1,477 matches
-
fusese Rupini. - Dar eu nu cred în metempsihoză, șoptise speriată, într-o seară, apucîndu-l de mână. N-am fost eu! Poate am fost posedată de un alt spirit, adăugă căutîndu-i privirile. Și pentru că nu știa ce să-i răspundă, și șovăia, mîngîindu-i mâna, Veronica își plecă obosită capul. - Mi-e teamă că am să înnebunesc, spuse. Erau găzduiți într-unul din cele mai luxoase hoteluri din Delhi, oaspeții guvernului indian. Ca să se evite fotografii, gazetarii și îndrăzneala curioșilor, grupul întreg lua
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nimic din toate câte știa Rupini... Într-o dimineață, întorcîndu-se din grădină, îl întrebă pe neașteptate: - Nu ți s-a părut curios că ne așteptau acolo, lângă gard? Parcă ne-ar fi spionat... - N-am observat nimic, răspunse. Unde erau? Șovăi câteva clipe, evitîndu-i privirile. - Erau acolo, lângă poartă, parcă ne-ar fi spionat. Doi bărbați, îmbrăcați curios. Dar poate mă înșel, adăugă, ducîndu-și mâna la frunte. Poate nu erau la poarta noastră... Îi luă brațul și-o trase încet după
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
grijă și emoție, deschise albumul. Un trandafir proaspăt cules, mov, așa cum nu mai văzuse decât o singură dată până atunci, îl întîmpină în mijlocul paginii. Îl luă în mână, fericit. Nu credea că un singur trandafir putea îmbălsăma o cameră întreagă. Șovăi mult timp. Apoi îl așeză lângă el, pe marginea fotoliului, și-și opri privirile asupra primei fotografii. Era palidă, decolorată, aburită, dar recunoscu fără greutate casa părintească din Piatra Neamț. V Începuse să ningă câteva ceasuri înainte, apoi, după Bacău, se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o voce cunoscută. Doctorul v-a căutat și prin spitale. - Auzisem că ajunseseși la București, spuse Neculache, și că acolo ai fost confundat cu altcineva. - Așa a și fost, îl întrerupse, așa a și fost. Am fost confundat pentru că întinerisem... Șovăi o clipă, apoi continuă, triumfător și totuși enigmatic: Acum vă pot spune adevărul: în urma trăsnetului care m-a lovit, m-a lovit chiar în creștetul capului, întinerisem. Arătam de douăzeci și cinci, treizeci de ani, și de-atunci nu m-am mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu putere. Apoi făcu câțiva pași spre ieșire. Spre mirarea lui, ceilalți se depărtară de masă și-l lăsară să plece. Voi să se mai întoarcă o dată și să-i salute pe toți, ridicând brațul, dar fiecare mișcare îl istovea. Șovăind, suflând greu, pe nări, pentru că-si ținea gura încleștată, ieși în stradă. Aerul rece îl învioră. "Încep să mă trezesc", își spuse. Când bănui că nu-l vede nimeni, își puse palma la gură și își scuipă dinții, câte doi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ca să nu-l orbească, îl privi lung. - Să ne grăbim, spuse pornind brusc înainte. Că a început să se facă frig. Se simțea urmărit și încetinise pasul, așteptând din clipă în clipă să se audă strigat din spate. Dar necunoscuta șovăia. Atunci își rezemă cutia violoncelului de peretele coridorului și, alene, începu să-și caute batista. Începu prin a-și descheia laborios pardesiul. - Maestre! auzi deodată, în spatele lui, o voce neașteptat de limpede și robustă, de contraltă. Maestre, e adevărat, nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Oricare ți-o trimit... Nu, nu, nu oricare ! Nu oricine ! Știi doar ce-am pățit ultima dată... se împotrivise Muti. — Oricare în sensul că ți-o trimit pe cea pe care mi-o ceri... Spune-mi care... — Știu și eu, șovăise Muti nemulțumită. Știu și eu, sigur că n-o să-ți cer o lucrătoare de mâna întâi pentru așa un fleac... Cred că Vica s-ar descurca, e și iute de mână, e și la locul ei, e și mai curățică
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Vocea rece a Sophiei este chiar vocea neliniștii lui - așadar, nu ridică ochii spre celălalt capăt al salonului, acolo unde stă ea, în jețul italian, înfășurată în obișnuitul ei șal alb de mătase. Pe catifeaua gheridonului, mâna osoasă încă mai șovăie nehotărâtă și, ca și când ar voi să mai câștige timp, unghia uscată râcâie abia auzit conturul unui nufăr brodat. Tânărul Titi Ialomițeanu se simte apăsat de tăcere. Doar incapacitatea lui mondenă l-a gonit pe Profesor înapoi la scrisori. O clipă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Și deodată mi-am dat seama că mă depărtasem de furtun, dar îl lăsasem deschis. L-am văzut cum s-a răsucit, zvâcnind ca un șarpe într-o mică baltă în care pluteau câteva petale, cu marginile crețe, răsucite. Am șovăit dacă să mă duc să-l închid, până la el drumul era mai mult decât incomod, cu pământul umed, ghiftuit de apă. Cum nu pierd niciodată noțiunea timpului, nici măcar în momentele dulci, nici măcar pe întuneric, am știut că se trecuse cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
bine că n-aveam grija servitorimii care să-mi încurce lucrurile și să-i deschidă ușa. Sigur că madam Ana tot îi făcea moațele lui Margot și sigur că Maria îl oblojea singură pe zănaticul de Grigore. Și cum nu șovăi din fire când iau o hotărâre, mi-am spus că toate au să se aranjeze în vreun fel, dar mai-nainte eu trebuie să merg să mă ușurez. Așa că am mers și am făcut-o. Arătam galbenă ca ceara în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
acasă, când deodată îmi sare în ochi agitația din jurul vânzătorului de ziare, aflat vis-à-vis. Ce strigase el n-auzisem, cufundat fiind, ca de obicei, foarte adânc în gândurile mele. Ajunsesem chiar în față la Café de Paris. O secundă am șovăit, tremurând sub umbrelă, temându-mă de umezeala ce numai bine nu-mi face, de pantofii uzi, de rigolele debordând de apă : apoi m-am decis și am traversat. îmbulzeala se făcea tot mai mare, lumea aproape smulgând ziarul din mâna
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se pare că depistez pe figura lui Întunecată aceeași expresie de copil, s-ar putea să fie sincer. — Am găsit o masă de ping-pong undeva În spate. E și palete În dulap. Măî, care vine să joace cu mine? Ceilalți șovăie, nu Îmi dau seama dacă de teama lui Portocală sau de teama țiganului. Gărăgău se uită În continuare la mine. — Măî lungane, tu nu ziceai că ești sportiv? Îmi fac un calcul simplu. S-ar putea să fie un tip
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vreo 200 de metri, s-a ridicat un ghem de licurici, s-a stins, s-a aprins, apoi s-a stins iar și din nou s-a aprins, dar la o altă Înălțime, s-a oprit o clipă, părînd că șovăie, am fost sigur c-o să se Întoarcă la loc În lan (ca să nu mă facă să cred prostii), dar a țîșnit pieziș, pierzîndu-se șerpuit printre stele, pe deasupra unor nori ca niște scame ușor irizate, transparente... Sau: Patrana s-a trezit
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
la copil și cum o redescoperim, mai târziu, în noi înșine. Să o privim ca pe o reîntoarcere la o anumită simplitate, ceva ce nu e greu de înțeles, un bun nu îndepărtat, ci foarte apropiat nouă. Și să nu șovăim să le insuflăm tinerilor noștri, să le împărtășim un ideal, care mai târziu le va sluji drept pavăză. În societatea noastră, cinismul pune prea curând stăpânire pe tânăr și pe batrân, oprindu-ne pe noi să vorbim și pe ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
respins, și intuind apelul care trebuie să fi fost adresat unei personalități atât de ambigue, părintele Bernard se simți și el în pericol. Totodată, însă, simți că pogorâse asupră-i unul din „marile lui momente“, un moment de elan subit. Șovăi doar o clipă, apoi se îndreptă spre George și-l sărută pe obraz. George rămase vizibil uluit, de parcă nu-și dădea seama dacă primise o sărutare sau o plamă. Făcu un pas îndărăt. Apoi, cu o privire rătăcită și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tineri în jur care nu sunt filozofi. Probabil că ați avut o anumită idee în minte când m-ați selectat pe mine. Sau ați mai încercat cu zeci de alții...? Nu! Numai cu dumneata. Dar de ce cu mine? John Robert șovăi o clipă, apoi spuse: E adevărat că au intervenit și unele împrejurări întâmplătoare. Fără îndoială, aș fi putut face o alegere mult mai fericită, ca să spun așa. Dar dac-aș fi început să caut și să organizez competiții în toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
n-ar trebui recompensată? Dar nu de mine!“ Suferința lui, suspendată pentru un scurt interval, reveni acut. Apoi își reaminti de Tom McCaffrey. Uitase de misiunea, de planul, de soluția lui finală, de obiectul vizitei sale actuale. Se cuvenea să șovăie, să aștepte, să reconsidere? Nu-și pregătise dinainte cuvintele și totul îi venea în minte vag și întâmplător. Mai târziu, își spuse că a fost, probabil, calea cea mai bună. Trebuie să plec. Apropo, să știi că ai un admirator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la Belmont și ei cu toții au venit după mine, eu n-am vrut, nu-i invitasem... Te duceai în vizită la Harriet? John Robert încerca să se stăpânească, Tom îl auzea inspirând adânc aerul și expirându-l printre dinți. Tom șovăi o clipă, apoi răspunse: Da... dar... La o oră atât de târzie? Te invitase ea? Nu... nu era chiar atât de târziu... vreau să spun... Omul Verde închide la zece sau la zece jumate. Mă rog, așa e. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui în carne și oase le produse o surpriză și un șoc. „Pregătirea“ lor consta în curățenia și ordinea din casă, prepararea unor gustări și băuturi potrivite, aranjarea rochiilor celor mai adecvate și (în cazul lui Hattie) a pieptănăturii. Pearl șovăise între a îmbrăca uniforma de operetă și cutezanța unei rochii de vară înflorate, care, din punct de vedere vestimentar nu ar fi deosebit-o cu nimic de stăpâna ei. Hattie purta una dintre rochiile ei „de duminică“ de la școală, drăguță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tine, simt îngrijorare și iubire, și mă bucur că te văd aici. — Vreau să-ți pun o întrebare. Da, da... În noaptea aceea... când mașina a căzut în canal... cu Stella în ea... dumneata erai acolo, nu-i așa? Preotul șovăi o clipă. — Da. — De asta erai sigur că voi veni la dumneata? — Ăsta era unul dintre motive. Pentru fiecare eveniment spiritual există întotdeauna mai multe motive felurite. — Ți-am spus să termini cu balivernele! Erai acolo, traversai podul de fier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a dimineții îl orbi o clipă. În ușă stătea Tom McCaffrey. Se uită la ei cu ochi năuci, sălbatici, istoviți. Părul îi era încâlcit, cămașa descheiată, picioarele desculțe. Rosti cu voce joasă, limpede: — Am venit după Hattie. John Robert nu șovăi nici o secundă. Se întoarse și o împinse pe Hattie întâi între silueta lui voluminoasă și zid, pe urmă direct în stradă. Mai târziu, Tom și-a amintit că văzuse mâinile lui John Robert încleștând stofa rochiei lui Hattie, în timp ce aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pricinuite de principele cel nou. Este foarte adevărat că, atunci când cucerești pentru a doua oară o țară care s-a răsculat împotriva ta, este mai greu s-o pierzi, deoarece principele care a avut de înfruntat o răscoală nu va șovăi să-și asigure puterea pedepsindu-i pe cei vinovați, descoperindu-i pe cei suspecți și luând măsuri de întărire acolo unde este mai multă nevoie. Așadar, dacă prima oară a fost de ajuns ca un duce Ludovic să zăngănească puțin
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
principe; așa încât, dacă vor să se poarte bine, au încă un motiv de a-l iubi, iar, dacă vor să se poarte altfel, au de ce să se teamă de el. Cei din afară care ar voi să atace statul vor șovăi mai mult înainte de a o face; astfel că, locuind acolo, principele își va pierde foarte greu stăpânirea. Celălalt mijloc mai bun este de a întemeia colonii într-unul sau două locuri, care să fie un fel de centre de legătură
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
asculte, iar, pe de altă parte, nu mai pot avea un principe coborâtor din vechi strămoși, nu reușesc să se înțeleagă între ei pentru a alege unul nou și nici nu știu să trăiască liberi; iată de ce cetățenii acestor state șovăie mult înainte de a lua armele în mână, astfel încât un principe îi poate supune cu mai multă ușurință și-și poate asigura stăpânirea asupra lor. În republici, însă, relațiile dintre oameni sunt mai vii, ura și dorința de răzbunare mai puternice
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
și se servește numai de ale lui proprii: el preferă să piardă lupta cu soldații lui, decât să o câștige cu ai altora, judecând că nu este o victorie adevărată aceea pe care o câștigi cu arme străine. Nu voi șovăi niciodată să amintesc exemplul lui Cezar Borgia și al faptelor lui. Acest duce a intrat în Romagna cu trupele pe care le primise în ajutor, aducând cu el numai soldați francezi, și cu ei a cucerit Imola și Forlì. Dar
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]