4,027 matches
-
decembrie/ lumina era stranie, de început de lume,/ cînd cuvîntul este chiar ceea ce este./ Cînd cuvîntul moarte înseamnă chiar moartea,/ cuvîntul glonte ucide iar cuvîntul sînge/ este chiar sînge./ Gura nu mai rămîne decît un petic de ceară fierbinte./ Cuvintele țîșnesc, de parcă pescarul/ își sfîșie năvodul, lăsînd peștii slobozi,/ de parcă pescarul de oameni desface plasele sale./ Cele fără trup, cele spuse, rotesc peste lume,/ se năpustesc către buze, spre pleoape și piepturi,/ către orice poate face cu putință tăcerea./ Coboară un
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
cu buzele celuilalt,/ deci fără ocolișuri./ Tu nu știi că în acest răstimp perdeaua din templu/ s-a despicat ca un tunet/ lăsînd pereții orbi să se vadă./ Osuarele s-au frînt ca pîinea uscată/ brațe și guri descleștate au țîșnit din alcalii,/ piepturile uscate ticăie slab/ ca un ceasornic neîntors./ Perdeaua ruptă ca vîntul în crengile negre,/ e doar un fundal pentru trupul tău alb:/ un petic de carne îmblînzită". Fundalul neliniștit este una dintre mărcile poemelor din această carte
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
așa cum ai castra o pisică ce-a născut doi omuleți verzi/ E vorba de mutantul care sînt/ de sinucigașul de cursă lungă/ de profesionistul sîngelui în derivă/ sînt o statuie îmbrăcată în sînge/ ochii mei sînt orificiile prin care acesta țîșnește/ în același timp ochii sînt două mîneci care-mi intră în trup ca-ntr-o cămașă de forță/ Noaptea simt umezeala care vine de la lună/ ca din vaginul unei femei în așteptare/ predestinarea falică a mestecenilor/ iarba subterană ce împachetează
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
experiența traumatică din spatele lor. Așa se face că până și scenele pline de cruzime capătă aspect decorativ: „izbutesc uneori să-mi declanșez mici explozii prin cap/ și atunci totul devine limpede/ atât de limpede încât ori de câte ori clipesc bucățele de sticlă țâșnesc dintre pleoapele mele/ și se înfig în pereți”. Faptul n-ar fi cu totul imputabil poetului, de vreme ce expresionismul nu exclude o dimensiune estetizantă - îndeajuns de vizibilă, de pildă, la noi, în poezia lui Ion Mureșan. Din păcate, însă, scrisul lui
Calofilia suferinței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4117_a_5442]
-
copilului, înfiorându- se pe sprâncenele ei ori plimbându- se iute, ca o lumină neașteptată. N-a fost chiar ușor s-o conving să închidă ochii. Am simțit intensitatea cu care Emma mă aștepta pe scara de piatră, acolo unde corbii țâșnesc în zbor peste cruci, iar brazii își scutură praful fin de semințe firave pe neagra zăpadă. Poate că de-asta am început să discutăm despre centauri. Micuța m-a întrebat dacă credeam că există; habar n-aveam ce să zic
Inga Abele (Letonia) Vârstele iubirii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3861_a_5186]
-
4) bătaia la tălpi și la fese: după cîteva minute de lovituri neîntrerupte, durerea se muta în creier și tălpile ți se umflau, călcînd apoi pe ele ca pe niște încălțăminte cu talpă groasă. În cazul loviturilor peste fese, sîngele țîșnea repede, dar venea un moment cînd nu mai simțeai durerea și leșinai; 5) statul pe prici în șezut cu picioarele întinse în față, cu mîinile pe coapse și privirea ațintită asupra degetelor de la picioare. Poziția părea un fleac pe lîngă
Fiziologia supliciului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3878_a_5203]
-
cum, pe pământ. Greșea pe jumătate: cu acest roman epistolar, Ecaterina Lovinescu a revenit. Ca scriitoare. Dar să-i lăsăm încheierea: „Am să-mi aduc aminte și pe patul morții de izolarea asta cumplită, de singurătatea care crapă pereții și țâșnește în afară, sub formă de stalactite și stalagmite, făcând zidurile să arate ca niște arici. Dar în acest tablou apocaliptic, înă- untru, trandafirul strălucitor al iubirii mele pentru tine, draga mea...”
Dincolo de groapa comună by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4190_a_5515]
-
slăbănogul care locuia la doamna Rugea, și că mai am o singură șansă să îmi spăl păcatele, acolo, atunci, și să dovedesc că prietenii mei adevărați au rămas ei. Gabi s-a arcuit și s-a desprins de stâncă, a țâșnit cu brațele întinse în față, lipite, a plutit o veșnicie, corpul lui s-a îndoit la un moment dat și a căpătat poziție verticală, de atac, s-a năpustit asupra vâltorii ca un uliu, a rupt apa în bucăți, a
Bufnițele copilăriei by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4049_a_5374]
-
îți evoce un templu, Iar de ușoară să fie ca o scamă de nor: însă norul să aibă Și ochi și rotunde fese. Foarte importante sunt fesele. Cât despre ochi, nici să Nu mai vorbim, iar din ei trebuie să țâșnească O anumită răutate nevinovată. O gură Proaspătă (umedă niciodată!), totul de o pertinență rasată. Iar pe laturi să fie slabă; tocmai ca oasele într-o doară unele dintre ele să împungă tandru afară, mai ales rotula când picioarele ei se
Poetul femeilor Vinícius de Moraes by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3950_a_5275]
-
întunericul friguros, își va trăi moartea. Lumină e sticloasa și crudă, pătrunzînd peste tot, în case, în closete, în spitale, în cimitire; desface morminte, spinteca morți, pune în valoare rănile, lacrimile, geamătul, disperarea muta. Lumină radioactivă dezbrăca oamenii, de pretutindeni țîșnesc sexe dînd unele peste altele, mate care colcăie, feti care transmit în direct din pîntecele mamei, guri care lătra, guri care hahaie, buze lipitori, guri care musca, guri care înghit.” (Cristian Tudor Popescu) Vezi cele mai tari Restaurante Nunți în
Lansare de carte Cristian Tudor Popescu, 16 martie [Corola-blog/BlogPost/95125_a_96417]
-
necunoscut (ca și cum ai înțepa o minge și-ai privi îndurerat cum se dezumflă). O zi între altele Oasele geroase scîrțîitoare-ale norului umbrele creierului joacă pe sticla ferestrei verbele te mușcă de mîini cum niște cîini jucăuși din umerii îngerului îi țîșnesc aripile aidoma unor ape. Fii tu însuți Fii tu însuți îți spui și-ți repeți mereu apoi te uiți pe fereastră vezi un zid roșu de furie alt zid albastru de spaimă alt zid galben de indiferență și-o altă
Gheorghe Grigurcu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10387_a_11712]
-
din 1968, pleacă în China. Ce-a văzut, se știe: un stadion cu o sută de mii de oameni care, când zice unul fâșș, desenează din plăcuțe colorate chipul iubit al Conducătorului, iar când zice pâșș - o hidrocentrală cu apa țâșnind prin turbinele de enșpe megavați. Drept urmare, la întoarcerea în țară, prima lui grijă a fost să pună să fie tunși golanii de prin parcuri, întrucât, se știe, părul lung dăunează grav deschiderii către ideologia comunistă. Aici, pe bune, a nimerit
Să râdem cu orice preț by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Imaginative/10171_a_11496]
-
contele se îmbrăca șleampăt, străduindu-se să pară frizer, putea fi la fel de bine actor, aventurier, ori chiar - de ce nu, frizer, ceva greco-latino-slav, între Zorba Grecul și Modugno. Părăsim galbenul de kholza și violetul-indigo al văcuțelor cu ciocolata gata să le țâșnească din ugerele somptuoase și preluăm oțelul vinețiu al lacului Leman ușor vălurit de vînt, "înduminecat" - cum ar zice Modest - ca toată țara și cantoanele cu Mont Blanc-ul lor cu tot. Mi-e ciudă. Nu pe ei, pe noi! ...Ciresia
Fata de la Triest by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10623_a_11948]
-
Eu n-am niciun băiat. La revedere ! Sunetul ascuțit al tonului îi străpunge sufletul și-i disecă inimă în mii de bucățele. „Probabil ,cândva, o să plătesc pentru toate astea .” Un oftat prelung îi scapă de undeva, de dinăuntru și îi țâșnește afară, aruncâdu-se voit în fața mașinii galbene,pline de hepatită. Îl strivește cu roțile ,chiar dacă îi aude țipătul ca un ecou care-i învăluie ființa ,dar e târziu să mai frâneze. Privește mut doar înainte deși nu vede absolut nimic.... Îl
VIATA LA PLUS INFINIT (2) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384687_a_386016]
-
de ulm din care femeile lui Iisus storceau mai întîi apa cu care Îi spălau picioarele, din care femeile lui Iisus ciopleau apoi crucea cu care să-L hrănească și din miezul căruia, la urmă, tot femeile Lui făceau să țîșnească un porumbel cît o clară lumină secundară ce ne deșteaptă la vis în tot acest timp, pe strada Edgar Quinet, căruța pîntecoasă a nopții fusese jefuită și imediat bătrînii studenți de la Arhitectură coborîseră în ea fără veșminte, cum într-o
Alb de Qumran by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/13300_a_14625]
-
reușite bucăți din volum sunt Poemele șîn proză de faptț insomniei, cu pasaje carnale frapante: "dar mă risipisem atât de mult pe așternuturi, pe abataje, pe muștiucul unui saxofon spart, încât am lăsat-o baltă cu puțin înainte de a-mi țâșni din gură o limbă nouă, mai flexibilă și/ mult mai puțin însingurată decât aceea cu care te crestasem, nerăbdător, tandru, deznădăjnuit/ între coapse." (pag. 30). Concluzionând, un poet cu alunecări de teren, interesant (de promițător). La drum de seară... Poezia
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13654_a_14979]
-
minciună clipa îi moare Secată de voracele-i umbre. Nu voi alege un adevăr pervertit De frică și-a nopții slăbiciune, Mă voi întrupa din izvorul de taine Iarăși dor, cerului, împărtășit. Mai presus de fire e visul luminii Necreate, țâșnite din mormânt, Prin încercarea Crucii sufletul mi-e sfânt Și doru-n isihia iubirii. Citește mai mult Mă credeam pierdut într-o lume pierdută,Dar valsul fluturilor m-a salvat,O fi nebunie sau eu chiar am visatCă-n lacrimi sunt
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
doare,În decor de minciună clipa îi moareSecată de voracele-i umbre. Nu voi alege un adevăr pervertitDe frică și-a nopții slăbiciune,Mă voi întrupa din izvorul de taineIarăși dor, cerului, împărtășit.Mai presus de fire e visul luminiiNecreate, țâșnite din mormânt,Prin încercarea Crucii sufletul mi-e sfântși doru-n isihia iubirii.... IV. CĂUTĂTOR DE DUMNEZEU, de Gabriela Docuță, publicat în Ediția nr. 2324 din 12 mai 2017. A murit moartea din fericire, Sufletul i s-a convertit la absolut
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
care a fost construită în partea nordică a văii El - Kherit (Pârâul biblic Cherit (Chorat)). Pârâul care traversează partea nord - estică a Pustiului Iudeii, de la Ierusalim până la Valea Iordanului, avea cândva o culoare foarte verde, datorită celor două izvoare care țâșnesc din albia lui: izvorul Ein - Fara - din partea de vest a albiei și Ein - Keit, din mijlocul ei. Astăzi, debitul izvoarelor constituie sursa de apă potabilă pentru locuitorii Ierusalimului și ai Ierihonului. Prezența tuturor celor necesare: apă dulce din abundență, legătura
ŢARA SFÂNTĂ – SPRE CĂLĂUZIREA LA DESĂVÂRŞIRE A PELERINULUI DE LA VECHIUL TESTAMENT LA NOUL LEGĂMÂNT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 63 din 04 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349060_a_350389]
-
păros, două coarne ca de bivol iar labele din față, pe care le rezemase pe pervazul geamului, păreau de urs. Bărbatul sări ca un resort și luă pușca de alături gata s-o descarce prin geam. Femeia se sperie și țâșni din așternut în brațele sale. Instantaneu pușca se descărcă, geamul se sparse, hidoșenia dispăru, iar glonțul ricoșă din fruntea acesteia pe lângă ei în peretele din spate. Buimăciți de această întâmplare care îi putea costa viața, rămaseră câteva clipe neclintiți, stane
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
Elena în culmea disperării, smulse din perete icoana cu Maica Domnului în brațe cu Pruncul și o puse în calea flăcărilor. Un șarpe de foc se roti pe tavan împroșcând scântei și tăciuni aprinși, apoi ieși pe unde intrase. Pătru țâșni în cealaltă încăpere luă crucea de argint de pe peretele de lângă ușa de la intrare și năvăli furios în mijlocul curții: - Piei, satano, și du-te învârtindu-te la cine te-a trimis! N-ai ce căuta pe locul unde Domnul și-a
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
Valdescu și rugile se întețesc. Pătrund pe poarta larg deschisă și părintele după câteva rugăciuni începe să cânte molitvele Sfântului Vasile urmate de dezlegări. Întreaga suflare îngenunchează și își face în continuu semnul sfintei cruci. Dintr-o dată din ungherele întunecate țâșnesc șerpi și șopârle, capre și țapi, lupi și păsări răpitoare de noapte. Un balaur aruncă spre credincioși flăcări pe nări și gură, dar acestea se sting de cum se apropie de ei. Cu cât cucernicul părinte citește mai tare sfintele slujbe
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
face să se cutremure. Un glob luminos se revarsă peste sfânta biserică învăluind-o într-o aură argintiu-aurie. Din ungherele întunecate ale ulițelor, de la răscruci, din copaci și șure, din umbrele înfricoșătoare ale nopții și din cotloanele cele mai sumbre țâșnesc împielițați cu coadă, furci și coarne, țipă ca din gură de șarpe, urlă și chirăie de pârjolul și arșița Slavei Dumnezeiești care se pogoară asupra satului ca o pâclă fosforescentă. Și mai înverșunați de neputința lor, dracii se înfurie pe
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
multă convingere rugăciuni Împăratului Ceresc și Maicii Sale. Prin negura nopții aleargă arătări în flăcări, când la deal, când la vale. Pe ulița satului trec în galop cai cu coarne spre gârlă și sar în ea. Apoi, din apa murdară, țâșnesc bivoli fioroși ce iau în coarne gardurile de la curtea vrăjitoarei, se transformă în șopârle care sar pe bojdeucă și dispar pe hornul acesteia. Baba, speriată de năvala lighioanelor în odaie, țipă disperată. Este conștientă că-i scăpase de sub control și
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
muzică și satanismul a mai bântuit multe minți cuibărite în nimicnicie. Rând pe rând, Madonna, Rihanna, Beyonce, Lady Gâgă (pentru a numi doar câteva din preferatele tinerilor non-rockeri) au fost stropite cu aghiasmă și exorcizate public. De curând, problema a țâșnit, ca și cum ar fi fost nou-nouță, si la noi. Tinerii care au murit în tragedia de la Colectiv și-au meritat, cumva, soarta, se spune. Acesta este un curent de opinie susținut mai fățiș sau mai voalat de Biserică Ortodoxă Română însăși
A fi sau a nu fi satanist () [Corola-blog/BlogPost/338196_a_339525]