1,612 matches
-
la fugă bezmetice, aruncându-și încărcătura sau călărețul la pământ și dispărând din fața ochilor, ca să nu se mai întoarcă niciodată. Pe malul unui sebhka trebuia să treci, prin urmare, doar în plină zi, când soarele era sus și ardea aripile țânțarilor ce îndrăzneau să zboare; de aceea rămâneau ascunși în timpul orelor de căldură mare, ca și cum n-ar fi existat, ca și cum n-ar fi fost cea mai mare pedeapsă pe care Alah o putea trimite asupra locuitorilor deșertului pedepsiți de-atâtea mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Știi? zise. Mi-ar plăcea să facem dragoste ca noaptea trecută... Pe dune. Ea se ridică, intră în casă și se întoarse cu o pătură sub braț. Ajunse la marginea salinei când soarele era foarte sus, încălzea pământul și alunga țânțarii spre adăposturile lor, sub pietre și tufișuri. Se opri și observă întinderea albă ce lucea ca o oglindă la douăzeci de metri sub picioarele sale, rănindu-i ochii și obligându-l să-i închidă pe jumătate, căci sarea reflecta lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cu piciorul. Părea dură și rezistentă, și lăsă frâul liber cât era de lung, înfășurându-și capătul pe încheietura mâinii, sigur că, dacă s-ar afunda, mehari-ul l-ar trage afară, scăpându-l de primejdie. Simți prima pișcătură de țânțar pe gleznă. Puterea soarelui începea să slăbească și în curând zona avea să devină un iad. începu să meargă și i se păru că aude geamătul crustei sub picioarele sale, iar în câteva locuri se ondulă, fără să se spargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
tuaregii se tem chiar din ziua când se nasc: moartea de sete. Ajamuk privi cu un ochi critic înălțimea soarelui și studie cu atenție marginile salinei: — în mai puțin de-o jumătate de oră or să ne mănânce de vii țânțarii, spuse cu convingere. Trebuie să ne retragem. O să facem focuri. Sergentul negă categoric: — Nu există foc și nici alt mijloc de a te apăra împotriva acestei plăgi - insistă. Când vor începe să atace, soldații or s-o ia la goană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
putea ști, dar presimțea, aproape simțea, că acel fapt ascundea un vicleșug. Dacă un targuí cu apă puțină se deplasează și-și deplasează cămila, trebuie să existe un motiv foarte serios. Auzi un zumzăit la ureche și tresări. — Haidem, strigă. Țânțarii! Săriră în mașini și, de cum demarară, începură săse pălmuiască peste mâini și peste față, îndepărtându-se cu toată viteza permisă de terenul accidentat, ferindu-se pe cât posibil de zona mlăștinoasă. Apoi se despărțiră, luând-o fiecare în altă direcție. Locotenentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
din cele patru puncte cardinale, patru binocluri l-au ținut sub observație tot timpul zilei. Dar nici călărețul, nici animalul n-au făcut nici o mișcare perceptibilă de la o asemenea distanță. Când începu să se însereze din nou, mai înainte ca țânțarii să-și părăsească adăpostul, locotenentul Razman intră în legătură cu oamenii săi. — Nu s-a mișcat din loc, îi înștiință. Ce părere aveți? Sergentul Malik își aminti de cuvintele tuaregului: „Să trăiești ca o piatră, atent să nu faci nici o mișcare ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fim atenți pe la miezul nopții. Dacă o să aștepte mai mult, n-o să mai aibă timp să se îndepărteze, chiar dacă reușește să treacă de noi. — Cămila o s-o ia razna, le aminti Saud din partea de sud. Aici e un nor de țânțari. E un ochi de apă și, dacă se apropie, o să se scufunde fără scăpare. Locotenentul Razman avea convingerea că targuí-ul ar fi preferat să fie înghițit de nisipuri decât să fie prins viu, dar nu făcu nici un comentariu. Se mulțumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
era o pată albă alunecând în tăcere pe întinderea albă, și nici când apăru luna, ce avea deja o mică mușcătură de umbră în contur, nu putea fi văzut de la mai mult de douăzeci de metri. Zări taluzul când primii țânțari își făceau simțită prezența și se înfășură complet în turban, acoperindu-și ochii cu litham-ul și lăsând faldurile veșmintelor să se târască pe jos ca să împiedice insectele să intre și să-l ciupească de glezne. Zumzăiau cu milioanele, amenințători, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
că-i îngăduise să scape din capcana de sare, deși avusese un moment în care fusese pe punctul să-și piardă încrederea, convins că n-o să reușească niciodată. Se odihni o bună bucată de vreme, încercând să uite de bâzâitul țânțarilor, apoi se târî metru cu metru, cu răbdarea unui cameleon care pândește o gâză, până se îndepărtă aproape o jumătate de kilometru de marginea salinei. Nu se ridică nici măcar cu o palmă peste nivelul pietrelor și nici când un mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pentru că văzuse în zilele anterioare, că celelalte mașini și oamenii lor erau foarte departe și că nu trebuia să-și facă griji în privința lor. Prada sa se afla acolo, în fața lui, și acolo avea să rămână până când, la lăsarea serii, țânțarii o vor împinge din nou spre interiorul erg-ului. Zâmbi, încercând să-și imagineze ce mutre ar face dacă ar putea ști că-i avea în bătaia puștii, și că la acea oră a zilei putea foarte bine să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cădea asupra targuí-ului la miezul nopții, de a-l ucide dacă nu exista altă soluție și de a face cale întoarsă pentru a fi înapoi în zori. Sergentul major Malik-el-Haideri nu îngădui nimănui să-i ia locul și, înainte ca țânțarii să înceapă să se trezească, porni pe urmele lăsate de fugar pe malul salinei și coborî în ea, cu pușca în bandulieră, convins că împuțitul de „Fiu al Vântului“ o ștersese. Când o făcuse sau unde se găsea în acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
le va aminti că, într-o vreme, toți imohag-ii erau așa.“ Glasul unuia dintre oamenii săi îl trezi la realitate. — Când ordonați, domnule locotenent... Aruncă o ultimă privire spre salină, porni mașina și se îndepărtară încă o dată de zona cu țânțari, ca să ridice noua tabără în locul obișnuit din fiecare noapte. în vreme ce un soldat pregătea cina pe un mic primus cu gaz, deschise radioul și chemă baza. Souad îi răspunse aproape imediat: — L-ai prins? întrebă neliniștită. — Nu. încă nu. Urmă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
orizont, dar simțul lui de orientare era aproape la fel de bun ca al unui nomad după atâția ani trăiți în acele deșerturi, și mai era o oră până în zori când ajunse să se cațere cu chiu, cu vai pe taluz, înjurând țânțarii ce-l atacau cu furie, ca apoi să alerge spre oamenii săi strigând din toate puterile. L-au înconjurat speriați. — Ce s-a întâmplat, întrebă negrul Ali. — Ce să se întâmple? A plecat. Aveai vreo îndoială? — Și acum ce facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
oameni, dar pe care îl copleșeau singurătatea și liniștea acelei naturi tăcute și blând agresive, unde totul era ondulări ușoare și culori șterse, unde nu te pândeau animalele de pradă și nu se ascundeau scorpionii sau șerpii, unde nici măcar un țânțar însetat nu venea să te amenințe în amurg, dar care puțea a moarte deși nu mirosea a nimic, căci în aseptica mare de dune până și mirosurile dispăruseră cu o mie de ani în urmă. începuse să dea primele semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mai ține-n loc, și nu doar creierii-i fierb. Îi fierb și mațele, și-i fierbe tot trupul în urdori usturate. Cât de aprigă o fi zăpușeala, peste noapte trebuie să te baricadezi cu ferestrele închise, că te căsăpesc țânțarii. Pastila aia de țânțari nu mai are nici un efect de trei-patru zile, de când tot o freci cu apă întorcând-o pe toate părțile. Păi, dacă nici o mie de lei pentru o pastilă de țânțari, chiar că a ajuns frânghia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și nu doar creierii-i fierb. Îi fierb și mațele, și-i fierbe tot trupul în urdori usturate. Cât de aprigă o fi zăpușeala, peste noapte trebuie să te baricadezi cu ferestrele închise, că te căsăpesc țânțarii. Pastila aia de țânțari nu mai are nici un efect de trei-patru zile, de când tot o freci cu apă întorcând-o pe toate părțile. Păi, dacă nici o mie de lei pentru o pastilă de țânțari, chiar că a ajuns frânghia la păr. Deja a-nceput
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cu ferestrele închise, că te căsăpesc țânțarii. Pastila aia de țânțari nu mai are nici un efect de trei-patru zile, de când tot o freci cu apă întorcând-o pe toate părțile. Păi, dacă nici o mie de lei pentru o pastilă de țânțari, chiar că a ajuns frânghia la păr. Deja a-nceput să pută, trebuie să pleci, să fugi, să-ți schimbi locul dacă nu vrei să te mănânce viermii de viu aici, în cuibușorul Mirelei, cu tot cu Mirela și copii. Păi, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
E bine, e de nu se poate după cum umbli prin arșiță, și lumina și nemurirea îți suflă-n nas, ispitindu-te cu brize prăfoase, damfuri dulcege de gunoaie, inundații de canalizări irupând prin asfaltul crăpat. Seara coboară cu roiuri de țânțari peste ghetourile de blocuri din plăci de beton coșcovit de igrasie. Umbra lui lunecă printre mașinile parcate bot în bot pe trotuare și printre mașinile hurducăind prin gropile cu apă puturoasă - Dacii concurând cu Mercedesuri fumurii și jeep-uri - sicriele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
spre mine, ar zice „dragul mamei” și s-ar pune pe povestit. În față, pe bordul de plastic închis la culoare, s-a așternut un strat gros de praf și pe parbriz se văd pete albe. Aceia au fost odată țânțari, în fiecare vară se strivesc cu miile de parbrize. O întreb pe mama dacă-mi dă voie să stropesc cu apă și pe urmă să curăț sticla cu ștergătoarele, dar ea răspunde scurt „nu”, mai tare ca de obicei, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cât puteam să zac oricât îmi făcea mie plăcere. Când oboseam, mă băgam în sacul de dormit, luam câteva înghițituri de whisky ieftin și dormeam buștean. Erau localități în care lumea, drăguță, îmi aducea chiar de mâncare sau spirale împotriva țânțarilor, iar în alte părți erau și unii mai puțin drăguți care chemau poliția și mă izgoneau de prin parcuri. Oricum nu conta. Singurul lucru pe care mi-l doream era să dorm în localități pe care nu le cunoșteam. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mergeau și cum le vedeam mereu ducîndu-se sau Întorcîndu-se de la apă. Mai era și o maree uriașă și cîmpul era galben și canalul se-ntindea pînĂ la cea mai Îndepărtată insulă. VÎntul bătea Întruna și nu erau nici muște, nici țînțari. Sub acoperiș era o podea de ciment și vîntul bătea mereu printre stîlpii care susțineau acoperișul. Toată ziua era răcoare și noaptea era frumos și răcoros. — Îți amintești cînd a venit vasul Ăla mare, vasul arab, cum i s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nume date apoi altor personaje din „Insule În derivă“. Nici una dintre aceste modificări nu afectează caracterul unitar al fragmentului Un ținut ciudat. Un ținut ciudat În Miami era cald și aerul era Înăbușitor, iar vîntul care venea din Everglades aducea țînțari chiar și dimineața. Plecăm cît de repede putem, spuse Roger. Trebuie să fac rost de niște bani. Te pricepi cît de cît la mașini? — Nu prea. — Poate te uiți tu pe la anunțurile din ziar, să vezi ce poți găsi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
aripi și aterizînd pe altă insulă din apropiere. — Înainte se opreau mult mai aproape. — Poate-i mai vedem mîine-dimineață. Vrei să pregătesc ceva de băut, dacă tot ne-am oprit? — SĂ bem ceva, dar mergem mai departe. Aici ne omoară țînțarii. Niște țînțari mari, negri, ca cei din Everglades erau deja În mașină cînd porniră. Deschise portiera și curentul Îi luă de-acolo, iar fata scoase din valize două cești de email și o sticlă de White Horse. Șterse ceștile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
aterizînd pe altă insulă din apropiere. — Înainte se opreau mult mai aproape. — Poate-i mai vedem mîine-dimineață. Vrei să pregătesc ceva de băut, dacă tot ne-am oprit? — SĂ bem ceva, dar mergem mai departe. Aici ne omoară țînțarii. Niște țînțari mari, negri, ca cei din Everglades erau deja În mașină cînd porniră. Deschise portiera și curentul Îi luă de-acolo, iar fata scoase din valize două cești de email și o sticlă de White Horse. Șterse ceștile cu un șervețel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
obiecte de cult, pe care până atunci le neglijasem. Am găsit niște prăvălioare aproape secrete și bazaruri ticsite cu statui și cu idoli. Am cumpărat perfumadores cu tămâie de-ale zeiței Yemanjá, mici piramide mistice de afumat, ca acelea pentru țânțari, cu parfum Înțepător, bastonașe de tămâie, flacoane de spray dulceag, botezate Sfânta Inimă a lui Isus, amulete de trei parale. Și am găsit multe cărți, unele destinate credincioșilor, altele celor care-i studiau pe credincioși, toate puse laolaltă, cărți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]