950 matches
-
calm și nonșalant, de parcă ar fi anunțat că avea să plouă. ― Bine, am spus eu. Promit să stau În camera mea și să fiu invizibilă. ― Nu vreau să fii invizibilă. Vreau să stai cu noi. M-am uitat la ea șocată. ― Oricât de mult m-ar tenta să vă văd sărutându-vă ore În șir, mă văd nevoită să refuz. În plus, am avut antrenamente la dans În după-amiaza asta. Sunt foarte obosită. ― Te rog, n-o să mori dacă petreci un
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
din cauza spectacolului? Întrebă el. E săptămâna viitoare, corect? ― Da. Coregrafiile sunt gata, dar pur și simplu nu mă pot concentra. Am făcut o mulțime de greșeli azi. Presupun că sunt doar...distrasă. ― Din cauza acelui Damian? M-am uitat la el șocată. ― La cât de multe Îți povestește Maria, mă mir că nu ți-a spus Încă ce desuuri port. Un zâmbet viclean Îi apăru pe chip. ― De fapt, am auzit că-ți place negrul. L-am stropit cu toată apa rămasă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
de grozavă am fost, părând sincer impresionat. Au urmat o serie de chipuri mai mult sau mai puțin familiare, flori, bomboane, laude, zâmbete, un amalgam de emoții, o imensă doză de bucurie. Bianca fu printre ultimii. Arăta ori speriată ori șocată, ori amândouă, nu mi-am putut da seama. Oricum nu era o expresie prea drăguță. ― Atât de rău a fost? am vrut eu să știu. ― E aici, a șoptit ea. M-am Încruntat la ea. ― Cine? ―Damian, murmură repede, aproape
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ideea de a da peste un incident - între oameni cunoscuți mie - de genul acelora despre care citisem prin cărți. Mai recunosc și că acum timpul m-a deprins cu asemenea întâmplări printre cunoștințele mele. Dar atunci am fost și puțin șocat. Strickland avea cu siguranță patruzeci de ani și mi se părea dezgustător ca un om de vârsta lui să se preocupe de aventuri sentimentale. Cu aroganța specifică tinereții stabilisem vârsta de treizeci și cinci de ani ca limita maximă la care un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
făcut cu Enro, dacă l-ai fi prins? Seniorul gardian zâmbi. Gosseyn se uită în curtea care Se transforma. Se ridicau spânzurători. Douăsprezece erau gata, iar la nouă atârnau deja niște forme inerte. Gosseyn se uită îngândurat la morți, nici șocat, nici impresionat. Oriunde oamenii acționau în mod talamic, se găsea o mulțime de spânzurați. Secoh vorbi iar: - Enro a reușit să fugă, dar i-am prins pe unii dintre înverșunații lui prieteni. Mai încerc încă să-i conving pe unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Trezindu-mă din visul de cincizeci și cinci de ani, Mă întorc la cel Unic. Shigemoto puse penelul jos și începu să lăcrimeze. În același moment, Mitsuhide își scoase sabia scurtă și-și tăie beregata. Sakuzaemon și Tatewaki alergară înapoi, șocați, pentru a vedea ce se întâmplase. În timp ce apropiau de trupul neînsuflețit al stăpânului lor, fiecare căzu de propria-i sabie. Încă patru vasali, apoi șase, apoi opt, înconjurară trupul lui Mitsuhide, în același fel, urmându-l în moarte. Cât ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
douăzeci de metri în fața mea, ordonă Hideyoshi. Nu voi avea nevoie să-mi ducă nimeni calul de căpăstru, intru în castel singur. Nu informase dinainte pe nimeni ce intenții avea și vorbise, pe neașteptate, din șa. Neluând în seamă expresiile șocate ale generalilor, își mână imediat calul înainte, în buiestru, spre poarta principală a castelului. — Un moment! Stați doar un moment, ca să v-o pot lua înainte! Un samurai se grăbi poticnit după el, dar, când ajunsese abia la zece metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Bull deveni încă o dată îngrozitor de conștient de genul aparte al piciorului său, de metabolismul straniu al acestuia, de dorințele lui neobișnuite, care îl făceau vulnerabil. — Cum adică, băiete? Păi mi-e greu să-ți spun... Mă tem că o să fii șocată... — Hai s-o luăm altfel, băiete. Sunt pe stradă la Cross cam de patru ani, am văzut tot ce era de văzut. Nu prea mai e nimic nou în branșă pentru mine. Ideea îi dădu curaj lui Bull. Se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
îngrozitor de decolorat în comparație cu granulele de naftalină îmbibate în vitamina B din vasul curbat. M-am întors. Am văzut o oglindă. Las-o baltă. Tot n-or să-ți dea voie să joci. Dar mi-au dat. Doamna mi-a privit șocată burdihanul revărsat și curul de vădană pe care plesneau bermudele, dar îmi dădu o rachetă și îmi deschise ușa. Eu am coborât treptele și am intrat pe teren. Fielding galopase deja nerăbdător spre capătul terenului, ținând într-o mână racheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în mod ciudat, magazinul atenua zgomotul și mișcarea) deschise ușa de sticlă cu o mișcare bruscă și, scuturându-și părul strălucitor, se pierdu în furnicarul străzii. Am auzit râsete, conversație purtată pe un ton scăzut. Pe fața celor două pipite șocate, care serveau la acest raion, s-a ivit grăbita raza unei ușurări amuzate. Am pus Lovedolls ia locul ei și mi-am aruncat un ochi insolent prin paginile iui Plaything Internațional și Jungler. Am traversat strada și m-am cocoțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
tu. În nici un caz. — Nu, spusei eu. Chestia cu Davis e bună. Spunk, Davis poate să rămână așa cum e. Cu cealaltă chestie s-a ivit o problemă. — Cealaltă chestie? — E problema, da. — Te referi la Spunk? Chiar la el. Păru șocat, prins pe picior greșit. Am mai comandat un scotch și am aprins altă țigară. — Chestia e, am spus eu, că în Anglia, înseamnă altceva. — Sigur. Înseamnă nerv, forță, curaj. — Corect. Dar mai înseamnă și altceva. — Sigur. Înseamnă luptă. Înseamnă Putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Distantul, încruntatul Ossie aterizase din Londra în după-amiaza aceea. A avut loc o discuție - Martina știa, știa ce se întâmpla de vreo doi ani. Femeile știu. Au mirosul lor. El i-a mărturisit tot. Selina, copilul, capcana. Era furios, furios, șocat, contrariat. Aproape că a lovit-o, ticălosul ăla. Aproape că a dat în ea.Ooh, dacă vreodată... Mi-a spus că toată viața ei își dorise un copil, încă de pe vremea când era însăși copil. Ossie nu voia așa ceva, copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și provocarea a câștigat. Fără luptă. Sunt un infirm. Fiecare bucată din mine o infirmă, cu numeroasele mele locuri virane. Sunt un cretin, o putoare ordinară, un drogat. Am probleme cu inima. Habar nu am de nici unele. Sunt slab, destrăbălat, șocat, laș. Am nevoie de o nouă dimensiune. M-am săturat să fiu o biată glumă... Și acum, când chestia de pe scenă se apropia de sfârșit, în timp ce îmi kung-fuiam durerea agresivă prin colțurile supunerii (oh, burta asta plină de durere sensibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
spus Ov.S. Crohmălniceanu în competenta monografie comparatistă dedicată fenomenului în speță. Defazajul față de centrul de emergență al curentului - Europa Centrală - este marcat: „Cîteva spectacole cu Erdgeist, comedia tragică a lui Wedekind, avuseseră loc sub ocupație la București, dar forurile bisericești, șocate, obținuseră oprirea reprezentațiilor”. Printre cei dintîi comentatori favorabili ai lui Strindberg din perioada antebelică s-a numărat Ion Vinea. Înainte de a fi susținută în paginile unor reviste avangardiste autohtone precum Contimporanul (unde în nr. 28 din 1923 este reluat apelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai vor să stea în cărți pe care nu le citește nimeni. Oare visez? Ce treabă mai e și asta? Cum să fugă literele? Am luat urma celui ce împingea anevoie căruciorul și când am ajuns la tipografie am aflat șocată că lucrurile erau cât se poate de grave. Toate cărțile au rămas albe. Motivul? Unul cât se poate de serios: nemulțumite de faptul că oamenii nu mai citesc, literele au intrat în grevă și au fugit din cărți. Chiar s-
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
așa că l-am întrebat pe tata ce îmi ascunde. Într-un moment de tăcere, mama mi-a spus cu o voce calmă și totuși destul de ascuțită că ne vom muta în curând în orașul Beverly Hills din California. Am rămas șocată și pentru o secundă mă cuprinsese un fior. Mam ridicat repede de la masă fără să spun nimic și am fugit pe scări până în cameră. Mama striga alarmată: Ella, Ella, stai ! M-am așezat pe pat și am început să plâng
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Îndreptau În grupuri mici spre poarta cimitirului. Marie văzu că Gwenaëlle o pîndea și se desprinse de ceilalți. Pricepu că șovăia s-o abordeze, așa că se duse În Întîmpinarea ei. - L-ai văzut cumva pe Loïc noaptea asta? Gwen păru șocată. - Nu face mutra asta, chiar dacă sînteți discreți, eu știu de mult de legătura voastră. Și, dacă vrei să știi, sînt fericită pentru el, doar pe tine te are. Preț de o clipă, o alianță fugară le uni pe cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
alerge. Avea să sară. Avea să ucidă. O secundă de ezitare, după care țîșni. Vîntul îi umflă nările fremătînde. Tăie aerul cu viteza unui fulger și ateriză precis, exact în mijlocul grupului de căprioare. O secundă de ezitare, după care săriră. Șocate, disperate, înnebunite de spaimă, căprioarele se împrăștiară în toate direcțiile, țipînd gutural tardive avertizări de pericol. O secundă de ezitare, după care încremeni. Cine era? Ce făcea aici? Ce forță străină lui îl stăpînea? Ca smuls dintr-un coșmar, Lupino
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cu grație, aș putea adăuga, dac-ar fi să luăm în considerare faptul că, din cauza mea, își vărsase o parte din berea cea proaspătă pe pieptul tricoului de rugby. — Pot să-ți cumpăr o altă bere? m-am oferit eu, șocată și mândră că fusesem în stare să formulez cuvinte în prezența lui. — Îmmmm. Nu știu. Poți? m-a întrebat el, atingând cu degetul legitimația laminată pe care o aveam în mână. Randall a râs. Legitimația era cât se poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
N-ai cumva chef să iei cina cu mine astă seară? În ultima vreme am devenit dependent de un restaurant italienesc micuț, dar extraordinar, din West Village, care se numește Mimi’s, e... — Ador Mimi’s! mi-au scăpat cuvintele, șocată că mai exista cineva care să cunoască acel restaurant micuț, cu aer de familie, care-mi servise, în ultimii ani, de bucătărie. Pastele lor untoase cu zucchini și piure erau de vis și gnocchi... Pe cuvânt dacă nu-mi ploua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
trei întâlniri în seara asta. De ce eu lucrez mai mult decât tot personalul pus la un loc? și tu ce-ai făcut toată săptămâna? N-am primit nici o veste de la tine - nu știu ce faci în biroul ăla toată ziua... Am înghețat, șocată, cu pixul încremenit în aer, deasupra agendei. Oare Vivian nu realiza cât de târziu era în New York? Oare formase din greșeală numărul derivației mele? Oare credea că vorbea cu altcineva? O auzisem ocărându-i aproape pe toți angajații, dar până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
În liniștea care s-a făcut ai fi putut auzi și un ac căzând pe podea. În acele clipe, de liniște totală, am realizat că niciodată n-o mai atacasem pe Vivian cu atâta curaj. Am văzut cum o expresie șocată i-a fluturat pe față, dar doamna Grant și-a revenit rapid. — I-a trecut timpul, mi-a scuipat ea răspunsul. Era un cal mort. L-am ținut în joc cât de mult am putut. Acum, însă, se pune problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
o nuntă mică, în orașul meu natal... asta când o să am măcar o secundă liberă ca să mă gândesc și la nuntă. Am zâmbit, întorcându-mi ochii către mormanele amenințătoare de dosare de pe biroul meu. — Da? m-a întrebat Mandy, evident șocată. și unde înseamnă asta? Care e orașul tău natal? — Iowa City. Mai mult sau mai puțin. — A-ha. A-ha. OK. Păi, de ce să nu-ți las totuși portofoliul meu? În cazul în care te răzgândești. — E foarte drăguț din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
erau o metodă de a scăpa de cele mai întunecate și mai dureroase amintiri - povești pe care orice om, care nu lucrase personal cu Vivian, le-ar fi considerat ca fiind niște exagerări. Ezitasem să accept invitația. Eram încă destul de șocată, dar nu eram nici sigură că aveam nevoie să fac schimb de povești de groază cu o grămadă de străini. — știu că sună nițel cam ciudat, recunoscuse Phil, dar e ca și cum am fi camarazi de război. Toți ne-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
sunt afară. Celelalte persoane se ridicară și se risipiră ca potârnichile, de parcă aș fi fost mesagerul diavolului. — Am venit pentru cu Elizabeth Short. A cunoscut-o careva dintre voi? Am primit vreo șase clătinări de cap și vreo șase priviri șocate și triste. Îl auzeam pe Koenig cum urlă afară: — Spune-mi adevărul! Pațachina aia de Short și-o trăgea pe bani? Marjorie Graham îmi zise: — Eu sunt cea care a sunat la poliție, domnule polițist. Le-am dat numele Lindei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]