994 matches
-
integrare: mulți trăiesc strict Între ei, Într-un arhipelag de insule țigănești, distinct de restul țării, alții sunt integrați În diverse grade, unii chiar asimilați. țiganii „autentici“ vorbesc Încă țigănește. Și-au păstrat obiceiurile și legile. Încă funcționează o „justiție țigănească“, paralelă cu justiția țării. Ascultă de propriii lor conducători. Într-o Românie republicană, au rămas, În felul lor, monarhiști: au un „rege“, și mai au și un „Împărat“! În ultimul deceniu, s-a petrecut și printre ei o diferențiere importantă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
În sate, casele lor mizerabile sar imediat În ochi. Mulți dintre copii nu merg la școală sau o părăsesc Înainte de vreme; copiii abandonați, „copiii străzii“ sunt cel mai adesea țigani. Dar s-a ridicat și o burghezie sau o aristocrație țigănească. De felul lor refractari la constrângeri, țiganii au dovedit după 1989 mai multă „imaginație economică“ decât românii. Unii s-au Îmbogățit, de regulă nu pe căi prea ortodoxe (dar asta este valabil și pentru destule dintre marile averi românești). „Mafia
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
De felul lor refractari la constrângeri, țiganii au dovedit după 1989 mai multă „imaginație economică“ decât românii. Unii s-au Îmbogățit, de regulă nu pe căi prea ortodoxe (dar asta este valabil și pentru destule dintre marile averi românești). „Mafia țigănească“ ține vedeta În mass-media: răpiri, Încăierări, prostituție... S-au ridicat, cam peste tot În țară, „palate“ țigănești. Nu sunt chiar palate, un soi de case mai mari și foarte bătătoare la ochi. Împodobite cu nenumărate turnulețe, sinteză kitsch de Extrem
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Unii s-au Îmbogățit, de regulă nu pe căi prea ortodoxe (dar asta este valabil și pentru destule dintre marile averi românești). „Mafia țigănească“ ține vedeta În mass-media: răpiri, Încăierări, prostituție... S-au ridicat, cam peste tot În țară, „palate“ țigănești. Nu sunt chiar palate, un soi de case mai mari și foarte bătătoare la ochi. Împodobite cu nenumărate turnulețe, sinteză kitsch de Extrem Orient și Disneyland. Călătorul care, venind dinspre Craiova, capitala Olteniei, ajunge la Strehaia, În inima provinciei, are
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
află cartierul românesc, cu oamenii Înghesuiți În blocuri sordide. Aici, țiganii sunt bogații, și românii săracii. Bărbații nu atrag atenția prin vreo ținută anume, femeile se poartă Însă tot În tradiționalele lor fuste largi multicolore. Slujnicele care trebăluiesc În palatele țigănești sunt, evident, românce. O lume pe dos, pentru români! Semnul egalității pus Între „țigani“ și „infractori“ este cu siguranță abuziv. Nu este Însă mai puțin adevărat că ei trăiesc Într-o lume a lor, În care Încă nu au curs
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
mai facă? Ei se gândiseră la originea lor romană, și nicidecum la asimilarea cu țiganii. Între români și țigani au avut loc și confruntări sângeroase. Într-un sat, un țigan ucide un român. Sătenii, indignați, se năpustesc asupra Întregii comunități țigănești. Pun foc la case, mor oameni arși de vii. Chiar dacă asemenea episoade sunt izolate, ele constituie un semnal de alarmă. Singura soluție este acceptarea și integrarea. țiganii vor trebui ridicați, puțin câte puțin, la nivelul material și cultural al populației
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
făcea distincție Între ranguri. Nu-i displăcea deloc luxul și n-ar fi renunțat la el, dar părea În largul ei oriunde. Se Îmbrăca În costum popular, cutreiera prin țară, stătea de vorbă cu țăranii și nu evita nici sălașurile țigănești. Nu este un secret nici faptul că se simțea atrasă de bărbații frumoși, mai ales În uniformă. Despre viața ei s-au spus multe, greu de adeverit sau de dezmințit. Nu și-a ascuns niciodată atracția față de anumite persoane. O
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
petites. La maison Noucingen. Balzac. Legea lui Moise făcu din poporul evreu cel întăi născut al popoarelor; legea orală făcu din el un idiot obraznic și barbar, respingând orice lumină, orice știință, orice sociabilitate, fraternitatea oamenilor. Legile sunt ca pieptenele țigănești: fură lindina și lasă păduchele. Mii de insecte multicolore zburau prin aer, ca sfărămăturile unui curcubeu pulverisat. Ceux-là seuls qui ont la conscience de n'être rien par eux-mêmes, manifestent des regrets en tombant, ou murmurent et reviennent sur un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Popas la o orândă sau la o casă de gospodar. De deschis pomp. interiorul, cașicum ar fi un palat. Când s-au adunat la Vaslui fauri, ca să facă suliți și săgeți. Un fel de șatră primitivă, în care suflă foile țigănești și bat ciocanele cu formă preistorică. Coborâre în ocnă. Prietine, când privești luna plină într-o noapte de vară și observi ceiace se chiamă eclopsis, cunoaște acolo umbra sferei pe care tu însuți sălășluiești. (Pitagora) Cap 19 vers 11 A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
încasez bani pentru școală, după ce lua toți banii pentru școala din Baea, atunci îmi da banu. Pentru ce ? Pentru că au fost neamuri de șătrari. Și iată cum: Petrea Hlihor vestit gospodar și cinstit fără pereche a spus: "Dintr-o șatră țigănească s-a oprit un șătrar pe care îl chema Pintilii. El a avut de ficior pe Toadere Pintilii iar Toader Pintilii a avut 2 feciori, din care: 1) Vasili Pintilii om frumos și foarte de treabă și pe Ion Pintilii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
și culegeau flori cu mine. Eu nu le puteam da decât zahăr și chinină când erau bolnavi, dar atunci nu de bunăvoie, ci cu concursul energic al mamelor. Lângă mănăstire se aflau două sate: Burdușani, al românilor, și Cozieni, cel țigănesc, întemeiat de foștii robi ai mănăstirii la liberare în 1843. În Cozieni nu era școală, copiii trebuiau să meargă la Burdușani, distanța era mică. Bineînțeles, războiul o închisese, deși învățătorul, un bucovinean, era la fața locului; neavând însă lemne, nu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ales...". Cu alte cuvinte, el creează o nouă dezinformare, cu scopul de a mări confuzia și a ascunde adevărul asupra celor ce s-au petrecut atunci. Ca ministru de Externe, Adrian N~stase continuă, fără rușine, seria minciunilor, calitate atavica țigăneasca, moștenita pe linia tatălui său și perfecționata prin școlile de partid. Astfel, ca nou ministru de Externe, el declară lui George Stâncă, pentru ziarul "Expres Magazin" (nr. 19, din 1991), ca în funcția pe care o are face politică țării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
de ascultare și plecă. Ei, acuma că eram asigurați în privința mâncărei, ne veni chef de vorbă. Manolucă, dealtfel bun și el de gură și foarte prietinos, când nu-i cereai nimică, ne istorisea fel de fel de anecdote vânătorești, popești, țigănești, iar noi, care, se înțelege, nu ne lăsam mai prejos, îi țineam isonul cu alte anecdote și mai și. În răstimpul acesta trăgeam mereu cu coada ochiului la ușa pe unde ieșise baba, că doar vom zări ceva care să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de primar al Bucu reștilor poreclit de lume „Clipici“ - ca scăpate, te miri cum, de urgia industrializării și comercializării ceramicii noastre, dirijată astăzi de fabricanții din Turda și de olarii depravați din Pucheni. Numai În satul Piscul, de peste Balta Mânăstirii Țigăneștilor - unde până mai de curând poposeam cu zilele și mai ales cu nopțile prin Încăperile largi și pustii ale arhondăriei, cu canapele și paturi demodate, anume pentru răsfățul nostru - am mai găsit o așezare veche și Încă neinfestată de olari
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
marketing. Trist, foarte trist. 3 februarie 2000 "Țigan de mătase" expresie auzită în zona Lipscani, într-un magazin matein care vinde obiecte vechi și mai puțin vechi, un anticariat, cum spun bucureștenii. Expresia face referință la cineva care are rădăcini țigănești, dar pierdute, aproape estompată. Am făcut un pas înainte în înțelegerea "spiritului" orașului București, orașul meu adoptiv. Orașul de mătase. Concert de muzică sacră la Radio, susținut de o corală a Patriarhiei Române. O corală a contrastelor: un bas profund
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Astăzi nu se mai poate ști câți sunt, pentru că conform noilor reglementări, la operațiunile de recensământ ale populației se ia in considerație etnia declarată de cel recenzat. De aceea la recensământul din 1956 Cârțișoara apare înregistrată cu populație de etnie țigănească de 222 de suflete ca apoi după 36 de ani, la cel din 1992, aceeași etnie să apară în Cârțișoara cu numai 30 de țigani, deși ulițele satului sunt tot mai aglomerate de puzderia frumoșilor lor puradei. Dorim însă să
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
fărâmițării excesive a loturilor, multe din parcelele date oamenilor limitându-se la lățimi de 1,50 metri. În structura forței de muncă a satului numărăm circa 200 de perechi de brațe între 16 și 60 de ani în rândul etniei țigănești care nici nu dispun de animale de muncă, nici nu au teren și nici nu sunt angajați de oamenii cu pământ la lucru ca zilieri, datorită prețurilor de zeci de mii de lei, cât se cere pentru ziua muncă. Datorită
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
a se citi mafiotă). Furia, debutul în lungmetraj al lui Radu Muntean (care-și anunța manifestul încă din titlu !), a fost un amestec de genuri (dramă socială/ comedie de moravuri/thriller) care investiga pentru prima dată în cinematograful românesc lumea țigănească. Examen (lungmetrajul de debut al celuilalt Muntean : Titus) a fost o mostră interesantă de film politic (à la Costa-Gavras), ce reabilita un gen, la drept vorbind, imposibil de realizat sub Ceaușescu (decât, eventual, autoparodic). Moartea domnului Lăzărescu a fost (tot
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
se pare că este altceva : o mișcare diferită, un accent nou poate ? Alex. Leo Șerban : Cu siguranță. Deși primul său lungmetraj, Furia, era tot o poveste contemporană și avea lucruri interesante și chiar îndrăznețe, fiind prima descindere în lumea mafiei țigănești, era totuși mai aproape de ceea ce numiți voi formulaic. Boogie este în primul rând o poveste extrem de semnificativă pentru că vorbește despre lucruri personale și chiar intime : cred că este primul film românesc care o face, de altfel ! Este destul de diferit și
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
-i găsi lui Adrian (ex Copilu) Minune o mireasă (Dorina Chiriac) de-un metru jumate, cu care să-și achite datoria !... Adi Minune își joacă propriul rol, iar Furia este (și) prima incursiune a cinematografului autohton într-o lume (mafia țigănească) pe care Muntean nu se sfiește s-o înfățișeze credibil și fără menajamente. Filmul nu se complică în complexități psihologice, împrumutând din clipuri nu doar ritmul și o anumită tipologie-instant, ci și o imagine a realității făcută din colajul de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de când mă știu, mai mult sau mai puțin sărbătorită, au venit în cabina telefonică Lina, Iani și Chirana, Iani cu acordeonul, și mi-au cântat „Mulți ani trăiască“, Lina baillând cu foc și stricând armonia. Acum la Radio, nostalgic, melodii țigănești de pustă îmi evocă atâtea și atâtea zile de 25 noembrie, de la aceea când aveam 7 ani și ceream „ Numai interesul mă face să scriu, Vă rog trimeteți rochia roz de matase pentru ziua onomastică“, și până la cele din urmă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de sute de studii și articole de propagandă rasistă și ultranaționalistă, menite să pregătească și apoi să justifice apariția unor astfel de reglementări. Tipul de retorică este bine cunoscut. Se milita Împotriva „corcirii sângelui străvechi, geto-roman, cu sânge fanariot și țigănesc, iar acum, În urmă, cu sânge jidovesc” și a „infiltrării În grupul nostru etnic a unor elemente de rasă inferioară” și pentru „eugenie, adică Îmbunătățirea rasei pe cale ereditară”, pentru „legi eugenice și practici eugenice”, pentru „căsătorii eugenice, care să ducă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cuvinte, „jidanii noștri” nu doar „se bat negustorește” (cum sună un cântecel popular românesc ; <endnote id="cf. 491, p. 384"/>), dar și „scriu negustorește”. Ar fi vorba de o „neguțătorie ovreiască”, „un pic cam altceva, ceva mai fin decât bișnița țigănească”, admite concesiv autorul. Un alt istoric literar român, Marian Popa, imaginează - la nivelul secolului XX - o cultură iudaică „dominantă” pe plan mondial, și deci primejdioasă, care n-ar avea calități proprii, ci doar „o capacitate excepțională de absorbție, prelucrare, sintetizare
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
prototip al „străinului”, țiganul. Într- adevăr, multe snoave populare românești satirizează paralizanta frică a țiganului de animale sălbatice (inclusiv de lupi) sau de adversari Înarmați. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, În epopeea Țiganiada, Ion Budai-Deleanu a descris caricatural „oastea țigănească”, pornită să se bată cu armata turcă. Temele nu sunt foarte diferite de cele din snoavele referitoare la spaima evreilor. De pildă, Înarmați până-n dinți, țiganii Îi cer domnitorului Vlad Țepeș să fie păziți de români pe drum, ca să nu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
barcă? Dacă mă gândesc mai bine Rămân singur! Nu mai ține! Că eu eram învățat Să fiu ovaționat Și din ditamai notar Nici păstor măcar? Chiar și cellalt, Dunărean, Parcă e la fel: viclean, Nu știe să păstorească Turma noastră țigănească! Cuvântarea secretarului Ce spune notarul, E adevărat Omul asta, frate Ne-a exasperat! Și mult ne-am dori Să-l putem goni Să rămânem noi Stăpâni peste oi! Cuvântarea lui Buzoian Oițe - ascultați Cum să cuvântați De m-or depărta
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]