7,853 matches
-
fără a primi alte detalii, despre drumul pe care îl are de urmat sau despre motivele acestei constrângeri. Conducătorul șatrei, Him bașa (bulibașa), vede, cu o neliniște ce se amplifică treptat, că nu are de ales. Jandarmul care le comunică țiganilor hotărârea e foarte ferm, fără a oferi nici un fel de explicații: "Uite care este porunca, bulibașă. Vă strângeți calabalâcurile și peste un ceas-două părăsiți satul. Ieșiți în șosea și o luați spre oraș. Porunca spune că trebuie să vă aflați
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
nu stăruie pe o motivație transparentă a exodului forțat, nu pune accentul pe ideea de persecuție politică sau exterminare, deși cititorul poate specula sau deduce că șatra (împreună cu alte șatre) suferă consecințele unui ordin al dictaturii antonesciene de deportare a țiganilor în Transnistria. Un ordin obscur al jandarmeriei îi determină pe țiganii nomazi să meargă într-o direcție controlată, spre Răsărit. Destinația lor nu e clară, dar nomadismul lor nu mai e liber, trebuie să respecte o constrângere, ce devine din ce în ce mai
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
accentul pe ideea de persecuție politică sau exterminare, deși cititorul poate specula sau deduce că șatra (împreună cu alte șatre) suferă consecințele unui ordin al dictaturii antonesciene de deportare a țiganilor în Transnistria. Un ordin obscur al jandarmeriei îi determină pe țiganii nomazi să meargă într-o direcție controlată, spre Răsărit. Destinația lor nu e clară, dar nomadismul lor nu mai e liber, trebuie să respecte o constrângere, ce devine din ce în ce mai opresivă și mai sumbră. Șătrarii își citesc condamnarea în ochii oamenilor
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
legată cosmic, fără altă dimensiune simbolică, de cer și pământ. Natura e substitutul transcendenței. Confruntarea lor cu necunoscutul înseamnă confruntarea cu moartea și asumarea ei dificilă ca o permanență a condiției umane. Nu e o Odisee, fie și colectivă, pentru că țiganii nomazi nu au o Itacă definită, un "acasă" la care să se întoarcă. În exodul lor silit merg spre un "dincolo" neclar: locul de dincolo de fluviu plutește între incertitudine și speranță, dar nu e o țintă dorită. Deși, în final
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
se estompeze și să purceadă la spălarea amintirilor murdare." (p. 106 ) Potrivit lui Glucksmann, "genocid" e un termen ce nu poate fi aplicat cu temei decît în privința a trei fenomene din secolul XX: holocaustul nazist, exterminarea armenilor în Turcia și a țiganilor din Europa, ceea ce înseamnă că crimele comunismului nu intră sub umbrela aceleiași categorii juridice. "Cu toată oroarea mea față de planificatorii comuniști (explicitată și explicată în numeroase cărți), recordmeni multi-multimilionari în cadavre, îmi interzic să clasez marile acțiuni ucigașe din URSS
Ura planetară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9476_a_10801]
-
răgușită care trecea ca un fir de lână roșie printre notele nazale ale armoniului. Un soi de tânguire cântată, amintind uimitor de cântecele sevda din Bosnia. Regăseam mirosul de boia roșie, mesele de sub platanii din Mostar sau Saraievo, taraful de țigani în costume ponosite, cântând pe scripcile lor ca și cum trebuiau să elibereze lumea, urgent, de o povară insuportabilă. Era aceeași tristețe echivocă și candrie, aceeași nestare, aceeași nebunie. În orașul Quetta - spune o legendă persană - împăratul sasanid Bagram Gor adunase, pentru
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
să elibereze lumea, urgent, de o povară insuportabilă. Era aceeași tristețe echivocă și candrie, aceeași nestare, aceeași nebunie. În orașul Quetta - spune o legendă persană - împăratul sasanid Bagram Gor adunase, pentru a-și înveseli curtea, zece mii de jongleri și muzicanți țigani care, după ce și-au primit plata, l-au înșelat și au dispărut spre apus pentru a se opri în Occident, în acele sate din Balcani unde anul trecut, în anotimpul berzelor, goliserăm atâtea pahare cu urmașii lor. După o zi
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
uimește mama prin sexualitatea lui conținută, prin obsesia erotică așteptând sau căutând supape eliberatoare. Virilitatea personajului este impresionantă și explozivă, ca la Zahei orbul al lui Voiculescu; sau adolescentul lui Márquez din Ultimul veac de singurătate, fugit de-acasă cu țiganii și revenit în Macondo ca o imagine vivantă, de bâlci, a Bărbăției. Până într-un anumit moment, Mite este neafectat de tot ceea ce i se întâmplă. Trece prin experiențe traumatizante ca un taur mereu întărâtat, neobosit în a o lua
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]
-
nu poate fi condusă doar prin invective, denunțuri și amenințări cu moartea. Nici măcar România. Mesajul PRM-ului n-a depășit niciodată pragul teoriilor conspiraționiste de genul "țara în pericol", avându-i în distribuție în roluri importante pe unguri, evrei și țigani. Iată că țara e la locul ei, iar în loc să fie ocupată e mai degrabă abandonată: milioanele de "căpșunari", zidari și constructori părăsesc în ritm alert teritoriul sfânt al țărișoarei pentru că nu-și mai găsesc nici o menire în paradisul populat cu
Cocoșii de tablă ruginită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9536_a_10861]
-
Mai rămânea, dintre atuurile peremiste, unul esențial: vulgaritatea. Unde mai întâlneai, pe metru pătrat, asemenea acumulare de dejecții, infamii, denunțuri deocheate (câți dintre adversarii, reali ori imaginari, ai lui Vadim au săpat de vreuna din etichetele voit infamante de "evreu", "țigan", "homosexual", "spion", "corupt")? Ei bine, peremiștilor le-au venit de hac televiziunile. Da, aceleași mașinării magice care au pompat, ani în șir, imaginea tribunului cu clăbuci la gură și cu ochi rotindu-se aiuritor în orbite i-au furat discursul
Cocoșii de tablă ruginită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9536_a_10861]
-
știu că după povestea cu "țiganca împuțită", cînd m-am străduit să vă scot basma curată - nu în calitate de reprezentant al "presei aservite", cum sînt numiți generic jurnaliștii care vă simpatizează, ci pentru că chiar am crezut că nu aveți nimic împotriva țiganilor -, dvs ați declarat că, în timpul mandatului, nu vă mai aparțineți. Anul trecut, cînd erați în concediu, tot la mare, dacă țin bine minte, nu vă deranja cîtuși de puțin că televiziunile și fotoreporterii vă urmăreau, pas cu pas. Am văzut
Când nu sânt nesimțiți ziariștii, dle președinte? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9555_a_10880]
-
spaima apelor, și flăcăul lui, Zotalis, apoi cu Leonidas, "renumitu-Ampotrofag" și soața lui Zoe (figuri caragialiene), în fine, cu cosmopolitul Languedoc Brillant. Ceata e una întreită: "palicarii fistichii", "hoții strâmbi ai lui Iaurta" și "faraonii lui Zotalis", greci, valahi, aromâni, țigani care trec dintr-un cânt în altul pe jos ori în balon, certându-se și împăcându-se, de dragul unui "republic democratic" în "Valafia cea înjosită". Pe parcurs, vedem de toate: uneltiri și trădări, preparative și răsturnări de situații, deghizări, travestiri
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
de caracteristică arădenilor... se constată numaidecât pe străzile așa de îngrijite... Ringuri, rastele de fier, migălos făcute, cu o pedanterie, cu o manie de gospodar, unde, lângă asfaltul neted, parcă spălat, oamenii își lasă libere bicicletele în trecere pe la vecini. Țiganii... Până și țiganii sunt altfel, disciplinați, curat îmbrăcați, respectuoși, cu un accent dur, unguresc. Centrul, parcă periat și el, cu aceeași manie, "boala civilizației"...fiindcă, "asta", care se vede aici, civilizația, e o "maladie", o apucătură, pe care niște sălbateci
Arad,1963(din carnetul de reporter, variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9587_a_10912]
-
se constată numaidecât pe străzile așa de îngrijite... Ringuri, rastele de fier, migălos făcute, cu o pedanterie, cu o manie de gospodar, unde, lângă asfaltul neted, parcă spălat, oamenii își lasă libere bicicletele în trecere pe la vecini. Țiganii... Până și țiganii sunt altfel, disciplinați, curat îmbrăcați, respectuoși, cu un accent dur, unguresc. Centrul, parcă periat și el, cu aceeași manie, "boala civilizației"...fiindcă, "asta", care se vede aici, civilizația, e o "maladie", o apucătură, pe care niște sălbateci nu o pot
Arad,1963(din carnetul de reporter, variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9587_a_10912]
-
e uneori mai ușor să te apropii de o țară încă necunoscută", consideră liderul unei trupe de actori amatori, Ingrid Bembennek, potrivit DW. De asemenea, printr-un mini sondaj, actrița a descoperit că în seria prejudecăților intră și "bande organizate", "țigani" și "corupție". România e al șaselea participant aflat în centrul acestui proiect, după Republica Cehă, Irlanda, Țările Baltice, Portugalia și Danemarca. Imaginea României nu e adesea dintre cele mai bune, fiind umbrită de "încălcări ale drepturilor omului la adresa romilor sau
Germanii derulează o campanie pentru demolarea clișeelor despre România by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80361_a_81686]
-
și vorbește cînd ar trebui să tacă. Un public fals, căruia "nu-i trebuie orchestră simfonică, ci lăutari; nici pictură născută din vizualitate artistică, ci cromolitografie sentimentală", își spoiește naturelul cu verdictele autorității. Care pot să-l ducă, precum pe țiganii lui Budai-Deleanu, ori la slobozie, ori la moarte. Slobod e omul cu bun-simț, ale cărui lipsuri artistice nu sînt de condamnat și pentru care, dacă soarta o vrea, se întrevede șansa corectării. Însă ispita de-a-și da cu părerea îi
Mezelicuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8041_a_9366]
-
du loup), de 400 de pagini, a fost primit cu entuziasm de critica literară elvețiană. Dintre 60 de autori aspiranți la Premiul "Robert Walser", juriul elvețian a ales un singur nume: Marius Daniel Popescu, scriitor, șofer de autobuz la Lausanne, țigan și imigrant". Ulterior, mai toată presa românească a preluat și perpetuat ideea șoferului care a dat lovitura ca prozator. Văzut din perspectiva ultimei fraze, inclusiv faimosul premiu literar "Robert Walser" pare mai degrabă rodul unei decizii de ceea ce americanii numesc
Alfabetul Eu-lui profund by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7707_a_9032]
-
nu sunt nici pe departe atât de inocenți în lumea scrisului cum le place unora să o creadă. De la început trebuie să o spun că Marius Daniel Popescu este, în primul rând, un foarte mare scriitor și apoi doar șofer, țigan, emigrant, tată de familie și ce-o mai fi fiind. Romanul său Simfonia lupului are respirația marilor narațiuni, stilul său amintește de Michel Butor (utilizarea persoanei a II-a ca formă de obiectivare a Eu-lui narativ), Proust (rememorarea unor trăriri
Alfabetul Eu-lui profund by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7707_a_9032]
-
întemeiată, la începutul secolului, de către învățătorul satului. Urmașilor săi li se fură ba scaunele, ba întreg bufetul (!), ba cărțile, pentru a se face focul cu ele (de înțeles: e criză de lemne). Iar după moartea bătrânilor neputincioși, o șatră de țigani ocupă și usucă pur și simplu curtea care, altădată, reprezenta centrul de lumină al Comoștenilor. Revenită în sat, Adela (Del) Nicolescu privește cu jale către casa părintească: "Curtea se întindea netedă, acum fără copaci și fără clădiri, ocupată de corturile
Un tovarăș de sus by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7731_a_9056]
-
rămăseseră doar scara și zidul dinspre moară, ca un decor de teatru, cu fereastra de la care Del privise de atâtea ori spre crucea roșie a morii." (p. 167). Senin și vesel, apărătorul ordinii publice îi are la mână și pe țiganii autoîmproprietăriți (ei trebuie să cotizeze pentru a rămâne în grațiile șefului de post), și pe moștenitorii siluiți: La urma urmelor - analizează el situația, cu un cinism Ťtehnicť -, țiganii nu erau pe teren public, ci în curte la Nicolescu. Fata aia
Un tovarăș de sus by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7731_a_9056]
-
Senin și vesel, apărătorul ordinii publice îi are la mână și pe țiganii autoîmproprietăriți (ei trebuie să cotizeze pentru a rămâne în grațiile șefului de post), și pe moștenitorii siluiți: La urma urmelor - analizează el situația, cu un cinism Ťtehnicť -, țiganii nu erau pe teren public, ci în curte la Nicolescu. Fata aia, Adela, trebuia să se ocupe, să-i dea în judecată pe țigani și așa mai departe. Ceea ce știa foarte bine că nu era posibil, pentru că țiganii n-aveau
Un tovarăș de sus by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7731_a_9056]
-
de post), și pe moștenitorii siluiți: La urma urmelor - analizează el situația, cu un cinism Ťtehnicť -, țiganii nu erau pe teren public, ci în curte la Nicolescu. Fata aia, Adela, trebuia să se ocupe, să-i dea în judecată pe țigani și așa mai departe. Ceea ce știa foarte bine că nu era posibil, pentru că țiganii n-aveau acte, nu figurau în evidențe și nu puteau fi convocați. Vânzarea terenului ori a caselor particulare era interzisă. Se puteau face doar vânzări prin
Un tovarăș de sus by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7731_a_9056]
-
cinism Ťtehnicť -, țiganii nu erau pe teren public, ci în curte la Nicolescu. Fata aia, Adela, trebuia să se ocupe, să-i dea în judecată pe țigani și așa mai departe. Ceea ce știa foarte bine că nu era posibil, pentru că țiganii n-aveau acte, nu figurau în evidențe și nu puteau fi convocați. Vânzarea terenului ori a caselor particulare era interzisă. Se puteau face doar vânzări prin înțelegere, fără acte. Prin urmare, Adela nu putea să facă nimic, nu putea să
Un tovarăș de sus by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7731_a_9056]
-
se relatează întîmplări de călătorie (Catacombele Mănăstirii Neamțu, Pelerinagiu); alteori, la baza scrisorilor se află documente cu virtualitate literară, pe care prozatorul le reproduce și după aceea le stilizează (Statistica lupilor, Un proțes la 1826 sau hilara legendă despre originea țiganilor, relatată de Bogonos în încîntătoarea bucată Pentru ce țiganii nu sunt români). Negruzzi ne încredințează că a povestit istoria exact cum a auzit-o de la Bogonos, "silindu-mă a păzi cît s-a putut chiar și espresiile sale". Dacă includem
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
alteori, la baza scrisorilor se află documente cu virtualitate literară, pe care prozatorul le reproduce și după aceea le stilizează (Statistica lupilor, Un proțes la 1826 sau hilara legendă despre originea țiganilor, relatată de Bogonos în încîntătoarea bucată Pentru ce țiganii nu sunt români). Negruzzi ne încredințează că a povestit istoria exact cum a auzit-o de la Bogonos, "silindu-mă a păzi cît s-a putut chiar și espresiile sale". Dacă includem în Memorie orice proză care pleacă de la un document
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]