9,461 matches
-
scăzut, adăugă, Domnule comisar, este de datoria mea să vă informez că am folosit pistolul când mi-ați ordonat să mă duc cu omul, Ai folosit, cum, întrebă comisarul, I l-am proptit în coaste, probabil încă mai are urma țevii, Și de ce, Am crezut că găsirea fotografiei avea să dureze ceva timp, că tipul avea să profite de întrerupere ca să inventeze vreun truc care să îngreuneze investigația, ceva care să vă oblige să schimbați direcția interogatoriului în sensul care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
care ești mai aproape, Dar nu numai când n-avem ochi se întâmplă să nu știm încotro mergem, gândi el. Apa caldă îi cădea susurând pe cap și pe umeri, i se scurgea pe corp și, curată, dispărea gâlgâind în țeava de scurgere. Ieși de sub duș, se șterse cu prosopul marcat cu emblema poliției, luă hainele pe care le lăsase agățate în cuier și trecu în dormitor. Îmbrăcă lenjerie de corp curată, ultima pe care o mai avea, costumul însă avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
dispus să cedeze la asaltul căldurii. Din când În când, se oprea, sprijinindu-și piciorul pe câte o piatră, și Își scotea din traistă tăblițele cerate, unde scrijelea ceva cu un vârf metalic. La o fântână publică, se repezi spre țeava de bronz, sorbind Îndelung. Părea stăpânit de o sete de nepotolit. Dante se apropie de el, salutându-l cu politețe. Bernardo Îi răspunse la salut, ștergându-și sudoarea de pe frunte cu dosul mânecii. - De mult voiam să schimb câteva vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
care mi-o lăsase Edmond Gachentard, un vechi coleg plecat să cultive varză în ținutul Caux și să aibă grijă de o femeie țintuită într-un scaun cu rotile. Era o mică bijuterie pentru doamne carabina asta cu o singură țeavă care strălucea ca o monedă bine lustruită de douăzeci de centime, iar pe patul puștii din lemn de cireș sălbatic, Gachentard gravase o propoziție în engleză: „Nu vei simți nimic“. Era ceva la adresa vânatului, dar lui Gachentard i-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
niciodată sigur de asta, o crimă stropită cu cidru într-un ținut îndepărtat. Iar de atunci am prins obiceiul să iau carabina cu mine, în plimbările mele duminicale, ajutându-mă de ea aproape ca de un băț. Cu trecerea anilor, țeava și-a pierdut strălucirea și a căpătat o nuanță întunecată care nu o prindea prea rău. Deviza gravată de Gachentard a dispărut mai mult sau mai puțin din cauză că nu a fost întreținută, și singurele cuvinte care se pot încă citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
a mă convinge că viața are un sens, că mă pierd în direcția potrivită, că mă îndrept direct spre cărțile de istorie, și asta pentru secole, că am făcut bine amânându-mi plecarea, de atâtea ori, ridicând în ultima clipă țeava carabinei lui Gachentard pe care mi-o băgam în gură, în diminețile în care mă simțeam gol pe dinăuntru ca un puț secat. Gustul armei... e chiar amuzant! Limba ți se lipește de țeavă. Simți pișcături. Aromă de vin, roci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
atâtea ori, ridicând în ultima clipă țeava carabinei lui Gachentard pe care mi-o băgam în gură, în diminețile în care mă simțeam gol pe dinăuntru ca un puț secat. Gustul armei... e chiar amuzant! Limba ți se lipește de țeavă. Simți pișcături. Aromă de vin, roci limpezi. În locul acela se bătuseră niște dihori. Ghearele lor lăsaseră urme: caligrafii și arabescuri, cuvintele unui nebun pe veșmântul de omăt. Cărărui subțiri care se îndepărtau, se încrucișau, se afundau în zăpadă pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
acolo jos, sub pământ, în acea primă noapte de exil. Am plâns ca un copil. Au trecut zile, nu mai știu câte. Și nopți. Nu mai ieșeam. Oscilam. Ezitam. Luam carabina lui Gachentard, puneam un glonț în magazie, îmi băgam țeava puștii în gură. Eram beat de dimineața până seara. Casa începea să arate ca o fundătură ce mirosea a canal. Îmi trăgeam forța din sticle. Uneori urlam și loveam în pereți. I-am dat afară pe cei câțiva vecini care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
bărbatul meu, nu mai rezistați o iarnă aici, în frigul ăsta, n-aveți gaze, e greu să vă aprovizionați tot timpul cu lemne, ce bine v-ar fi la bloc, păi nu, faceți nimic acolo, că aveți apă caldă pe țeavă, căldura vine singură pe calorifer, vă simțiți apărată de hoți, e o anumită siguranță la bloc, pentru o femeie singură, e idealul. Și bătrâna i-a vândut Cezarinei. O am lângă mine. — Mi-ați mai spus, știu și eu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
în sufrageria... mea, e frig și umed, parcă ar ieși niște brazi albi din gresie, mă înțeapă, îmi bagă acele în piele, trage la picioare, vreau să spun, urcă apa prin pereți, de jos, de la subsol, că acolo sunt niște țevi sparte, nu repară nimeni... (Tina era atât de adevărată, că-mi era și greu să-i spun doctorului că e nebună, că așa îmi plănuisem, domnule, e nebună, pune-o la punct, zi-i că nu are nimic, sigur vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
din cauza vechimii, dar nu, el e negru din cauza umezelii de la subsol, se uită pe sticla tablourilor din dormitor și vede dâre de apă, pe sticlă cursese apa, fusese o inundație jos și lemnul se umezise mai tare ca niciodată, după ce țevile fuseseră reparate, în apartament, lemnăria începuse să trosnească, se usca, Doamne, ce mizerie și ce frig!!! — Tu ești nebună, e așa de cald afară, un august cum n-a fost parcă niciodată, e aerul greu de căldură. E așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
în care, la început de an, se făceau petreceri nesfârșite, în sunet de jazz -, casele au fost și acolo acoperite, înecate în mâl, în ciuda anunțurilor, oamenii nu au părăsit orașul și, după ce oceanul îi înecase, cadavrele pluteau ca gândacii pe țevi. Apele au învins și acolo. Tsunami învinsese în insulele Sumatra, în Thailanda, Indonezia, Maldive și Sri Lanka, sute de mii de morți și dispăruți, un milion de oameni fără case, vine Oceanul!!!, strigase un copil, alergând dinspre plajă, mulți nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Dar azi nu voi mai țipa la tine, ca de obicei, fiindcă ai ignorat deja de multe ori, fără să‑ți pese, aceste avertismente; nu, astăzi te anunț calm, dar tăios, că te voi omorî cu pistolul meu Steyr cu țeavă rabatabilă - am tot dreptul s‑o fac. Dar, Otti, pentru numele lui Dumnezeu, nu, nu, nu‑l cunosc pe‑acest contabil, care are o căsnicie fericită, decât de la cumpărături, unde mă grăbesc întotdeauna și nu schimb cu el nici un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se află portofelul, care trebuie mai întâi dat la o parte. În apartament e liniște, cu excepția zgomotelor urâte pe care le face mama la baie. Ea se scoală întotdeauna prima. Rainer deschide caseta și scoate de acolo pistolul Steyr cu țeavă rabatabilă și calibrul de 6,35 mm. Sub pistol se află fotografiile cu organele genitale ale mamei, organe care nu‑i fac lui Rainer nici o impresie deosebită, deși cândva a venit pe lume prin ele. Cu pistolul în mână, Rainer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
era gol, domnule general, răspunse Strunck. Poate ne spune Gunther dacă aceasta este sau nu arma. Am găsit-o într-o pungă de hârtie, la un loc cu cămașa. Îmi dădu un Walther PPK. Mi-am apropiat de nări capătul țevii și am mirosit uleiul de armă. Apoi am manevrat încărcătorul și am văzut că pe țeavă nu era nici măcar un glonț, deși magazia era plină. Apoi am tras siguranța. Inițialele lui Bruno erau îngrijit scrijelite pe metalul negru. — Da, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Am găsit-o într-o pungă de hârtie, la un loc cu cămașa. Îmi dădu un Walther PPK. Mi-am apropiat de nări capătul țevii și am mirosit uleiul de armă. Apoi am manevrat încărcătorul și am văzut că pe țeavă nu era nici măcar un glonț, deși magazia era plină. Apoi am tras siguranța. Inițialele lui Bruno erau îngrijit scrijelite pe metalul negru. — Da, e arma lui Bruno, le-am zis. Se pare că nici măcar nu a apucat să pună mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
într-un sprint susținut. M-am chinuit să țin pasul cu el, dar după numai câteva salturi se afla cu mult în fața mea. În câteva clipe l-ar fi prins. Atunci am văzut arma din mâna lui, un Parabellum cu țeava lungă, și am urlat la amândoi să se oprească. Aproape imediat Poliza s-a oprit. Începu să-și ridice brațele ca și cum ar fi vrut să-și protejeze urechile de zgomotul împușcăturii, răsucindu-se în timp ce se prăbuși, cu sânge și umoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
a-și duce mâna la tocul armei. În spatele lui, Korsch își ducea încet mâna la propria-i armă și își ținu mâna pe trăgaci până când Deubel își puse pistolul Walter PPK pe biroul meu. L-am ridicat și am mirosit țeava, urmărindu-i fața ca să descopăr vreun semn că știe că Bautz fusese omorât de un pistol cu un calibru mai mic. — Împușcat, hmm? zâmbi el. — Executat, mai degrabă, am zis. Se pare că cineva i-a băgat un glonte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și aprinderea luminii, cred că i-aș fi împușcat pe toți acolo unde erau: Weisthor, Rahn, Vogelmann, Lange - rahat, aș fi omorât întregul grup scârbos pe care îl alcătuiau doar așa, din pură plăcere. I-aș fi făcut să ia țeava pistolului în gură și le-aș fi zburat căpățânile la rând. O nară în plus pentru Himmler. O a treia orbită de ochi pentru Kindermann. Încă mai respiram cu greutate când se aprinseră din nou luminile, dar asta a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
țipă Himmler și imediat cei doi ofițeri care stăteau în picioare lângă Weisthor îl prinseră de brațe. Rahn își duse mâna la tocul de la brâu, numai că eu am fost mai rapid și, trăgând cocoșul de la Mauser, i-am pus țeava pistolului la cap. — Atinge-te de ăla și-ți fac aerisire la creier, i-am zis, luându-i apoi arma. Heydrich continuă, aparent netulburat de nici unul dintre aceste incidente. Trebuia să-i recunoști acest merit: era la fel de rece ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
vârf pe fronturile postmodernității vulgare, unde armele sunt cu totul și cu totul de o altă natură decât cele binecunoscute de toți, precum și multitudinea de gloanțe slobozite într-un joc cu reguli imorale și profund antiumane în adversar provin de pe țeava unui revolver specific șantajului de grup și urii, „democratic” țintit între granițele proiectului politic intitulat simplu „UE”. Ceea ce este însă cu adevărat trist în tot acest basm urât prezentului îl reprezintă faptul că nici unul dintre acești „ofițeri” de tip xerox
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
de munte Frumos colorat cum numai Dumnezeu știe Își chema perechea, o mică puicuță, Și dragoastea lor a fost o frumoasă poezie. Am ochit cu arma gândului încărcată Cu multe metafore, așa ca o toană, cocoșul , cu bucuria vânătorului, Dar țeava armei s-a îndoit ca o macaroană. De atunci nu mai vânez nici măcar cu gândul De teamă că-n poezie mi se frânge rândul. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Gândul vânător / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
GÂNDUL VÂNĂTOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361312_a_362641]
-
și-ar curge din ea/o gârlă de ochi verzi), în cea de-a treia și „ultima “contemplare, a recăderii în „starea de om “(a dării trupului: îmi lungeam sufletul într-o parte și-ntr-alta/ca să- mi umplu țevile brațelor cu el...). A patra elegie are ca erou liric - peste Evul Mediu - Increatul participant la „durerea ruperii-n două a lumii “, la „lupta dintre visceral și real “. În A cincea elegie, (sub pecetea nunții din real, în „tentația realului
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
moderatorii și invitații lor se bălăcăreau,se agitau,amenințau...Gigi tremura...scrâșnea...Iar Silvica sforăia ușor cu fluierături duioase.Încet,încet,sforăiturile s-au amplificat cu zgomote tremurătoare,determinându-l pe Gigi să mărească și el semnalul sonor al televizoruluiDin țevile de calorifer au început să se scurgă ciocănituri nervoase.Nu se mai înțelegea nimic.Nervos,Gigi a zgâlțâit-o zdravăn pe Silvica Sforăielile încetară,dar fericirea lui Gigi nu dură mult,pentru că prinseră din nou amplitudine.Silvia a început să
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
la ochi cu bucata de amantă rămasă prin buzunare bărbatul intră cu aria prinsă de ultimul dumnezeu rămas disponibil este un ochi cu care s-a șters geamul de la o altă vedere este o arie cu care s-a desfundat țeava de la patefon șoptește regizorul pipăindu-și infanta de pe inventar tăiați tipă bărbatul holul dintre culorile acestei vedenii în două camere decomandate scena a treia pe un platou tocit de conținut se întâlnesc regizorul femeia și bărbatul paznicul cuvintelor să demonteze
TEATRU-N PIAŢĂ DE TREI de VASILE PIN în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361009_a_362338]