2,211 matches
-
vis actualizat) Aerul din sângele Anei martirizate se scurgea încet prin pânza de paianjen încremenită între ziduri. Devenea respirabil doar când conectarea prindea adierea și depărta liniile paralele și verticale, curbate sau ondulate din căușul aflat sub privirea iscoditoare a țigăncii cocoșate ... (Cealaltă evă, piranda cu ghiocul, vrăjitoarea și chiromanta cerșetoare de la intrarea în tinda bisericii, de-o știa tot cartierul și-o tot implorau ai șetrei ca să mai și mintă și să nu recunoască mereu adevărul dintre linii, să se
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
vis actualizat)Aerul din sângele Anei martirizate se scurgea încet prin pânza de paianjen încremenită între ziduri. Devenea respirabil doar când conectarea prindea adierea și depărta liniile paralele și verticale, curbate sau ondulate din căușul aflat sub privirea iscoditoare a țigăncii cocoșate ... (Cealaltă evă, piranda cu ghiocul, vrăjitoarea și chiromanta cerșetoare de la intrarea în tinda bisericii, de-o știa tot cartierul și-o tot implorau ai șetrei ca să mai și mintă și să nu recunoască mereu adevărul dintre linii, să se
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
flori se zice că sunt frumoși și deștepți...și Ilie e născut din flori... Iar Ilie !, Doamneee, nu mi-l mai scoate așa des în față... Pe seară urc dealul pe o cărăruie îngustă și îmi iese în cale o țigancă. Transcriu tot dialogul pentru pitorescul lui. ,,Hai să-ți dea piranda cu ghiocu, prințeso, că frumoasă te-a mai făcut mă-ta ! Stai jos aici pe buturuga asta și dă-mi mâna să-ți văd linia vieții. Cum te chemă
EXCURSIA, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373201_a_374530]
-
ochii, nu a realizat unde este. Visase? Se întâlnise cu Moise în pustiu și acum era într-o șatră de lăieți ce se mișcau haotic în jurul ei? Visul ei devenise o altă realitate. Capul îi era așezat în poala unei țigănci vioaie, care o freca pe la tâmple cu o fiertură de oțet amestecat cu plante ce aveau miros plăcut și înțepător, rostind cuvinte neînțelese de ea. - Te trezâși, domnișoară? Mânca-ți-aș curul, frumoaso ce ești, că tare ne mai spăriași
(II) ?' IAȘI, IUNIE, 1941 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372134_a_373463]
-
îi îngheță zâmbetul pe față. Nu se dezmeticise din puținele minute de somn și privind-o nedumerită șopti: - Scuza signora, io non ho capito... (Scuzați doamnă, eu n-am înțeles) - Cosa non hai capito? Zingara roumena! (Ce n-ai înțeles? Țigancă româncă!) .- Signora, io non sono zingara.. (Doamnă, eu nu sunt țigancă...) În cele din urmă înțelese că vroia la baie să-și facă nevoile. Florica încă nu stăpânea toate expresiile uzuale mai ales când era abordată în dialectul napoletan. Cele
DEPARTE DE ȚARĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372169_a_373498]
-
de somn și privind-o nedumerită șopti: - Scuza signora, io non ho capito... (Scuzați doamnă, eu n-am înțeles) - Cosa non hai capito? Zingara roumena! (Ce n-ai înțeles? Țigancă româncă!) .- Signora, io non sono zingara.. (Doamnă, eu nu sunt țigancă...) În cele din urmă înțelese că vroia la baie să-și facă nevoile. Florica încă nu stăpânea toate expresiile uzuale mai ales când era abordată în dialectul napoletan. Cele mai frumoase momente erau când „stăpâna” vroia să meargă la plimbare
DEPARTE DE ȚARĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372169_a_373498]
-
ce să mai facă. S-ar fi întors în țară, dar acolo era prăpăd. Cu ce-și va întreține familia? Tristă, privea din când în când la camera video care o supraveghea. - Tu sei una zingara roumena ladra! (Tu ești țigancă româncă hoață!) - îi striga bătrâna cu răutate. Atunci parcă și mai tare i se înfigea un cuțit în inimă. Dar îndura. Nu putea să întindă prea mult coarda fiindcă risca să fie aruncată în stradă. În ziua când trebuia să
DEPARTE DE ȚARĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372169_a_373498]
-
plânsul care o podidi, udându-i obrazul cu pielea întinsă și arsă de soare. Unul în brațele altuia, zăboviră mult la poartă, parcă uitând unde sunt. Petrică rămase surprins când pe lângă ei trecu ieșind din curte o tânără și frumoasă țigancă de căldărari, care îi spuse mamă-sii: „Săru-mâna, cocoană!” - Brândușo! Să treci zilele aste pe la mine, să-ți mai spun câte ceva. * Când Petrică intră în bătătura casei părintești din Valea Mare, unde nu mai trecuse mai nimeni de multă vreme
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372290_a_373619]
-
să găsești casa goală după ce pleacă! Nici nu știi când a dispărut și ce ți-a luat de prin casă. - Văzuși, Petrică, ce frumoasă e? spuse Mărgăreta, încântată de tânăra lăiață, de parcă vorbea de fata ei. Nu miroase deloc a țigancă. N-are palmele crăpate, nici unghiile murdare, parcă n-ar face nimic la cort și vorbește ca noi. Când o mai veni, o s-o descos și o întreb eu mai multe și ce hram poartă! Ce crezi?... O fi fost
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372290_a_373619]
-
stații timp de o lectură fugitivă a etichetelor care ștanțează creierii în catacomba aceea îmi întinsesem aripile de liliac decriptam anxietăți speologic în stația ta fisurile din ciment își vopseau buzele în roșu venal cânta strident piața pestriță ca o țigancă înflorată fericirea zâmbea cu riduri traversând strada pe zebră monoton nu pot să cobor între stații luciferic urcă tu în lumina mea paradisiacă/ochi de ciclop orbit(or)/ este timp pentru călătoria fără opriri când se poate iubi fără bilet
LILIAC ORB(ITOR) de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376271_a_377600]
-
aceleași viseși domnește-aceeași LunăLa ferestrele deschise...Vom fi alături într-o zi...Încoronata fericire.... Și vom învinge universulPentru a ta și-a mea...IUBIRE!... XIV. MELANCOLIE DE VARĂ, de Ada Segal, publicat în Ediția nr. 1681 din 08 august 2015. ȚIGANCA Când se așează jos, pe iarbă Și poala și-o întinde, Pare că universu-ntreg În rochie îl cuprinde... Dansează ochii de cărbune Iar păru negru curge-n valuri... Zei și demoni i se închină De peste munți și valuri... Joacă galbenii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379613_a_380942]
-
tu vândut inamicului, hoțule, tu împușcat!” Nu știu ce-a mai strigat la mine că mă pierdusem și nu mai auzeam nimic. Cu mine rușii mai bănuiseră doi localnici unguri, doi cumnați cu gospodăriile vecine, și pe o femeie, o țigancă unguroaică, cred, găsită beată la poalele pădurii. Nu ne-au mai întrebat nimic, ne-au încuiat într-o magazie și ne-au pus sub pază severă. Dimineața ne-au scos pe un platou în spatele unei mori în ruină, parcă văd
INGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374723_a_376052]
-
și ar vrea să se marite. Adorm cu gândul la minunea roșie din vitrină. Dis-de-dimineață, cu spatele la colega de cameră, scot din geamantanul de carton plicul cu banii de tren. Nu mai plec acasă de Crăciun! În camera alăturată locuiește o țigancă cu fiul ei. Sâmbăta, când colega cea rea plecă la țară la rude, vecina îmi bate încet la ușă. „V-am adus ceva de pomană” , spune de fiecare dată, punându-mi pe masă castronul cu varză cu carne din cap
HAINA ROȘIE DE CATIFEA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371656_a_372985]
-
am avut timp să lansez alte întrebări în mintea mea încețoșată: „Ce faceți, domnule? Nu puteați cere lămuriri în prealabil? Ce impresie își face publicul despre mine ori despre noi? Din acele puține urme de dragoste l-a salvat, domnule, țiganca pe omul acela! Îl putea salva din ură?... Nu!” Am privit în sală să văd reacția oamenilor la acea remarcă. N-am observat nimic ciudat. Toată asistența privea spre orator. Și privea cu simpatie, am avut senzația. Am întors privirea
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371676_a_373005]
-
noi ne-așteaptă un văr ca să plecăm la Barcelona. - La Barcelona? Toată familia? - Dar ce, la Paris n-am fost toată familia? - Ați fost și la Paris?? I-auzi... și ce-ați făcut acolo?întreb din ce în ce mai curios.Ați muncit ceva? Țiganca mă studiază acum cu amănuntul. - Ce dracu, mâncați-aș ,că după ochelari credeam că ești deștept,păi ai văzut mata țigan muncind? - Ce-i drept,cam rar,spun plin de amărăciune. - Noi nu ne ducem să muncim,noi ne ducem
NINGE MULT de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374206_a_375535]
-
că prin comportamentul vostru ne faceți de râs? Peste tot în lume când se duce un român, toți fug ca dracu de tămâie.Nu crezi că e din cauza voastră? - Și ce vrei dumneata să facem, să murim de foame? sare țiganca indignată. - Cum ce să faceți,să vă duceți la muncă ca toată lumea ! - Bre,chiar că ești nasol ! Păi n-au de lucru ăia care termină facultate,pe noi cand ne vede că suntem țigani ne ia cu huo. - Bine ,dar
NINGE MULT de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374206_a_375535]
-
lumea este, pentru ei, plină de miracole și de semne sacre, însă este necesară o îndelungă inițiere pentru a le putea identifica în elementele profanului. Aceste semne constituie un ghid către o lume a esențelor. b) Oprirea timpului în: La țigănci, unde se întâlnesc o multitudine de teme și motive folosite în literatura fantastică a lui Mircea Eliade: obsesia timpului, anamneza (întoarcerea într-un timp mitic, cosmogonic), mica amnezie (lipsa memoriei, pentru a împiedica personajul să-și cunoască continuitatea și unitatea
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
intră în vorbă cu ceilalți călători; obsesia lui este căldura și colonelul Lawrence. În tramvai, Gavrilescu își aduce aminte că și-a uitat servieta cu note muzicale la M-me Voitinovici, pe Strada Preoteselor. Înainte de a păși în misteriosul locaș al țigăncilor, existente în acel loc de douăzeci și unu de ani, cifra perfecțiunii, Gavrilescu, la umbra nucilor, rămâne pentru o clipă „derutat“, zâmbind „Parcă s-ar fi aflat dintr-o dată într-o pădure, la munte“; această „derută“ nu este decât o desprindere de
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
văzduhului; aceasta nu se grăbește, motivând: „Avem timp. Nu e nici trei... “; un alt fapt straniu este că: „iar a stat ceasul“, ea este de fapt, asemenea lui Suren Bose, un stăpân al timpului și al spațiului. Prin intrarea la țigănci, Gavrilescu va face un salt înapoi, în arhaic. În bordeiul cu covoare, divane scumpe, paravane, îi ies în cale trei fete: o țigancă, o ovreică și o grecoaică; fetele amintesc de cele trei ursitoare, care pentru Gavrilescu anunță un început
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
este de fapt, asemenea lui Suren Bose, un stăpân al timpului și al spațiului. Prin intrarea la țigănci, Gavrilescu va face un salt înapoi, în arhaic. În bordeiul cu covoare, divane scumpe, paravane, îi ies în cale trei fete: o țigancă, o ovreică și o grecoaică; fetele amintesc de cele trei ursitoare, care pentru Gavrilescu anunță un început, o nouă viață. Profesorul este pus să ghicească fetele, lucru pe care-l consideră destul de ușor, luând drept suport înfățișarea lor: „Cea care
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
Profesorul este pus să ghicească fetele, lucru pe care-l consideră destul de ușor, luând drept suport înfățișarea lor: „Cea care făcuse o un pas spre el, pe de-a-ntregul goală, foarte neagră, cu părul și ochii negri, era fără îndoială țiganca. A doua și ea goală, dar acoperită cu un voal verde-pal, avea un trup nefiresc de alb și strălucea ca sideful, iar în picioare purta papuci aurii. Asta nu poate fi decât grecoaica. A treia, fără îndoială, era evreica: avea
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
roșu aprins, era adunat și împletit savant în creștetul capului“. La început, Gavrilescu vrea să renunțe: „Venisem pentru racoare, pentru natură“, dar apoi, pus să ghicească, dă soluții greșite. Vrea să se salveze încercând să povestească tragedia vieții sale, dar țigăncile îl aduc mereu la realitate: „nu schimba iar vorba“. Gavrilescu nu este lăsat să se piardă în memorie, în trecut, deoarece fetele sunt grăbite: „căci trece timpul, trece timpul.“ Graba fetelor se referă la durata necesară inițierii și, dacă trece
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
întoarceri în lumea senzorială; toate acestea au loc fară ca el să conștientizeze. Senzorialul este tradus prin zgomotul tramvaiului, zgomot ce simbolizează o lume la care era pe punctul de a renunța: „Prea târziu!“, exclamă el înainte de a intra la țigănci. Deoarece nu ghicește, își primește sancțiunea: este prins ca într-o horă a ielelor: „În clipa următoare se simți prins de mâini, și fetele începură să-l învârtească în cerc, strigând și șuierând, și parcă vocile veneau de foarte departe
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
mult. Acasă găsește oameni străini. De la cârciumarul din cartier află că Elsa a plecat de 12 ani în Germania, după dispariția fără urmă a soțului, Gavrilescu. Toate acestea îl fac și mai confuz. Timpul este o iluzie; rătăcirea în bordeiul țigăncilor durase, așadar, nu câteva ore, ci 12 ani, dar Gavrilescu nu înțelege „Curios, șopti Gavrilescu, începând să și facă vânt cu pălăria. Și eu dacă ți-aș spune dumitale, dacă ți-aș spune că azi dimineață, și-ți dau cuvântul
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
vânt cu pălăria. Și eu dacă ți-aș spune dumitale, dacă ți-aș spune că azi dimineață, și-ți dau cuvântul meu de onoare că nu exagerez, azi dimineață am stat cu ea, de vorbă, (...), ceva mai mult“. Întors la țigănci, unde pierduse noțiunea timpului, găsește lucrurile neschimbate. Baba se află tot la postul ei și-i recomandă, ca și prima dată, să nu se rătăcească. Este îndreptat către o nemțoaică care nu este alta decât Hildegard și căreia îi explică
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]