13,607 matches
-
puțini boboci, Încât se simt pierduți. Trebuie să stau puțin și să studiez ce-ar fi de făcut. Băiatul cu ochi cenușii s-a hotărât să se prezinte: — Mă cheamă Holiday. — Pe mine Blaine. Și-au strâns mâna la nivelul șoldurilor, cum era la modă. Amory a rânjit. — La ce liceu ai fost? — Andover. Dar tu? — La St. Regis’. — Nu mai spune!? Am avut un văr acolo. L-au discutat temeinic pe verișor, după care Holiday a anunțat că avea Întâlnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de lenjerie, alege un mic articol roz și-l ridică la lumină apreciativ. CECELIA: Roz? ROSALIND (de afară): Da! CECELIA: Foarte șic? ROSALINDA: Da! CECELIA: L-am găsit! (Se zărește În oglinda mesei de toaletă și Începe să-și rotească șoldurile entuziasmată.) ROSALIND (de afară): Ce faci, o probezi? (Cecelia se oprește din fandoseală și iese, ducând articolul de Îmbrăcăminte pe umărul drept. Pe cealaltă ușă intră ALEC CONNAGE. Își rotește repede ochii În jur și strigă cu o voce puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
-se pe marginea patului în care se lățise Popa, să iubim animalele. Sărută pisica, o mângâie ușor sub safir și o lăsă pe pat. Pisica se apropie încet, mirosindu-l superior pe Popa. Apoi se întoarse și se tolăni aproape de șoldul cald al Contesei. Domnul Popa strănută: avea alergie la pisici. - Dar eu iubesc animalele, spuse domnul Popa. Am avut și o cățea, o chema... ezită. N-ar fi vrut s-o supere pe Contesă din prima zi. Dar la urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
meu de suflet. Amantul meu ocazional, își alese Popa cu grijă cuvintele. Contesa rămase înmărmurită. Acest Pygmalion de cleștar nu se așteptase la asemenea lut infect. Să renunțe acum? Să se recunoască înfrântă? Pisica, simțindu-i neliniștea, se desprinse de șoldul ei și se repezi cu ghearele în pulpa domnului Popa. - Futu-ți gura mă-tii astăzi și mâine! Contesa înmărmuri din nou. - Mă iertați, Contesă. Sunt un necioplit. N-am educație... Eu am lucrat pe șantier, nevastă-mea n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
personal numeroase persoane. Astăzi trebuie să mă chinui cu un singur picior, atunci însă alergau femeile după mine, vrăjite de uniformă. De uniforma cea arătoasă. Îmi aduc aminte cum ne afundam cizmele până la gleznă în sânge prin satele poloneze. Împinge șoldul mai în față, vită, unde‑ț ascunzi iar păsărica? Ah, iat‑o. Mama fredonează un cântec melancolic de Koschat, în care este vorba despre o bancă de mesteacăn. Se gândea la un lan și la o plimbare la iarbă verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
feminină. Și ce materiale își alege ea, mă rog? Bineînțeles: atrăgătoare și multicolore sau, în fine, ce înțelege ea prin multicolor (cu ciupercuțe, albine, buburuze, flori etc.). Și ce croială‑și alege? Bineînțeles: una care‑i scoate în evidență sânii, șoldurile și fundul, în măsura în care are așa ceva. Tocmai ceea ce nu trebuie scos în evidență. Lucrurile astea sunt pentru tati și pentru nimeni altul. Oi vrea tu să agăți pe careva, dar eu, ologul, sunt mai bărbat ca unul care are două picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
s‑o salute pe colegă și pe mama ei și să spună că se bucură de prietenia copiilor și de faptul că aceștia se ajută ca‑ntre colegi și se văd des și în timpul liber. Rainer îi îmbrățișează tatălui schilod șoldurile care se balansează, pentru ca acesta să nu se arunce necugetat pe poartă și‑i pune piedică mamei, ca să rămână afară, acolo unde‑i este locul. Într‑o liniște absolută - pentru ca zgomotul străzii să nu le îngreuneze alegerea - cele două Pachhofen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
uite încoace mama Sophiei sau chiar Sophie însăși, noroc însă că sticla groasă nu permite persoanelor neautorizate să arunce priviri prea indiscrete în salon sau să facă zgomot. O directoare îmbrăcată în negru se plimbă de colo‑colo, unduindu‑și șoldurile, și însuși regele modei cântărește rochiile și‑și dă cu părerea. Spune că rochia asta are cutare și cutare avantaj, rochia aia are cutare și cutare avantaj, această rochie s‑ar putea să vă dezavantajeze din punctul ăsta de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și mai mult picioarele. Fața i se contractase Într-o grimasă precum o fotografie pe care ai fi mototolit-o și apoi ai fi desfăcut-o la loc. Aveam impresia că expresia feței i se modifica la fiecare Împingere din șolduri a mea și o asemuiam cu o pânză care se unduia În bătaia vântului. Dacă aș fi putut filma momentul, probabil că mi-ar fi ieșit o scenă reușită. Trupurile ne erau transpirate și umezeala lor pătrunse până și cuvertura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
acesta, Mie era pătrunsă pe la spate, cu brațele sprijinite de canapea, dar, cum era mică de Înălțime, fundul Îi sălta ușor la fiecare Împingere a bărbatului. Simțindu-se privit, bărbatul s-a aprins și mai tare, intensificându-și mișcările din șolduri, și a Început să o violeze. De obicei, chiar pătrunsă de un penis rigid, victima nu are prea mult de suferit. S-ar putea ca la Început să o doară puțin, dar apoi se va lăsa cuprinsă de valurile plăcerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
acel penis nu-i aparținea, așa că n-avea nici un motiv să urască pe nimeni. — Dacă-ți dai drumul pe ascuns, Îți jur că mi-o scot imediat!, Îi mârâia el În ureche, În timp ce-și mișca și mai abitir șoldurile. Eu și Reiko ne cutremuram de râs. — Abține-te și nu-ți da drumul! Rabdă cu orice preț, chiar de-ar fi să-ți muști buzele de plâns, dăruiește-mi plăcerea asta! Dacă-ți dai drumul fără voia mea, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
care mi-l oferea nepotrivirea dintre noi. Cu tine și cu Reiko mă potrivesc de minune: aveți picioarele lungi, inspirați noblețe prin felul În care arătați, machiajul vostru arată impecabil, vă Îmbrăcați elegant. Așa mică de Înălțime, cu sânii și șoldurile imense În comparație cu lungimea picioarelor, cu trăsăturile ei ușor occidentale, Mie Îmi dă impresia unui animăluț fără apărare cu care mă pot juca după pofta inimii. Cu ea pot să-mi satisfac instinctele de dominare. Când am pătruns-o pe la spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
aci să uit. Avea pinteni. — Pinteni? — Da, ca pentru a călări un cal. — Îți mai amintești și altceva? — Avea un burduf de vin, pe un cordon pe care îl aruncase peste umăr, astfel încât arăta ca un corn de suflat la șoldul lui. Numai că el a zis că era plin cu șnaps. Am dat din cap satisfăcut, și m-am rezemat de sofa, întrebându-mă cum ar fi fost să mi-o fi pus totuși cu ea. Am observat pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
scurt răgaz, cât am privit la volumetria simplă a sânilor ei rotunzi. Aveau mărimea unor nectarine perfecte, iar sfârcurile erau aproape invizibile. M-am aplecat în față, am dat la o parte mâna aia modestă și apoi, apucând-o de șoldurile netede, mi-am presat buzele pe firișoarele lucioase care îi îmbrăcau sexul. Ridicându-mă în picioare să o sărut, am simțit cum mâna ei coboară grăbită în căutarea membrului meu și am tresărit când ea a tras de pielea sensibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Corodan. Ochii mari, frumoși, saturnieni ai secretarei se întoarseră spre director. — Multzumesc, spuse ea cu simplitate. Corodan continua s-o privească, admirându-i profilul palid, perfect desenat, pieptul plin, specific rasei ei, talia îngustă, de naiadă, linia fin curbată a șoldurilor. „Păcat că n-are picioare”, medită el dând cu ochii de locul unde trupul lui Noemi și al tuturor colegelor ei se termina inevitabil. — Introdu-mi, te rog, șefii de resoarte, spuse Corodan. Secretara dispăru cu scaunul la subsol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
trei roboți tereștri priveau nemișcați operația, gândindu-se că niciodată nu văzuseră o vopsea așa de fină. — Ați fost suflată sau trecută prin baie? întrebă cu glas gâtuit comandantul Felix S 23. — Prin baie, răspunse Getta 2, desfoliindu-se acum pe șold. E o vopsea termoizolantă și sterilizantă. — Se vede, zise cu amărăciune Felix. Roboatele noastre sunt vopsite cu bidineaua. După o săptămână curge vopseaua de pe ele. Getta 2 nu zise nimic. Trecu la celălalt picior. — Să nu v-ajutăm? îndrăzni Felix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ale Cosmosului, mijlocul lor se termina prin trei picioare, așa încât, ridicându-se, cilioaiele îți dădeau mereu impresia jenantă a unor trepiede umblătoare. Alături de cele două picioare pe care le are tot omul, cilioaiele mai aveau unul, în spate, pornind din șold cam din locul de unde, din cauza acelorași neștiute legi, nu ne-a mai crescut nouă coada. Datorită acestei conformații, aveau o mare stabilitate pe picioare. Când se așezau, își îndoiau piciorul din spate și-abia apoi se puneau pe scaun. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Sau platina! zise bărbosul. Ia să vă văd plăcuțele! — Ce plăcuțe? făcu Felix S 23. Plăcuțele de la circuite! răspunse bărbosul. Dezechiparea! Uitându-se jenați unul la altul și toți la Getta 2, roboții pământeni începură să-și desfacă șuruburile din jurul șoldurilor. Primul fu gata Dromiket 4. Blondul veni lângă el și-i săltă puțin carcasa cu baioneta, aplecându-se și privind în interiorul lui Dromiket. — Aluminiu, raportă blondul. Făcu aceeași operație și cu ceilalți. În dreptul lui Stejeran 1 se uită mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Dromiket 4 -, că nici noi n-am fost ușă de biserică. Eu, cel puțin, am corectat traiectoriile tot aiurea, încât nici nu mai știu pe unde ne aflăm. — Iar eu - zise Stejeran 1 -, în timp ce dormeați, v-am luat șurubul de la șoldul stâng, De-aia șchiopătați așa în ultima vreme. Dă-l încolo de șurub! făcu Felix. Nu șurubul contează, ci sufletu’! Uite, dragă Stejeran, ca să vezi că n-am nimic cu tine, îți las comanda navei. — Comandă-mi trebuie mie! făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
târcoale, roate pline; Bați prundișul, spinteci unda, intri toată în noroi! Și ce lucruri minunate!... Sălcii, slujnice netoate, Au pitit prin scorburi multe pâini de iască și lipii. Tu te-agăți, întins, pe trunchi, scotocești în sân la toate, Mlădioasă: șoldul fraged încă n-a purtat copii. Zbârnâit de piatră, însă, vâjâia... Nici gând să tacă... Din ce praștie scăpată stăruiește în auz? Silnic, ochi deschizi la soare și-n văzduh zărești buimacă Urâciunea cu aripe prăfuite, de sacâz. Un zigzag
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Prostitutes are raped, on the average, eight to ten times per year. They are the most raped class of women în the history of our planet. "(Susan Kay Hunter and K.C. Reed, July, 1990 "Taking the side of bought and șold râpe,"speech at Național Coalition against Sexual Assault, Washington, D.C. )" Asta să fie diferența dintre prostituție și o căsătorie nefericită ,otrăvita de alcool,bătaie și sex impus? S.K. Hunter spune că o prostituată este violată de 8-10 ori pe an
PRETTY WOMAN ??? de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364453_a_365782]
-
ușă, nervos, nu înainte de a-i arunca colegei sale o privire complice, zâmbind satisfăcut. Descurajată, Violeta s-a ridicat de pe scaun. Și-a șters lacrimile cu podul palmei, mai întâi, apoi a tras o batistă din buzunarul blugilor strânși pe șolduri și a șters ce mai rămăsese. Nu s-a mai așezat. A privit lung, întrebător și plină de nedumerire la fața imobilă a femeii blonde ce ședea comod de partea cealaltă a biroului. O irita indiferența totală a acesteia față de
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > FEMEIA MEA Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 250 din 07 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Femeia mea nu se aseamănă cu altele, Are fluiere fine, șolduri prelungi, Mijloc subțire de frică-ai că-l frângi Uneori cred că-i soră cu algele. Teamă aș avea chiar de-a o-atinge, Lacrimă-i, ce pe-obraji se prelinge - Șerpoaică, ce se strecoară în iarbă, Cu pielea când
FEMEIA MEA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361453_a_362782]
-
într-un ungher al camerei lângă o feștilă care pâlpâie. URSUZ: Eu nu fac rău oamenilor. Doar mă hrănesc cu sângele lor! BOIER CIOCOIU:(îngrozit) Aoleu! E vai de noi! BOIER CONACU: (cu disperare) Ne omoară! Căpitanii scot armele de la șold și fac un pas în față. URSUZ: Aveți o singură șansă ca să scăpați cu viață. CĂPITANUL ARNĂUTU: Îndrăznești să ne ameninți? URSUZ: (cu mândrie) Se vede că n-ai auzit de puterea vampirilor. Face-ți pact cu mine și scăpați
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
mistic al vrăjitoarelor deasupra focului sacru. Apoi, mișcările deveneau unduitoare și plăcute, tresăreau de plăcere, iar eu încercam să-mi controlez pornirea de a da drumul fluidului. Se ridică și își schimbă poziția, cu fața spre prova și continuă dansul șoldurilor. Tăria fundului bărcii a început să-mi producă dureri în fese și omoplați, dar nimic nu mai conta în acele momente... Se lăsă pe spate, iar pletele ei îmi mângâiau fața. Am tras-o spre mine, simțindu-i spinarea deasupra
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]