4,216 matches
-
intrăm la el, a început să ne poreclească. Treceam pe trotuar și ne întorceam indiferente iar Gigi din vârful gardului țipa de își pierduse vocea. Când am trecut ultima oară a fost rândul nostru să râdem. Mama lui, enervată de țipetele nejustificate, luase mătura și îi trăgea... Uitând de orgoliu și rușine, Gigi plângea să nu-l mai lovească. -Ați văzut că merită să fie bătut, le-am spus fetelor când ne-am despărțit. Nuța era întotdeauna de acord cu mine
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
ploaie se vedeau în lumina farurilor. Mă pregăteam să închid casa de marcat și să sting luminile în hol, ca să mă retrag, când am auzit deodată o bufnitură, ca și cum ceva greu s-ar fi izbit de podea, urmată imediat de țipătul unei femei. Țipătul a continuat să răsune la nesfârșit, atât de prelung, încât am început să mă întreb dacă nu cumva râdea. - Pervers nenorocit! O femeie a țâșnit din camera 202. - Moș scârbos ce ești! Femeia s-a împiedicat în
Yōko Ogawa Hotel Iris by Iuliana Oprina () [Corola-journal/Journalistic/2840_a_4165]
-
în lumina farurilor. Mă pregăteam să închid casa de marcat și să sting luminile în hol, ca să mă retrag, când am auzit deodată o bufnitură, ca și cum ceva greu s-ar fi izbit de podea, urmată imediat de țipătul unei femei. Țipătul a continuat să răsune la nesfârșit, atât de prelung, încât am început să mă întreb dacă nu cumva râdea. - Pervers nenorocit! O femeie a țâșnit din camera 202. - Moș scârbos ce ești! Femeia s-a împiedicat în marginea covorului și
Yōko Ogawa Hotel Iris by Iuliana Oprina () [Corola-journal/Journalistic/2840_a_4165]
-
păstra urmele unor mâini care o atinseseră. În picioare mai avea un singur pantof ieftin de vinilin cu toc. Chiar în clipa în care femeia a tăcut, din cameră a zburat o pernă care a lovit-o drept în față. Țipetele au început din nou. Perna aterizată pe palier era mânjită de ruj. Atrași de gălăgie, ceilalți clienți au început să iasă pe hol, îmbrăcați în pijamale. A apărut și mama din spate. - Idiotule! Cine crezi tu că se uită la
Yōko Ogawa Hotel Iris by Iuliana Oprina () [Corola-journal/Journalistic/2840_a_4165]
-
au început să iasă pe hol, îmbrăcați în pijamale. A apărut și mama din spate. - Idiotule! Cine crezi tu că se uită la tine? Tu du-te la o mâță sălbatică să te rezolve! Că asta ți s-ar potrivi! Țipetele femeii, răgușite și întretăiate de lacrimi, s-au stins într-un amestec de suspine, salivă și tuse. Din încăpere au continuat să zboare fără milă un umeraș, un sutien mototolit, celălalt pantof cu toc și poșeta. Poșeta s-a deschis
Yōko Ogawa Hotel Iris by Iuliana Oprina () [Corola-journal/Journalistic/2840_a_4165]
-
era niciun copil în curte. Intră în casă. În camera lor, cei trei stăteau cuminți, urmărind ceva la televizor. Petrică, tresări la intrarea mamei. Se înroși de teamă, de emoție. Nu auzise ce au discutat cele două, dar a auzit țipetele mamei. Dar mama, nu spuse nimic. Se așeză tristă în fotoliul rămas liber, privea spre ecranul televizorului, fără să vadă. O copleși rușinea! De ceea ce făcuse! De crima ce o pusese la cale împreună cu Constantin. Copiii mei au rămas fără
NECĂJITUL POVESTIRE -ULTIMUL FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384768_a_386097]
-
Acasă > Poezie > Afecțiune > DINCOLO DE AVATAR Autor: Gabriela Ana Bălan Publicat în: Ediția nr. 1960 din 13 mai 2016 Toate Articolele Autorului printre țipetele mele de durere aisberguri pe cer în oceanul unei vieți zbuciumate, durerea nu a mea, a tuturor - printre evlavii și păcate poezia îmi e vapor, mă aduce la mal din toate viețile trecute și viitoare se face luntre între secole
DINCOLO DE AVATAR de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385023_a_386352]
-
2016 Toate Articolele Autorului PRUNCUL ne descălțăm de gânduri la intrare din bătăile de inimă am zidit o biserică în deschiderile de pleoape ale univesului pășesc pe trepte de lumină destrămând întunericul lumii ne naștem din lacrimi de iubire în țipătul primului cuvânt rostit pe pământ creștem cu fiecare clipă a înălțării pe trepte către cer clădim alte biserici de iubire în jur,în noi legănând în brațe pruncul vieții Referință Bibliografică: PRUNCUL / Viorel Birtu Pârăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
PRUNCUL de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385040_a_386369]
-
doar vise rătăcite suspin printre frunzele lumii triste reverberații pășesc în gând mângâiat de roua dimineții tresare iarba în adieri de ieri,de nicăieri a amuțit tăcerea nu am simțit durerea cuvintelor ce mor. în glastre hohotiră crinii, mirați de țipătul luminii se sting gânduri, curg clipe amețite de mângâierea unui cânt. a mai rămas doar o vioară ce zace pe un țărm de mare,de zare ea cântă și cântă dar nimeni nu o ascultă... Referință Bibliografică: VIOARA / Viorel Birtu
VIOARA de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385046_a_386375]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ULTIMUL ȚIPĂT Autor: Viorel Birtu Pârăianu Publicat în: Ediția nr. 2281 din 30 martie 2017 Toate Articolele Autorului ULTIMUL ȚIPĂT îmi era frică îngrozitor de frică durerea îmi izbea fruntea obosită de gânduri și am țipat într-o noapte în tăcerea cuvintelor nerostite
ULTIMUL ȚIPĂT de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385137_a_386466]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ULTIMUL ȚIPĂT Autor: Viorel Birtu Pârăianu Publicat în: Ediția nr. 2281 din 30 martie 2017 Toate Articolele Autorului ULTIMUL ȚIPĂT îmi era frică îngrozitor de frică durerea îmi izbea fruntea obosită de gânduri și am țipat într-o noapte în tăcerea cuvintelor nerostite nimeni nu a auzit pereții vieții s-au scuturat, de durere iar vântul urla aiurea prin unghere dincolo
ULTIMUL ȚIPĂT de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385137_a_386466]
-
noapte în tăcerea cuvintelor nerostite nimeni nu a auzit pereții vieții s-au scuturat, de durere iar vântul urla aiurea prin unghere dincolo, orașul era liniștit, prea liniștit nu avea ce să audă sau nu a vrut să audă ultimul țipăt... privirea s-a stins între stelele ce plângeau agonic într-o dimineață, o ultimă dimineață în parcul însângerat de anii ce s-au scurs m-am așezat pe o piatră tocită în jur alte pietre deasupra pământ și am tăcut
ULTIMUL ȚIPĂT de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385137_a_386466]
-
stins între stelele ce plângeau agonic într-o dimineață, o ultimă dimineață în parcul însângerat de anii ce s-au scurs m-am așezat pe o piatră tocită în jur alte pietre deasupra pământ și am tăcut Referință Bibliografică: ULTIMUL ȚIPĂT / Viorel Birtu Pârăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2281, Anul VII, 30 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Viorel Birtu Pârăianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
ULTIMUL ȚIPĂT de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385137_a_386466]
-
se scurgeau încet prea încet pe pământul umed jilav de gânduri, lacrimi și dureri m-am întins în lumina cerului ce moale e firul verde-crud cosit în zori de trecători ce vin, ce pleacă uneori mă ridic mă amestec în țipătul timpului printre norii albi,visători o sclipire nebună de dor aici sau poate în alt vis vântul mătura aprig trupul pribeag rătăcit pe un tragic meleag pe cer păsări șoptesc încet, ușor pe limba lor trec clipe, trec ore... ce
CERCUL de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/385143_a_386472]
-
se scurgeau încet prea încet pe pământul umed jilav de gânduri, lacrimi și dureri m-am întins în lumina cerului ce moale e firul verde-crud cosit în zori de trecători ce vin, ce pleacă uneori mă ridic mă amestec în țipătul timpului printre norii albi,visători o sclipire nebună de dor aici sau poate în alt vis vântul mătura aprig trupul pribeag rătăcit pe un tragic meleag pe cer păsări șoptesc încet, ușor pe limba lor trec clipe, trec ore... ce
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
știu cum a venit, cum a trecut ... Citește mai mult CERCULgânduri se scurgeau încetprea încetpe pământul umedjilav de gânduri, lacrimi și durerim-am întins în lumina ceruluice moale e firul verde-crudcosit în zoride trecătorice vin, ce pleacăuneori mă ridicmă amestec în țipătul timpuluiprintre norii albi,visătorio sclipire nebună de doraici sau poate în alt visvântul mătura aprig trupul pribeagrătăcit pe un tragic meleagpe cer păsări șoptescîncet, ușorpe limba lortrec clipe, trec ore...ce lung este sfârșitulacestui începutnu am știutnici azi nu știucum
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
micpentru lumea asta marecu pletele în vântduc floricăzute prin iarba uscatăde focul aprigce ardea în mineaștern pe o coală goalădureri,tristețidin vremuri reci și seciîmi este atât de frig, aici, lângă voinu cer decât o rază de iubire... X. ULTIMUL ȚIPĂT, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în Ediția nr. 2281 din 30 martie 2017. ULTIMUL ȚIPĂT îmi era frică îngrozitor de frică durerea îmi izbea fruntea obosită de gânduri și am țipat într-o noapte în tăcerea cuvintelor nerostite nimeni nu a
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
mineaștern pe o coală goalădureri,tristețidin vremuri reci și seciîmi este atât de frig, aici, lângă voinu cer decât o rază de iubire... X. ULTIMUL ȚIPĂT, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în Ediția nr. 2281 din 30 martie 2017. ULTIMUL ȚIPĂT îmi era frică îngrozitor de frică durerea îmi izbea fruntea obosită de gânduri și am țipat într-o noapte în tăcerea cuvintelor nerostite nimeni nu a auzit pereții vieții s-au scuturat, de durere iar vântul urla aiurea prin unghere dincolo
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
noapte în tăcerea cuvintelor nerostite nimeni nu a auzit pereții vieții s-au scuturat, de durere iar vântul urla aiurea prin unghere dincolo, orașul era liniștit, prea liniștit nu avea ce să audă sau nu a vrut să audă ultimul țipăt... privirea s-a stins între stelele ce plângeau agonic într-o dimineață, o ultimă dimineață în parcul însângerat de anii ce s-au scurs m-am așezat pe o piatră tocită în jur alte pietre deasupra pământ și am tăcut
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
fricădurerea îmi izbeafruntea obosită de gânduriși am țipatîntr-o noapteîn tăcerea cuvintelor nerostitenimeni nu a auzitpereții vieții s-au scuturat, de durereiar vântul urla aiurea prin ungheredincolo,orașul era liniștit, prea liniștitnu avea ce să audăsau nu a vrut să audăultimul țipăt...privirea s-a stinsîntre stelele ce plângeau agonicîntr-o dimineață,o ultimă dimineațăîn parcul însângeratde anii ce s-au scursm-am așezat pe o piatră tocităîn jur alte pietredeasupra pământși am tăcut... XI. SPINI, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în Ediția nr.
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
celor doi îndrăgostiți părea fără margini. În fiecare noapte urcau în turnul cel mare și de acolo scrutau zările la lumina rece a lunii sau admirau visători sclipirile miilor de steluțe presărate pe bolta cerului. Alteori se amuzau la auzul țipetelor păsărilor de noapte și al urletelor fiarelor sălbatice ce răzbăteau din văile adânci până la palat. Dar cel mai mult le plăcea să colinde zonele deluroase și să asculte cântecul privighetorii în noapte, când parcă întreaga natură rămânea neclintită ca nu
VI. FIICA LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384428_a_385757]
-
din casă. Nu se știe cine a dat telefon șefului de post, că acesta a și venit la fața locului, într-un timp extrem de scurt. L-a surprins pe Mărășteanu bătând cu pumnul în ușă, în timp ce, din casă, se auzeau țipete disperate. Polițistul s-a repezit la Mărășteanu, i-a dat câțiva pumni de i-a țâșnit sângele din gură și pe nas și a țipat la el: --Știi cum se cheamă asta, mă? Violare de domiciliu și amenințare cu moartea
SRL AMARU-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384481_a_385810]
-
că este și purtător al veșmântului preoțesc, dar, atunci când glăsuiește cântece religioase, nu deturnează adevărul de la legea strictă după care melodia nu trebuie să fie dură ca fierul ci lină ca o mână mângâietoare, nu trebuie să fie un îngust țipăt ci un lung susur vibrant până în marea sufletească umană! Întocmai ceea ce pare dogmatism al cântecelor sale, luptă împotriva fixării limitelor! Din cel puțin aceste considerații, la o privire din exterior spre artistul sensibil și timid Cristian Pomohaci, se vede un
CRISTIAN POMOHACI. UNIFORMITATE ÎN RELAŢIA OM, CÂNTEC, RUGĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384512_a_385841]
-
ca licuricii, pe toată întinderea litoralului, de la Vama Veche până la Olimp și încă se mai auzeau muzica discotecilor din Venus. În larg, navele militare își mai etalau becurile de veghe la puntea de comandă. Din când în când, se auzea țipătul unui cormoran rătăcit de cârd. Ca o muzică în surdină, percepeam clipocitul valurilor molcome ce se loveau de barcă. Un guvid trăgea furios de nailonul voltei. Cu mișcări repezi l-am scos din apă și l-am aruncat în minciogul
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
doream să-l rănesc, sau să-mi rupă nailonul, riscând să moară, îmi era milă de el, căci era lipsit de posibilitatea de a-și lua zborul. Din senin, peste 30-40 de pescăruși nervoși mi-au înconjurat barca, alarmați de țipetele captivului. Se repezeau în picaj ca niște avioane de luptă asupra bărcii, încercând să mă atace. Zgomotul era infernal. Captivul avea nailonul încurcat printre penele aripilor și ghiarele ascuțite. Cu ciocul încovoiat ca un vultur, se repezea mereu să mă
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]