1,267 matches
-
în cărămidă roșie. Ușa de la intrare era sculptată, iar pe treapta de sus a scării strâmte și înalte, o prințesă de marmură privea cu tristețe spre musafiri. Astrologul era un bărbat grăsuliu, aplecat peste o hartă desenată pe piele și țintuită pe masa de brad. Îl chema Xenopol și vorbea alene, ca omul care n-are nici o treabă. - Și numele adevărat care-ți este? începuse Ghighina interogatoriul. - De botez? Pârvu, domnița mea. Apoi îl mai întrebase una-alta, despre Sfântul Munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
supremația noastră asupra celorlalte viețuitoare... Era iarnă. Fulgi mari și mulți se-ndreptau spre răbdătorul pământ. Luna luase deja în stăpânire acea bucată de Pământ pe care se afla și casa noastră. Deloc obosită după o zi petrecută în întregime țintuită la pat, de o gripă deloc plăcută, în preajma sărbătorilor, nu puteam să adorm. Din solidaritate, fratele meu mai mare ca vârstă, dar mic de statură, și-a propus să învingă somnul și să-mi spună o poveste. Un semn de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
doar la valurile vii, lugubre care se prelingeau pe spatele tău și pe rochia înflorată. Era un contrast amețitor. Cafeniii pantofi atingeau ritmic parchetul; parcă nu mai aveai stare. Am strănutat anume, vroiam săși văd clar chipul. Mulți m-au țintuit cu privirea, dar eu ți-o așteptam pe a ta. Iar ea nu mai venea. Apoi, am tușit sec, prefăcut, ca un tumult. Te-ai întors, parcă știind că cineva îți aștepta chipul. ”Mulțumesc Doamne!” Buzele pembe se mișcau lent
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a pornit spre cabană. Chiar înainte de a intra a simțit o răsuflare rece și lungă în ceafă. Inima îi bătea din ce în ce mai tare și nu se putea mișca. Auzea pași în spatele său, care se apropiau din ce în ce mai repede. O durere insuportabilă îl țintui chiar în pragul ușii. Simțea cum capul stătea să-i explodeze. Picături de sudoare reci i se prelingeau pe față. după câteva clipe, chiar înainte ca misterioșii pași să ajungă la el, își recăpătă controlul asupra corpului și se întoarse
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dăruia niște tuburi de argint. Iar eu primeam darurile ceremonios, plină de mândrie, având-o pe Meryt lângă mine. Când m-am trezit, fiul meu nu mai era. Speriată, am încercat să mă ridic în picioare, dar durerea m-a țintuit în pat. Am strigat, iar Meryt a intrat cu pansamente și unguente pentru rănile mele. - Fiul meu, am zis în limba ei. Ea s-a uitat la mine cu blândețe și mi-a răspuns: - Copilul e cu mama lui. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
facă asta. Femeia asta e o amenințare, e un demon trimis de la răsărit ca să distrugă regatul fluviului. S-a repezit la mine, dat Meryt l-a oprit și cu o forță pe care nu știam că o are, l-a țintuit la perete și a încercat să-i explice că o tăiasem pe mamă în speranța că voi salva măcar copilul. Dar eu nu vedeam de ce să dau explicații. M-am uitat în ochii lui și am văzut un suflet ticălos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
controla glasul. - N-am absolut nimic să-mi reproșez! Asta e... o glumă foarte proastă... Pierre-Marie Întări și el, scandalizat. - Evident! Acuzația asta e de un prost gust revoltător! E stupid! - Nu chiar atît de stupid! replică cu agresivitate Gwen, țintuindu-l cu privirea-i albastră pe PM. Nimeni n-ar fi mirat să afle că familia Pérec și familia Kersaint uneltesc Împreună! SÎnteți Înțeleși ca să vă opuneți unui vot care ne-ar permite să mărim fabrica de faianță! Și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Își Înșfăcă tocul armei atîrnat În cuier și părăsi biroul, cu plicul În mînă. Tocmai o ruga pe Annick să aibă amabilitatea de a lăsa plicul la hotel cînd Își dădu seama că Morineau nu-l urmase. Glasul său Îl țintui locului pe tînărul jandarm care Încerca s-o șteargă discret. - Vii sau preferi să fii viitoarea victimă? Îi aruncă feroce Fersen. Așezată pe patul În formă de barcă, Marie făcu mașinal ochii roată prin micul apartament circular din far, Înregistră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
repede cu putință. Părăsește insula asta și ia-o și pe Marie cu tine. Dacă n-o faci pentru ea, fă-o pentru tine și pentru mine. Te rog... Jeanne tresări și amuți pe dată. Din prag, fiica ei o țintuia dur cu privirea. Se Întrebă de cît timp intrase. - Te rog, mamă, nu te Întrerupe din pricina mea... Vocea neutră a Mariei Îi frînse inima. - Nu judeca după cîteva vorbe pe care le Înțelegi anapoda. Marie o privi cu un amestec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tăcut. - Ai zice că ucigașul lui Gildas, Yves, Loïc și Gwen a fost de partea noastră de la bun Început, nu credeți? PM făcu efortul de a da drumul unui zîmbet filiform pe care Îl dezmințea ostilitatea privirii cu care Își țintuia tatăl. CÎnd ieșiră, o rechemă pe Armelle la ordine, cerîndu-i să-l informeze În legătură cu absolut totul Înaintea lui Arthus. Ea Îl Întrerupse cu un gest sec care Însoți un ton ce nu admitea replică. - Dragul meu, ai greși foarte mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Înăuntrul lui, recăzuse greoi pe podea. Zgomotul făcut de deschiderea ușii de la cabină Îl scoase din prostrație. Avu o sclipire de speranță, Înălță capul schițînd un zîmbet, crezînd că o va vedea pe Marie ivindu-se În prag. Stupoarea Îl țintui locului descoperindu-l pe bărbatul care, În ținută de scafandru, cobora drept spre el. - Ryan! Vizitatorul neașteptat nu părăsi cabina decît În zori, cînd Christian zăcea inert pe banchetă. Ryan se aplecă peste masă pentru a lua cu el un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a ne urma, dar Își ridicase bărbia Înainte, Îndărătnică, și refuzase să cedeze. Iar vasul plecase fără mine. Cu Mary și cu bebelușul... Unde se afla oare astăzi? Ce se Întîmplase cu el? Singurul care mi-o putea spune era țintuit pe un pat de spital, la Brest, și Își pierduse uzul vorbirii. N-am să părăsesc insula fără să știu ce s-a Întîmplat cu copilul meu. Nici o forță din lume nu m-ar putea Împiedica să-l regăsesc dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
am zis și, pentru că la ucis mă pricepeam cel mai bine, am zvâcnit Într-o parte și mi-am repezit căpățâna În pieptul celui care mă lovise. Am dat să-l mai izbesc o dată dar, bulumacul prins de picioare mă țintuia În loc. Era ditamai lemnul, mare și greu, dar dacă mă rostogoleam pe spate, puteam să-l salt de jos. Asta am și făcut și l-am prăvălit apoi, cât era de greu, peste pășitorii păzitorului. - Câine! icni el și, buimac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
jos. Asta am și făcut și l-am prăvălit apoi, cât era de greu, peste pășitorii păzitorului. - Câine! icni el și, buimac, se trase Îndărăt. Am Încercat să mă iau după el, dar nu mai aveam putere, iar bulumacul mă țintuia la pământ. Păzitorul se ridică, rânjind. Avea ditamai sulița sprijinită de o piatră la intrare, dar se răzgândi și se aplecă să ridice un bolovan. - L-ai ucis pe Buze! - Nu Krog l-a ucis! se auzi de afară un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
n-ați crezut? ȘEFUL GĂRII: Nu! Nu! Pe cinstea mea! N-am crezut o vorbă! Înțelegeți? N-am crezut un cuvânt. Am crezut doar... că totul e o poveste... și că doar povestea e... reală... (Pauză; fiecare din ei rămâne țintuit de propriile sale gânduri; ȘEFUL GĂRII își alungă printr-o mișcare a capului toate fantasmele și reia.) ȘEFUL GĂRII: Știți, în gara noastră.. În această singurătate... orice poveste devine monstruoasă... se întinde, se divide la nesfârșit, se amplifică, înghite totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nebuni! Își trântește și el geamantanele pe peron.) N-am mai văzut așa oameni! (Către CĂLĂTOR.): Se mai vede? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce? CASIERUL: Pata... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da. CASIERUL: Hm! (Se plimbă nervos pe peron.) Atunci... (Rămâne cu privirile țintuite de ceasul gării.) Și ceasul ăsta... Ar merita să-i aruncăm o piatră... în bot... IOANA (Iese îmbrăcată în alb, cu o pălărie uriașă pe cap, trăgând după ea cele mai ciudate obiecte: coșuri, umbrele, geamantane, cutii, flori etc.; cantitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
dinainte zeci și sute de întâmplări în doar câteva clipe. Ce bine și ce frumos! Cu toate astea balta a continuat să paralizeze pe zi ce trece. Vine și ziua de apoi. Fiecare biban, caras, crap, știucă, somn, se trezește țintuit între ceilalți, paralizat între pofte și spaime, neputând nici să înhațe nici să scape, nici să trăiască, nici să moară. Începutul și sfârșitul, ochi în ochi. În clipa când se atinge suma perfectă, natura însăși intervine și vâjjjjj! Golește iazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
la insul care se și cocoțase pe tejgheaua unde-și întinsese mai adineauri cureaua. Stătea într-un picior, chinuindu-se să-și scoată cizma argintie. - Ce te holbezi!, se răsti insul, trăgând de cizmă, balansându-se pe tejghea. Gentimir rămăsese țintuit în ușa dinspre sălița lui cu calapoade, încălțări, tinichele cu pap, clei, smoală, perii, sfori de tot felul, cutiuțe cu ținte de lemn și, pe peretele din fund, un poster mare cu Madonna cântărindu-și sânii în căușul palmelor. Încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
tinichele cu pap, clei, smoală, perii, sfori de tot felul, cutiuțe cu ținte de lemn și, pe peretele din fund, un poster mare cu Madonna cântărindu-și sânii în căușul palmelor. Încerca să se miște, dar o putere grozavă îl țintuia locului. Dădu să ridice mâna, să-și șteargă transpirația. - Fără cruci!, țipă insul. Fac alergie și devin agitat. Reuși să-și scoată cizma. Îi arătă meseriașului copita. - Potcoave de douășpatru, comandă el. Cu zece caiele, nu mai multe! Player cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
suferință și speranță în triumful dreptății... În aceeași zi popa Băncilă avusese înfățișare și la celălalt proces, cu Emilian Țongu. Acolo termină repede. Avocatul apărării adusese o dovadă că pârâtul era bolnav, o formă severă de anemie pernicioasă care îl țintuia la pat. Popa dădu să spună că-l întâlnise pe Emilian chiar în acea dimineață în gară. O așteptase pe Ruxandra la trenul cu care venise și el. Ruxandra era și ea o nepoată de-a lui Soporan. Vroia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în când mulțumit, cuprins de plăcere, de parcă cineva l-ar fi frecat pe șale cu o porțiune dublă de loțiune „Toximotrol ’93“. Dădu să-l întrebe ce caută acolo, de unde a apărut. Nu putu să deschidă gura. Rămăsese cu privirea țintuită pe mănușile aceluia, pe smocurile de păr, stălucitoare, unse cu cine știe ce uleiuri, alifii sau alte cosmeticale. Insul se grăbi și-i șopti: „ Dom Păsculescu, am delegație, ordin de deplasare, instrucțiuni scrise, punct cu punct. O mapă întreagă de documentație. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ce începuseră să se urnească. Reuși să traversezespre prăvălioara din stația troleibuzelor ce veneau dinspre Hipodrom. O urmăreau amândoi concentrați, fascinați, ca și cum atunci îi vedeau întâiași dată fundulețul zbâțâindu-se sub fusta vișinie. - Unde te duceai? o întrebă, cu ochii încă țintuiți pe silueta fetișcanei care se pierdea pe ușa prăvăliei. Femeia încercă să zâmbească, mijindu-și ochii bulbucați. - Unde... Parcă am unde să mă duc. Mă duceam la biserică, la Sfântul Constantin și Elena. Știi doar, la ora nouă dau acatistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
încă odată în oglinda șifonierului și iarăși se plăcu. Dădu să închidă ușile. Porni, dar piciorul nu se desprinse de dușumea. Încercă să-l urnească pe celălalt, dar tot nu reuși. Se sforță, și tot în zadar. Ceva greu o țintuia locului. Nu se mai putea desprinde. Încercă să se aplece, să vadă ce s-a întâmplat cu picioarele ei, dar nu reuși decât să se îndoaie puțin. Crengile din vârf foșniră speriate, ca bătute de un început de vijelie, atingând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la două săptămâni odată. Și-l pun să plătească și lumânări pentru toată lumea care umple biserica. Lecturi la lumânare! Te-ai prins?“ Irineu se scutură abia mascându-și scârba. Își împreună mâinile pe burtă, ridică visător ochii spre tavan, îi țintui undeva în stânga imensului policandru și, de parcă citea ceva de pe acolo, șopti mai mult pentru împletitura de lanțuri aurite printre care, răsfirate, puzderii de becuri își răspândeau lumina orbitoare. „De altfel și Sfântul Ioan Gură de Aur, în Despre preoție, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se desprindă și atunci m-am ridicat și am dat să prind fuiorul ăla de aer, să-l desfac, să-l sfâșii, să despic aerul să văd cine se chinuie să iasă, dar n-am putut să mă ridic, mă țintuia o forță grozavă acolo, unde mă prinsese evenimentul, cu carafa de apă în mână cum vroiam să o torn peste Macatist și cu gura deschisă dând să strig ceva, țintuită în capul mesei, în partea dinspre cireș, că bairamul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]