9,824 matches
-
acolo doar din Întâmplare. Lobul urechii i s-a scurs, ca un cercel din piele, către obraz, iar sub voaletă se vede cum un colț al gurii i-a coborât, desenând un rictus amar. „Femeia aceasta e din ceară“, Îi șoptesc lui Édouard, cu tonul unei bârfe nevinovate, la care el Îmi strânge palma cu un gest ferm și totuși tandru. Cel așezat pe scaunul din față are ceafa albă ca gulerul cămășii. „Uite, tipul ăsta e din ghips“, chicotesc. În dreapta
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
bătrân care a lucrat mereu Într-un scaner PET, de aici și felul său de-a fi, curios și pisălog la culme. De el nu puteai ascunde nimic, pentru că vedea practic prin tine. „Iar te-ai jucat cu fotonii“, Îmi șoptea, clătinând mustrător din cap când mă vedea intrând În casă, scăldat Într-o lumină difuză pe care numai el o putea zări, „treci repede și te spală!“ Într-adevăr, aruncarea fotonilor era joaca noastră favorită, În primul rând pentru că străluceau
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
știință.“ „Numai la știință Îți stă mintea. La noi nu te gândești deloc“, l-a acuzat mama. „Ba tocmai, mă gândesc. Cu experimentul ăsta, băiatul nostru poate ajunge cineva.“ „Mi-e teamă că asta o să ducă la despărțirea noastră“, a șoptit mama, la care tata a spus: „Dar, iubito, asta ar fi minunat. Experimentul tocmai asta urmărește: separarea noastră“, la care mama a Început să plângă și să-l acuze: „Tu ți-ai găsit pe alta!“ În ce mă privește, e
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
căci o blondă aflată În proximitate a scâncit scurt, ca o mobilă deplasată pe linoleum, Începând să-și dea ochii peste cap. În timp ce apăsam toate butoanele aflate la Îndemână ale flipperului uman, așteptând zăngănitul monedelor, o a doua duduie Îmi șoptea la ureche niște cuvinte care ar fi putut reduce la tăcere și galeria unei echipe de fotbal crunt nedreptățite de arbitraj. Vă imaginați, probabil, că În acest timp cea de-a treia componentă a lotului de judo feminin uda florile
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
din soloul de baterie susținut de Jack DeJohnette, pe 17 iunie 1970, la Fillmore East. Tocmai mă Încălzisem binișor și trecusem chiar la unele improvizații, când ușa s-a deschis și Vera a sărit de gâtul meu. — Igor, mi-a șoptit ea la ureche, de ce n-ai mai dat nici un semn de viață? Mi-a fost atât de frică! Am Îmbrâncit-o ușurel Înăuntru și am Închis ușa. M-am uitat pe vizor să văd ce se Întâmpla pe coridor. Cineva
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de fișierul În care sunt explicațiile de subsol. Vino lângă mine. Vera s-a zgribulit alături, pe butoaiele cu varză. Am acoperit-o cu haina mea. Respira agitat, ca o păsărică. Am tăcut. — Nu ne mișcăm chiar deloc? mi-a șoptit ea, Într-un târziu. — Când ceva se modifică Într-un fișier, pictograma acestuia aflată pe desktopul Lui Începe să pâlpâie. Nu trebuie să deranjăm nici o virgulă. Vera s-a foit un pic, mângâindu-mă ușor. — Cum ai reușit s-ajungi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
lîngă ei fără să-i vedem, ba chiar să lucrăm alături, sau să-i mîncăm din greșeală, ceea ce le ar leza sentimentul demnității și i-ar determina să se răzbune. Dar, pe de altă parte, experiența militară și bunul-simț Îi șopteau insistent că niște bacterii n-ar putea să taie gîtul unui soldat american, decît dacă ar fi ajutate de oameni dotați cu instrumente adecvate acestui scop. Într-o ultimă tentativă de a imprima un curs rezonabil discuției, colonelul Pruritanal Întrebă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Vic, care acum o suna, pentru a o scoate din Încurcătură... Dar nu era Vic. — Hei, Christina, ești acolo? Ce faci, fetițo! — Bună, tati! Vai, ce bine Îmi pare că te aud! Tocmai discutam cu cineva despre tine!... E Como! șopti către Marychka. Apoi, din nou cu voce tare: CÎnd vii la noi? Kiki abia așteaptă să te vadă. — Păi... nu prea curînd, răspunse Como. Am cîteva afaceri de rezolvat pe aici. — Ce afaceri? se alarmă Christina. Nu cumva ai făcut
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ceva), dar nu mai putea da Înapoi și, pentru a-și găsi totuși un alibi, Își spuse că nu mai avea de ales. Parfumul acela un pic dulceag era amestecat acum cu mirosul de transpirație. — Salariul meu este mic, Îi șopti Marlon la ureche. Mi-ai putea Împrumuta o sută de dolari? Naggie confirmă oftînd resemnată. Abia după aceea, actul lor clandestin se consumă În liniște. Este cunoscut faptul că una din proprietățile metafizice ale cristalului constă În realizarea unui coridor
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mai degrabă nehotărît, În sensul că era hotărît să-și schimbe Într-un fel viața, numai că nu știa deocamdată cum, cînd deodată, un alt maior Smith, mult mai inteligent, veni din urma lui, Îl prinse de ceafă și-i șopti: idiotule, nu ai avansat pentru că nu ai ucis! Nu o făcuse pentru că, pur și simplu, nu i se oferise ocazia. Oriunde În lumea asta, În serviciile secrete nu ajungi colonel dacă nu ucizi măcar un om. Era atît de simplu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
la pămînt, după care, din două mișcări, Îi legă mîinile la spate. Pablo Îi văzu abia acum fața, vopsită cu o culoare verde și nebărbierită de mai multe zile. — Ai omorît-o, ticălosule! Îi șuieră la ureche, ca și cum i-ar fi șoptit un mare secret. Și mai spuneai că ești protectorul ei! Nu, domnule, stai puțin, tocmai asta spuneam..., e vorba de două doamne diferite..., reuși Pablo să Îngăime. — O să-mi spui tot ce știi - și după ce voi verifica tot ce mi-
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Într-un palton. Undeva mai În spate, printre copaci, un cățel de rasă mică, probabil un bichon, scormonea cu botul În frunzele uscate de sub stratul subțire de zăpadă. Aveam să aflu mai tîrziu că Îl chema Pufi. — Ea e! Îmi șopti Pablo apucîndu-mă de braț - și se opri. Mă ținea strîns, temîndu-se parcă să nu o iau la fugă. Dar nu simțeam nimic, nici o emoție, deși mă străduiam. Dacă aveam vreun sentiment, acela era al unei acute banalități. În afară de strînsoarea mîinii
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
viață, zice, dar degeaba, Roja nu poate scăpa de demonii săi, simte cum capul începe să i se învîrtească, cum fără să vrea înaintea ochilor i se derulează filmul propriei vieți condensat într o singură zi, hoțule, trădătorule, dezertorule îi șoptește o voce, te-ai speriat că o să pierzi momentul, că o să ți-o ia alții înainte, nu știai ce să mai crezi cînd ți-a ajuns la urechi ordinul Comandantului care consemna pe toată lumea să nu părăsească unitatea nici în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
acționeze mecanismul care ridica poarta, hai plimbă ursul, dar rămîne între noi, îmi spune, iar eu atunci, ca să fac pe gentilomul, îmi desfac doi nasturi de la manta, bag mîna după pistol și i-l întind, ca să fie toată lumea liniștită, îi șoptesc. Vorbe cu tîlc, dom’ Roja, zice Gulie, a mușcat momeala, la ora asta cred că o fi pe undeva pe la arest. Tîrnăcop știe, pe vremuri am stat și eu la bulău pînă mi s-a aplecat, mi-a ieșit pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
îi zorește. Nici dacă m-ai fi lăsat să aleg prima n-ar fi ieșit mai bine gîngurește Angelina sorbindu-l din ochi pe Părințel, ar fi fost culmea să ne luăm de păr din cauza lor ca niște adolescente isterice, șoptește languros Tușica sfredelindu-l pe Curist în adîncul ochilor. Haideți odată că mă scoateți din minți cu încetineala voastră, își pierde Roja răbdarea, dacă de la bun început ne împotmolim în niște cifre fără importanță, n-o să-i mai dăm de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
e așa, și nu invers? — Nu, spune-ne tu de ce, face Roja pe neștiutorul. Pentru că muzica e creație dumnezeiască, iar dansul e invenția Satanei. De aceea se potrivesc de minune, asta-i singura explicație, zice Părințelul. Așteaptă-mă aici, îi șoptise Delfinei, mă întorc într-o secundă, adăugă, furișîndu-se prin întuneric, făcînd colțul clădirii atent la fiecare pas pînă se văzu în fața intrării. Înainte să pășească înăuntru, își mai aruncă o dată privirea în jur să se convingă că nu-l urmărește
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de la piept. I se păru că din dosul unei uși aude zgomot de voci și se puse din nou în mișcare. Încă două etaje, își spuse în gînd, opt, șaisprezece, treizeci și două de trepte, își făcu un calcul simplu, șoptind printre dinți doar cît să se audă pe sine. Fără să-și dea seama se trezi în fața ușii și, ținîndu-și răsuflarea, vîrî cheia în broască. O răsuci cu repeziciune de două ori pentru ca țăcăniturile mecanismului să fie cît mai scurte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
vă gîndiți bine de-acum înainte ce perle mai scoateți pe guriță, le spune. Probabil că așa făcea și Bătrînul cînd încă se mai simțea stăpîn pe sine, își închipuie Părințelul, uite-așa își strîngea iubițica la piept, porumbițo, îi șoptea la ureche. Ce romantic, dragoste și revoluție, nenicule, zice șoferul, asta e cea mai mare nenorocire, cînd Securitatea, sau cum s-o fi numit pe vremea aia, își băga nasul pînă și-n patul celui vizat. Mai ales acolo, spune
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fost oare ăsta exces de zel, tovarășe ministru, mă simt dator să vă aduc cu picioarele pe pămînt, nici Piticul nu s-a gîndit încă să meargă atît de departe. Uite, dacă în clipa aia o păsărică ți-ar fi șoptit că numele îți era trecut deja pe o listă neagră, cel puțin n-ai mai fi intrat în rahat pînă în gît, ți-ai fi zburat creierii cel puțin cu cîteva ore mai devreme, și astfel ai fi devenit un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
inițiativă. Acum mă vede. Vede un vagabond cu o barbă de patru zile, un palton grotesc, pantaloni pătați și adidași vechi. — Vă simțiți bine? Întreabă ea. — Ei? O, asta, rîd eu uitîndu-mă În jos la mine. SÎnt sub acoperire, Îi șoptesc eu pe un ton conspirativ. — Nu-i puțin cam mult pentru furturile din supermarket? — Ha! Asta nu-i pentru furturile din supermarket. Asta-i o fraudă la scală mare a corporațiilor pe care o investighez. Dau din cap spre ofițerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
un pat, deși și așa merge deocamdată. Da, Îți pui mîinile pe fesele curului ei ca să nu se frece de peretele din piatră cînd o fuți. Acum Îi place și ei pe cînd tu o fuți ca lumea, iar ea șoptește: Dă-mi-o...dă-mi-o... iar tu ai limba În gura ei, iar ea o are Într-a ta și acum faceți dragoste, ați depășit demult penetrarea inconfortabilă și sordidă și ați ajuns Într-o stare super nemaipomenită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Antoniu are În permanență o senzație emoțională de sufocare. A deschis ușa prin care aerul a năvălit aducând cu sine un miros de cocleală și, și-a dat seama că bătrânul nu mai respiră. A aprins o lumânare, și a șoptit un ,,Tatăl Nostru,, , ca și când i-ar fi fost teamă că-l va trezi. A murit Kawabata, vagabondul bărbos, cu ochi de asiatic, cerșetorul umil, păcătosul senin. Găsește Într-un târziu, În ghetoul amorțit de somn, un țigan tânăr dispus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
zi, din cerșit? -Atât, cât să-mi mai țin treze gândurile. -Presupunând că ați fi un politician care vrea să Înlăture cerșetoria, cum ați proceda? -În primul rând i-aș spune politicianului că noroiul Îi bacoperă cuvintele, apoi, i-aș șopti la ureche o obscenitate Uniunii Europene, și, aș acuza-o În gura mare de fraudă. -Cum adică de fraudă? Ce a fraudat? se neliniștește tânăra jurnalistă... Genoveva. -A fraudat libertatea de schimbare. Noi vrem să fim În continuare neaoși, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
N-au avut nimic Împotrivă, numele suna frumos, Îi vor spune cu siguranță, Maria-Kawabata, deși recunoșteau că nu-l mai auziseră.. ,, Într-o limbaj al minunilor pământești, s-ar traduce, LUMINĂ DE PRIETENIE, le-a spus Antoniu. Maria-Kawabata, a mai șoptit pentru sine femeia, ducând pruncul la sân. -Kawabata, vezi ce aproape sunt de tine? -Nu-mi place că locuiești În cimitir. -Oare crezi că meritam o reședință de lux, pe malul mării, Înecată În verdeață, asaltată de paparazzi, din care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
capăt unei obsesii. Vreau să știi că Hereford Square chiar există. Georgie nu-mi pusese niciodată întrebări cu privire la locuința mea și știam cu câtă grijă se ferește să se gândească la tot ceea ce însemna viața mea departe de ea. — Da, șopti Georgie, iar acum mă mângâie ușurel pe nas. Chiar vreau să știu că Hereford Square există. Dar nu acum, Martin. Mă sperie gândul. Pentru tine am să fiu un intrus acolo. Cât despre chinuitoarea duplicitate, la asta nu vom putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]