1,589 matches
-
avut o universitate bună, s-au format o sumă de licee și de gimnazii cu profesori culeși după întîmplare, cari n-aveau a justifica alte studii decât iarăși numai cele liceale. Vechii și bunii profesori de liceu de sub domnia lui Știrbei și a lui Grigorie Ghica s-au prefăcut de atunci în profesori de universitate. Tot astfel s-au înființat mii de școale rurale făr-a fi avut școale normale bune, încît, începînd de la talpa bucoavnei până în culmea învățămîntului, totul a fost
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ocol cîte-o mică casă de împrumutat, având drept capital banii adunații din escedentele bugetare comunale. {EminescuOpXI 400} Iată judecătoriile de ocol devenite institute de credit, și încă cu ce? Cu escedentele bugetare comunale. Apoi nu mai e Ghica bătrânul or Știrbei Domn în Țara Românească, onorabili confrați! În statul care cheltuiește regulat mai mult decât are, care percepe regulat mai mult decât poate produce poporul, acolo comuna nu numai că n-are escedente bugetare, dar rămâne ani întregi datoare cu rămășițe
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
m-am cântărit cu un cântar electornic de precizie la sala de sport. Am 33 de ani, 1.81 înălțime, 78 kg și 77 de grame. Nu știu de ce scriu toate acestea. Ca și cum ți-ai scrijeli numele cu un briceag știrb pe scoarța unui arbore sau pe fresca unei mănăstiri. Ionel din Târgu Bujor a vizitat cu drag această mănăstire. Mănăstirea vârstei mele. În sală de lectură de la etajul doi la care locuiesc, găsesc abandonate pe masa de lucru, alături de fire
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ne-am înțeles să rămânem până la sfârșitul programului, după care am mers împreună la casa colegei la care stătea în gazdă prietena mea. Ne-a ieșit în întâmpinare tatăl colegei din Sirețel, Vasile Baciu, un bătrânel pleșuv, adus de spate, știrb și hâtru, cam fudul de-amândouă urechile; ne-a poftit în casă, spunându-ne că baba a rămas în sat la o rudă și el a prins a ne cântări din ochi, a ne lua la rost și a ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
am reușit și-am găsit și satul în care lucrase bunicul. Dar în cimitir, caută acul în carul cu fân! Jumătate din cruci putreziseră. Cealaltă jumătate nimeni nu scriseseră nimic decât semnul crucii... Un moșneag de vreo 85 de ani, știrb tot, surd și gângav, a pretins că și-l amintește el, pe Emilian Neda. Și m-a dus să-mi arate o movilă și o cruce, pe care nu scria nimic... Și cu pământul bunicului, cum l-ați obținut? Hm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
În timpul dezbaterilor au avut loc și unele tratative între Ion I. C. Brătianu și Al. Marghiloman. Astfel, la 18 martie 1914, Al. Marghiloman a primit, din partea lui M. Pherekyde, o propunere de convorbiri cu șeful liberal, iar a doua zi, George Știrbei îl informa că „a găsit pe Rege hotărât de a sacrifica proprietatea și mai puțin partizan de o reformă electorală”. În aceeași zi, Al. Marghiloman, N. Filipescu și I.N. Lahovari au căzut de acord cu acceptarea principiului exproprierii, dar „ca
Iniţiative interne între anii 1914-1916 : putere şi opoziţie by Daniela Ramona Hojbilă () [Corola-publishinghouse/Science/1206_a_1890]
-
le desființeze.” Prin introducerea colegiului unic credea N. Filipescuse distrugea autonomia electorală, „amestecându-se elemente slabe și coruptibile cu oamenii tari și incoruptibili”. Elitele, care exprimau adevărata voință a țării, vor fi înecate într-o „mediocritate” generală, încât țara-susținea G. Știrbei va fi guvernată de masele populare. La rândul lor, liberalii veneau cu contraargumente pentru a arăta că, din punct de vedere practic, această rezistență și independență n-a influențat cu nimic schimbările și durata guvernului. Colegiile I și II n-
Iniţiative interne între anii 1914-1916 : putere şi opoziţie by Daniela Ramona Hojbilă () [Corola-publishinghouse/Science/1206_a_1890]
-
în vânătaie. Acel sărut al ei, ca și suflatul ușor peste locul dureros făceau ca durerea să dispară miraculos. „Gata, a trecut!” spunea ea, râzând numai din ochii ei albastru indigo, pentru că nu-și putea permite să râdă cu gura știrbă, pe care o acoperea destul de des cu palma ei muncită de corvoadele zilnice. Era un sărut și o suflare alchimică, venind din profundul ființei ei. O evoc aici, comparându-i sărutul și suflul cu uleiul misterios venind din planta de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
care mexicanii tratau măcelul, boala și înmormântarea; dar doctorul s-a dovedit mai târziu a fi făcut o treabă bună. Însă în momentul ăla sufeream, eram tare amărât, aveam cearcăne mari la ochi, obrajii mi se scofâlciseră, și eram și știrb. Cu bandajele alea pe mine mi se părea că semăn cu mama și, din când în când, cu fratele meu Georgie. Și chiar și după ce mi s-au vindecat zgârieturile și durerile de cap mi-au mai trecut, tot mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
i-a spus ea. Ba da, nu fi proastă. Trebuie să te chivernisim și pe tine. Are o grămadă de parale. E burlac. Se ocupă cu asfaltarea străzilor. Nu mă interesează ce bani are. E bătrân și urât. Are gura știrbă. Drept cine mă iei? Lasă-mă-n pace! Și-a încrucișat brațele, supărată, cu bicepșii ei mici încordați - era o zi călduroasă de vară așa că purta o rochiță fără mâneci; și-a strâns genunchii și a privit fix prin parbriz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
întunecos, pentru a-i face loc lui Tom, care păși, cu aceeași stângăcie, în spațiul din fața lui. Afară, lumina scânteietoare de aprilie dezvăluia un cer albastru, pufuri de nori albi, grăbiți, mărul din grădină torturat de vânt, un gard părăginit, știrb, o iarbă umedă, zbârlită, nepieptănată. Prin contrast, încăperea era întunecată, îngustă, cu tavanul jos, iar șemineul strâmt părea o crăpătură în zid. John Robert spuse: — Te rog, ia loc. Te rog - ia - loc. Tom se uită la cele două fotolii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
masa așternută de John Robert și mutată în dreptul ferestrei. Filozoful se așezase în fața ei și acum aduna cu un gest mașinal farfuriile și tacâmurile, aranjându-le teanc. Vremea se schimbase iar, ploua melancolic peste grădina mică, împrejmuită de gardul scund și știrb. I-am spus lui Pearl că nu mai avem nevoie de ea. Că nu mai avem nevoie de ea? Vreți să spuneți că ați concediat-o? — A înțeles situația. — Se poate, dar eu nu înțeleg. V-am spus, pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
luni bune, ca purecii ( Poetul alegând benevol, chiar să și doarmă în subterană, în primele nopți, cele mai dificile, când Principesa Danemarcei, din instinct de conservare, bănuind probabil ce-o așteaptă "Aoleu, ce-aș mai fi bușit-o-atunci, în gura aia știrbă!" zicea Dan adoptase nonșalant cea mai rațională soluție: fugise din nou, preventiv, în lumea largă). Și iat-o iarăși, lăfăindu-se pe pat, lungită în paralel cu Sile adormitul, fără a da vreun semn că o deranjează vecinătatea udă și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
bună parte sau, cel puțin, glandul încă erect, se găsește în palma murdară a lui Coco. Așaa...! Sex oral ai vrut, sex oral ți-am făcut! Împuțitule! Snagă-acră! țipă ea, trecându-și dosul celeilalte palme, peste fălci și peste gura știrbă, năclăită scârnav de sânge și scuipat. Fiți atenți, a intrat în șoc! În colaps! Se duce...! strigă Dănuț și se apleacă deasupra rănitului, smulgându-și fără ezitare cămașa de pe el, sfâșâind-o pe lungime și improvizându-i lui Nae un bandaj
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nea Mitule! Stai frumușel la poartă, te uiți după vreun cur de muiere, mai o vorbă, mai alta, te odihnești și mata, ce să faci...!”. Bătrânul nu zise nimica, părea copleșit de o uimire care Îl făcuse să caște gura știrbă și-i zvântase lacrimile de pe obrazul zbârcit. Repetentu Își luă de la capăt vorbăria: „Eee, te pomeni că nu mă mai cunoști?!? Eu sunt băiatul lui Director...”. Moșul nu ieși din muțenie și tânărul avu timp, În tăcerea care se lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și la Facultatea de Litere a Universității din Iași. A jucat un rol deosebit de important în viața politică din Basarabia în anii 1917-1918. După unire a fost Ministru de Stat pentru Basarabia (1919-1927), Ministru al Lucrărilor Publice în guvernul Barbu Știrbei (4 iunie-20 iunie 1927), Ministru de Stat la Ministerul Lucrărilor Publice și Comunicații în guvernele Iuliu Maniu (14 noiembrie 1928-6 iunie 1930) și George G. Mironescu (7-12 iunie 1930), Ministru de Stat la Ministerul Muncii, Sănătății și Ocrotirii Sociale în guvernul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
81. Ștefan Rareș 51, 74, 75, 78, 79. Ștefan, exarh al Bisericii bulgare 229. Ștefan, mitropolit 114. Ștefan, Nicolae 442. Ștefan, v. și Gheorghe ~. Ștefana, Ioan Gheorghe 447. Ștefănescu, Paul 427. Ștefăniță Lupu 112, 121. Șterca Șuluțiu, Alexandru 74, 75. Știrbei, Barbu 406. Știrbeț, Luca 405. Ștrempel, Gabriel 152. Șușman, Leon 434. Tabaki, Anna 129. Tachiaos, Anton-Emil N. 48. Tacitus 176. Talleyrand 149, 294, 295, 299-301. Talpaș, colonel 429. Tappe, E.D. 94, 100, 101. Tarasevici, Lev Alexandrovievici 402. Tarnavschi, Vasile 364
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
, George (18.XII.1930, Cuza Vodă, j. Călărași), prozator și eseist. Este fiul Saftei (n. Codru-Gherman) și al lui Marin Radu, crescător de cai de rasă. Face școala primară în satul natal (1937-1942), urmează Liceul „Știrbei Vodă” din Călărași (1942-1950) și Facultatea de Filologie a Universității din București (1951-1955). Paralel, audiază cursuri la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” și la Facultatea de Arte Plastice. După absolvire devine cadru didactic la Catedra de literatură a Facultății de Ziaristică din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289096_a_290425]
-
față, lângă Georges, iar în spate, lângă cele două verișoare, era contele S. Georges a condus ca un nebun, ca de obicei, și cu toții au râs și au țipat la fiecare curbă mortală. Ne-am dus la unchiul meu, Dimitrie Știrbei, pentru prânz, casa lui fiind chiar lângă Câmpina. Locul e foarte plăcut, se numește Voila. Era ziua lui, iar toți țăranii au venit în grădină, să danseze pe muzică populară cântată la vioară, foarte agreabilă. Contelui S. i-au plăcut
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
40 Stendhal, pseudonimul lui Henri Beyle / 45, 55-56 Stere, Constantin / 49, 57 Stolberg, conte / 102, 104, 112, 117, 123 Stumm, Marie von / 140, 164, 166, 172, 179 Sturdza, Dimitrie A. / 49, 57 Sutherland, Christine / 9, 37 Suțu, Elena / 8 Ș Știrbei, Dimitrie / 113 Știrbey, Barbu, prinț / 57, 130 Știrbey, Nadeja, prințesă / 57, 60 T Taft, William Howard, președinte al SUA / 33 Trotter, domnișoara de / 123, 175, 179 V Văcărescu, Elena / 8, 37 Vigny, Alfred de / 47, 56 Villars, mareșal de / 96
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
și maiorul Atanasie Fănuță, o figură memorabilă pentru Constantin Bacalbașa. În 1848 Z.R. este alături de boieri de vază la tratativele purtate cu trimisul sultanului pentru restaurarea vechilor rânduieli. Prin activitatea sa publică el cunoscuse o serie de personalități: Barbu Știrbei, Ioan Câmpineanu sau pe cei din familia banului Barbu Văcărescu, încredințându-i poetului Iancu Văcărescu parte din manuscrisele sale. Personaj întârziat între cronicarii epocii fanariote, Z.R., influențat de mișcarea de renaștere națională, scrie sub impulsul sentimentelor de îngrijorare pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
reacția severă a domnului atât față de abuzurile unora dintre slujitori, cât și, mai ales, față de actele de „hiclenie” ale unor boieri, care l-au dus, în cele din urmă, la pieire. Iată, de pildă, cum se adresează el clucerului Constantin Știrbei, cel „cam lung la unghii”, care „au luat de la țară câte ceva și despre domnie au ascuns”, de veneau la „divan, la domn, oameni de să jăluia de luările acelea”: „Cluceriu, când te-am trimis în țară cu slujbe, fiind cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285377_a_286706]
-
de sex masculin, Matei a îm păr țit întrea ga avere întrecele trei fete ale sale, o zestre imensă însoțindu-le la măritiș. Căsătoriile lor au fost de asemenea bine gândite, Matei înrudindu-se cu Brezoianu, Ca ra man lâu, Știrbei, Bu jo rea nu și apoi cu Ruset. Su pu nân du-se unei politici matrimoniale familia le, viața comună le-a demonstrat ce lor doi boieri că nu prea au nimic în comun, în afară de averea și onoarea ce trebuie
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
Balta Liman, încheiată între Rusia și Turcia, în 1829, au fost numiți, domni pe 7 ani puși sub controlul puterilor de ocupație, Grigore Al. Ghica în Moldova, sub a cărui administrație a lucrat și Mihail Kogălniceanu de timpuriu, și Barbu Știrbei în Țara Românească. Adunările obștești regulamentare erau înlocuite cu divanuri ad-hoc formate prin numire, din boieri credincioși domnilor. Ocupația luă sfârșit după mai mult de doi ani și jumătate dar pentru scurt timp deoarece, în timpul războiului Crimeii Principatele erau ocupate
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
în 1836, colonel în 1841), V. a fost aghiotant domnesc și a avut funcții militare importante: „ajutor al șefului oștirii”, „șef al ștabului oștirii”, „șef al ștabului domnesc”. În 1851 era printre conducătorii școlii militare înființate de domnitorul Barbu D. Știrbei. A îndeplinit și funcția de președinte al Tribunalului Militar de Revizie, iar în timpul domniei lui Al. I. Cuza a fost membru în Consiliul de Stat (1864). A făcut parte din Asociația Literară a României (1846). Era bun cunoscător al limbii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290627_a_291956]