mea din strada Cimbrului numărul 2, Cartierul Chercea, încât îi auzeam și pe piloți pe deasupra casei trecând spre război: Vezi, acolo e un băiat care învață degeaba. Atunci putem să prăbușim o bombă! zicea celălalt. Nu, îi răspundea în șoaptă pilotul-șef, pentru că din el va ieși un mare poet. Daaa? se mira copilotul, atunci să ocolim ruta aceasta pe direcția V-V-N, să nu-l bruiem! Scriam versuri matematice, ecuațiile se înșirau luminoase, vântul foșnea printre blocuri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pentru orice vîrstă, un talmeș balmeș, se gîndește. — Numai așa putea să-ți vină ideea asta trăsnită cu gulerașele, îl aude spunînd pe Părințel. — Ciocul mic, îl apostrofează Roja, făcîndu-i semn cu degetul la buze, mai încet, îi recomandă în șoaptă, simțind cum i se strînge inima. Altcineva în locul meu s-ar fi simțit jignit, domnilor, intră în vorbă șoferul, dar din partea mea să știți că n-are de ce să vă fie frică, mi-am dat seama din secunda în care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
zice șoferul, mai era un loc în față, le face semn. — Nu-ți face griji, i-o întoarce nepoliticos Curistul, mai bine fii atent la drum și închide de tot stația, mă enervează pîrîiturile, adaugă. E pățit ciripitorul, spune în șoaptă Părințelul, aproape mușcînd din lobul urechii lui Roja, paza bună trece primejdia rea, se gîndește. — Hai că prea le știți pe toate, de parcă voi ați fi ăia curați, picați tocmai în clipa asta de pe altă planetă, spune Curistul. Părințelul citește
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
un fost tovarăș pe care l-ai urît dintotdeauna, zice Curistul. Și cînd te gîndești că pînă atunci nimeni nu avusese curajul să se atingă nici măcar de un fir de păr de-al lui, remarcă și Părințelul, adăugînd ceva în șoaptă numai pentru sine. Spurcăciunile naibii, se scapă și taximetristul, făcînd un semn cu capul spre doi cerșetori care întind mîna cît timp el așteaptă la semaforul de la Republicii cu Victoriei. Lepădăturilor, a început să le strige, gîndindu-se la adevărații legionari
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]