1,198 matches
-
poponar. Vizibil furios, fără o vorbă, individul se culcă pe burtă, Își puse capul pe brațele Încrucișate și așteptă. „Să simți tensiunile... să respecți integritatea schemei corporale...” Bruno turna ulei Întruna, fără a izbuti să treacă de genunchi; insul sta țeapăn ca un buștean. Până și bucile Îi erau Îmblănite. Uleiul Începu să picure pe cearșaf, pulpele erau năclăite. Bruno Își ridică privirea. Alături, doi bărbați erau culcați pe spate. O fată Îi masa pectoralii celui din stânga; sânii i se legănau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mâinile. Și Eddie s-a dus până în birou. — Să vă... mă ofer. — Da. I se înroșește gâtul. Dacă ești amabilă. Mă duc la ea și îi desfac nasturii cât de blând pot, adică nu prea tare, având în vedere ce țeapăn e materialul. Când termin, face un pas înapoi și se privește din nou, cu un aer de ușoară nemulțumire, aranjându-și bluza de mătase. — Spune-mi, Samantha, aruncă în treacăt, dacă acum m-ai vedea pentru prima dată, ce cuvânt ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mulțumește doar să se uite fix la mine. — Cu ce preț ? — Ce vrei să spui ? Îi evit privirea. — Vreau să spun că atunci când ai apărut aici, erai în pragul unei depresii nervoase. Erai ca un iepure speriat. Albă ca hârtia. Țeapănă ca o scândură. Arătai ca și cum nu văzuseși niciodată soarele și ca și cum nu te bucurasei niciodată de nimic... — Exagerezi. — Ba nu. Tu chiar nu vezi cât de mult te-ai schimbat ? Nu mai tresari din orice. Nu mai ești încordată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
În lift ? spune blînd. SÎnt pur și simplu blocată. Ce pot să zic ? Nu pot să-i zic „Nu, am apăsat butonul doar așa ca să mă distrez, ha ha !“ — Da, zic Într-un final și intru În lift cu picioare țepene. Da, urc. Ușile se Închid și liftul Începe să urce. Mi s-a pus un nod În stomac. — Îhm, domnule Harper, spun stîngace, iar el ridică ochii spre mine. Voiam doar să-mi cer scuze pentru... Îhm, episodul cu micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
că mă holbez la ea. — Aici, spune Lissy, arătînd spre o masă de lemn, cu o mică mișcare bruscă din cap. Reușim cumva să ne așezăm, ne punem gențile și luăm lista de cocteiluri, privindu-ne una pe alta extrem de țepene. — Ai văzut pe cineva ? murmur. — Nu. Tu ? — Nu. Deschid meniul cu băuturi și-l citesc rapid În diagonală. Doamne, ce stresată sînt. Încep să mă doară ochii. Vreau să mă uit În jur. Vreau să văd locul. — Lissy, șoptesc. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cîteva scăunele și mă așez, mulțumită că nu mi se udă și mai tare părul. Tocmai mă uit În gol spre o reclamă auto, Întrebîndu-mă cum o fi fost budinca aia Häagen-Dazs și dacă merenguele era din ăla alb și țeapăn sau din celălalt, caramelizat, care ți se topește pur și simplu În gură, cînd lîngă bordură oprește silențios o mașină imensă argintie. Nu-mi vine să cred. — Te rog, spune Jack, ieșind din mașină. Lasă-mă să te conduc acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mine, și ciocnește paharele În jurul meu atît de violent, că mi-e teamă să nu spargă vreunul. De ce-o fi atît de prost dispus ? — Connor, uite care-i treaba. Îmi cer scuze c-am Întîrziat. — Nu face nimic, spune țeapăn și Începe să toace o legătură de mentă, de zici că vrea s-o omoare. Și, cum a fost seara aia, te-ai distrat bine ? A, despre asta e vorba. Da, mulțumesc, spun după o pauză. — Cu tipul tău misterios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
nu, Emma ? Acum ești liberă. — Ce bine ! spune mama. Nu te bucuri, Emma ? — Foarte tare ! reușesc să rostesc, cu un zîmbet Înghețat pe față. N-am de ales. Nu am cum să scap din chestia asta. Mă așez cu genunchii țepeni pe pled și accept un pahar de vin. — Și, e și Connor aici ? Întreabă mama, așezînd copane de pui pe o farfurie. — Șșș ! Nu pomeni de Connor ! spune tata cu vocea lui, gen Basil Fawlty. — Parcă era vorba să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
noi, familia mea stă În poziție de drepți și se holbează la el Într-o tăcere plină de respect. — Bună, zic cîte pot de firesc, după care le arunc alor mei o privire de control. — Păi... Jack ! spune tata foarte țeapăn. Mai vrei ceva de băut ? Cum e vinul ăsta, Îți convine? Fiindcă, dacă e, dăm repede o fugă la magazinul de vinuri și luăm ceva cu vechime adecvată. — E foarte bun, mulțumesc, spune Jack, un pic perplex. — Jack, ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
o crupă de cavalerist și un bust trufaș, iar țăcănitul tocurilor ei Înalte, când intra Într‑o cameră, Îți evoca tobele militare, dar nu‑ți oferea nici un indiciu asupra a ceea ce simțea sau gândea ea. Vela avea buza de sus țeapănă. Am fost Întotdeauna Înclinat să acord buzei de sus o importanță de diagnostic. Dacă există vreo tendință despotică, aceasta se revelează În buza de sus. Când examinez o fotografie, obișnuiesc să izolez trăsăturile. Ce‑ți spune fruntea asta sau poziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
spital, Încât Își propusese să nu mai dea atenție faptului. Doctorul Schley nu discutase niciodată cu mine despre boala lui Ravelstein. Era unul dintre medicii aceia superconștiincioși - scund, rigid, acvilin, eficient. Cât păr Îi mai rămăsese era pieptănat În sus, țeapăn, În stilul indienilor iroquois. Nu‑mi datora nici o explicație medicală. Nu eram rudă de sânge cu Ravelstein. Dar, În ultimul timp, Schley se convinsese că eram prieteni intimi și Începuse să‑mi transmită niște semnale mute - ceea ce o doamnă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de a fi normală și că viitorul meu era Încă incert. Doctorul Bakst a venit cu pachetul lui de ace. Când m‑a examinat - Înfigându‑mi ace În față - a descoperit că buza de sus era (ca să folosesc cuvintele mele) țeapănă. M‑a supus la niște teste simple și am dat greș. Chiar și când vorbeam sau râdeam buza rămânea curios de imobilă sau parțial paralizată. Din când În când, doctorul Îmi cerea să‑i desenez cadrane de ceas. La Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
clipe de viață? Că vă învăț de bine? Loviți în mine, dacă vă dă mâna! Nu mai pot, domnule! Am să mor într-o zi, de greață, cu securea înfiptă în gâtul osânditulul... Am să mor în picioare, cu mâinile țepene pe coada securii... (Vehement.) Că m-ați înnebunit cu toții! Toți vă dați aere, voi, ăștia, osândiții! Și când la o adică... faceți pe voi! (Sever.) Hai s-o aducem! (ARTUR, docil dintr-o dată, o aduce dirijat de CĂLĂU.) CĂLĂUL: Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
E o cinste să-mi risc viața, răspunse Krapptauer, pentru soția unui om care l-a servit pe Adolf Hitler așa de bine ca Howard Campbell. Și mort a fost. Am încercat să-l readucem la viață, dar era mort țeapăn, cu gura căzută, cu un aer obscen de gaga. Am alergat jos la etajul întâi, unde locuiau dr. Epstein și mama sa. Doctorul era acasă. Dr. Epstein l-a tratat pe sărmanul Krapptauer destul de dur, l-a forțat să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Și-a tras piciorul luându-și avânt să mă lovească în cap cu gheata lui mare. — Și asta - a rostit el, și altceva n-am mai auzit. Lovitura era pentru încă cineva care fusese ucis în război. M-a lăsat țeapăn. Resi mi-a povestit mai târziu care au fost ultimele lucruri spuse de individ și ce cadou avea pentru mine în sacoșă. — Eu sunt un tip care n-a uitat războiul, mi-a zis el, deși eu nu-l puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
făcut de fapt a fost să-și bage în gură o capsulă mică de cianură. — O să-ți arăt o femeie care își dă viața pentru iubire, adăugă ea. În aceeași clipă Resi Noth s-a prăbușit în brațele mele, moartă, țeapănă. CAPITOLUL PATRUZECI DIN NOU LIBER... Am fost arestat împreună cu toți ceilalți din casă. Am fost eliberat în mai puțin de o oră, mulțumită, cred, intervenției Zânei-Mele-Bune. Locul unde am fost reținut atât de puțin era un birou fără nici o denumire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
răsuci și el. Privi spre telefon și pufni amuzat. „Aveți dreptate, nu e nimeni. De la oboseală și nervi am câteodată senzații de-astea ciudate.“ Nu mai apucă să termine. Condrat îl prinse de mână, holbat. Se răsturnă apoi pe spate, țeapăn, trăgându-l și pe celălalt după el. O femeie țipă. Un bărbat înjură guvernul că omoară lumea la cozile de la policlinici. Îl apostrofă un altul: „Dar voi, ce parfumeria națiunii, ați făcut când ați fost la putere?! Ce-ați făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sexul fără păr. Era o femeie... Foarte tânără, de altă rasă, o „sălbatică“, dar femeie, la urma urmelor. Râdea în continuare, dar își dădu seama de expresia lui și amuți. Își plecă ochii spre trupul acoperit, spre sânii tari și țepeni, spre bărbatul gol, cu apa până la genunchi și rămase foarte liniștită, cu un ușor tremur în colțul buzelor, un imperceptibil freamăt al nărilor și ochii larg deschiși, fără măcar să clipească, precum o pasăre hipnotizată de un șarpe boa, dorind să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
fost de-ajuns, îi vor fi de-ajuns și pe mai departe și nu va îngădui nimănui să vină să-i tulbure pacea; nici vreo indiancă, nici vreo albă, nici vreo negresă nu-l va tulbura doar din pricina unor sâni țepeni, a unor șolduri înguste și a unei guri tremurânde. Nu mai voia alte Lola în viața lui, nici alte Clarence, nici alte Etukos... Prefera să-și ducă mai departe singurătatea, pentru că doar în această singurătate înceta să mai lupte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
săracilor. — De ce-i spui mereu „vărul meu Mario“? Brunetti fu cât pe ce să spună: „Fiindcă e vărul tău și-l cheamă Mario“, dar, În schimb, Își așeză paharul pe poliță și o cuprinse În brațe. Mult timp, ea rămase țeapănă, Încercând să se depărteze de el. Brunetti spori presiunea brațelor În jurul ei și Paola se relaxă, sprijinindu-se de el, și-și culcă fruntea pe pieptul lui. Rămaseră așa până când ea Îl Înțepă În coaste cu capătul lingurii și spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
se așeză În scaunul din fața mesei de lucru și spuse, Încercând să zâmbească: — Ei bine, mai bine asta decât corespondența. Spunând asta, zâmbetul păru să-i devină sincer. Arătă spre revista acum Închisă. — Li se Întâmplă oamenilor bătrâni. Devin prea țepeni să se mai aplece să-și taie unghiile de la picioare, dar acestea continuă să crească și, cum ați văzut, picioarele devin oribil de deformate. — Mai bine cu pediatria, zise el. Ea zâmbi din nou. — Da, mult mai bine. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
sentiment copleșitor pe care-l resimțea de la momentul nașterii încoace. Asta dacă nu lua în considerare durerea pricinuită de contactul pe care maxilarul lui îl avusese cu linoleumul spitalului. Sentimentul cel copleșitor era acela că avea nevoie de o băutură țeapănă. Hugo știa că spitalul Cavendish punea la dispoziție și un bar cu băuturi gratis. Văzuse încă de la sosire salonul enorm de la parter. Hugo își amintea focul pâlpâitor, bârnele aparente, canapelele moi din piele și, indubitabil, atâtea pahare de whisky cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
i le furnizase Amanda, Slow Comfortable Screw 2 și Screaming Orgasm 3 nu-l tentau deloc pe Hugo. Ce să mai zică de Bloody Mary4... cu fața schimonosită, Hugo a lăsat jos meniul și i-a cerut barmanului un whisky țeapăn cu sifon. Când, plin de recunoștință, Hugo a luat prima gură din pahar, a realizat că lângă el a mai apărut o pereche de coate. Niște coate îmbrăcate într-o cămașă în carouri. —Șampanie, tomnule? a pronunțat neclar barmanul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Vorbi de unul singur: - Cam multe necunoscute, domnule, iar Alice este cea mai puțin interesantă dintre toate, hai să fim cinstiți, dar melodia face ca ziua să fie altfel, mi-e dor de niște ouă ochiuri, cu murături, o cafea țeapănă și pe urmă... Lăsă gândul neterminat. Pe urmă? Pe urmă, ce? Poate te apuci de scris, de ce nu?, doar ești scriitor, nu lucrai la romanul vieții tale? Ai obiceiul urât și nefolositor de a trage de timp, iar pe urmă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
clește, În punga mărginită de plumbi mari și grei, care, căzuți, În apă, au plescăit, iar, cei de prin iarbă, au făcut un fel de zgomot fâșâit, ca un lin mers de șarpe. A zmucit brusc funia din mâinile sale țepene. Prinsul În plasă n-a prea apucat să Înțeleagă ce se petrece cu el. Măruntul, rudimentarul, dar, deosebit de eficientul mijloc de călătorit prin acele locuri, lotca, a lunecat, ușor, spre luciul și Întinderea nesfârșită a apei, cărăbănind punga În care
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]