1,028 matches
-
ne apropiem de ușă. Noaptea își dezlănțuie potopul, plesnind acoperișurile și pavajul cu rafalele repezi ale ploii. Ne strecurăm sub streșini. Vigurosul universitar uită de chelia udă. Își scoate haina, s-o ofere felinei ; dar fata refuză, alergând în salturi, țopăind, sărind de pe stângul pe dreptul, ca pe catalige. Localul e aproape, după colț. Ne scuturăm în prag umerii, părul, brațele. ...Stâlpi, pereți placați cu lemn, oglinzi în ramă neagră. Tapiseria roșie, princiară. Instrumentiști tuciurii pe un podium prăpădit. În centru
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
tremură, cerc, în jurul paharului, pe care îl strânge cu ambele palme. Tremură și umerii ei fragili, gâtul subțire și cald. — Sunt vechi prieten cu nevastă-sa, revine după un timp vocea afumată. — Doamna aceea distinsă, mai în vârstă decât soțul ? țopăie, declanșat, studentul. Da, scenografa spectacolului. — Cum, asta e madam Hariga ? tresare brusc barba blondă a regizorului, înălțând săgețile albastre ale privirii. — Doamna Hariga-Strihan, subliniază Poetul, sorbind lent din paharul cu vin roșu. S-a trecut de multă vreme la vin
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
însă, în atelierul unde se împotrivea spaimei și disprețului celor ce trăiau vânduți plăcerilor mărunte. Ar aștepta, cu mâna tremurând pe gâtul umed, să audă urletul lui de fiară victorioasă. Ar alerga din marginea grădinii, până la dânsul. L-ar găsi țopăind, aproape gol, flămând, scheletic, fericit. Mânjit pe o barbă groasă, care ajungea până la ochi, murdar pe mâinile lungi și nervoase, vopsit și pe clăile uriașe de păr, murdar de culori prelinse, în toate amestecurile, dar și de praf, de păianjeni
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
îndreaptă gulerul bluzei cafenii și cordonul, strângând cureaua poșetei care se legăna pe umăr. La colț, în dreptul poștei, apar de obicei grupurile care vin dinspre troleibuz. Poate țeapănul Caropol, șeful. Acru, dimineața, ca toți ulceroșii, sâcâit de brațul ciripitoarei care țopăie, guralivă, în urma lui. Sau politicosul Vornicu, și el ursuz în ultima vreme, cu prea multe toane, cine știe ce mai coace și motănașul ăsta !... de mult nu se mai prezintă la spovedanie cu vreo nouă încâlceală amoroasă sau să întrebe dacă stofa
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ani, când nu era decât șef de colectiv, iar ea se învârtea în jurul lui ca o cloșcă beată, rămăsese doar îmbrățișarea aceea caraghioasă. Ieșise nebun de victorie din ședință : îl primiseră, îl primiseră ! avea carnetul roșu, încuviințarea, startul, ascensiunea. Năvălise, țopăind, se repezise la ea, să-i dea marea veste. O îmbrățișase, rotind-o, rotind-o, dar ca pe o mamă, ca pe o soră vârstnică. Un semn de recunoștință pentru aceea care îl tot ascultase, cu exagerată înțelegere, suferind lângă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Păi du-te la farmacie și mai ia-ți un termometru, că ești cam roșu la față! Ai Înnebunit de tot, Gore, nu auzi că la noi n-a ajuns? A sărit virusul mexican direct la tine-n sufragerie, a țopăit ca fasolea mexicană? Gicu se hlizește cu nasul În paharul În care și-a turnat o porție zdravănă de vodcă. Mă, ce-mi place mie la voi e polemica asta constructivă. Da’ n-ai dreptate, Gore, prea le vezi În
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ei precum indienii În jurul focului. Doamne, Sandule, mai ții minte ce priviri aruncau nevestele noastre, mame eroine și tovarășe devotate familiei - celula de bază a societății, că asta ați uitat, În schimb ați preluat de la occidentali numai perversiuni! - atunci când noi țopăiam și strigam hai cu vinul, hai cu șprițul până ne-apucă sughițul? Of, frumoasă noapte... Da’ tu te-ai sculat - iartă-mi verbul folosit - cu fața la cearceaf, În această sfântă zi lăsată de la Cel de Sus, nu ne bagi În seamă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
că Și la mine la nuntă ați venit... Bă, Și ce s-a jucat! Numa` hore Și sârbe, trei cămăși am schimbat... Panta amintirilor devine din ce În ce mai abruptă, iar Sandu se lasă pe spate. Două le-ai schimbat de la dans, că țopăiai ca apucatul, erai vascularizat, iar pe a treia ai pus salata de vinete care era introdusă În roșie, că Și tu aveai emoții, Îți tremurau mâinile, cred că a fost greu până ai strâns mireasa În brațe după nuntă, nu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
bogăție. Reciproca nu este decât accidental valabilă. Nu suntem necăjiți pentru că nu am atins fericirea, dar nu reușim nici să o definim. Alergând după fericire, de pe patru picioare, ne-am urcat pe două. Ne vom atinge ținta, oare, când vom țopăi într-un picior? Și instinctele cred în fericire. Prudența duce spre o fericire împuținată. Fericirea - acest visat perpetuum mobile al condiției umane. Și dacă glanda fericirii ni s-a atrofiat? Numai arta, credința și iubirea pot genera inefabila fericire. Am
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a început spectacolul, a spus rolul cursiv și a rămas la locul lui... i se făcuse somn. Și-a pus capul pe umărul fetiței de lângă el și-a adormit... visa, dar s-a trezit, când toți copii au început să țopăie pe scenă. Asta îi place cel mai mult ! După ce au terminat rolurile, copiii s-au amestecat cu părinții. Bunica l-a sărutat veselă și au plecat acasă. De ce niciodată nu vine bunicul să-l vadă țopăind ? Războinici... inofensivi Stau relaxat
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
copii au început să țopăie pe scenă. Asta îi place cel mai mult ! După ce au terminat rolurile, copiii s-au amestecat cu părinții. Bunica l-a sărutat veselă și au plecat acasă. De ce niciodată nu vine bunicul să-l vadă țopăind ? Războinici... inofensivi Stau relaxat privind la TV. Deodată... apare Radu înfuriat! Cu privirea fixă, aruncând scântei de mânie ! Cu pași de uriaș, săltați, rari și apăsați se îndreaptă spre patul meu. Este înarmat până-n dinți! E înspăimântător ! Un zâmbet sinistru
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de ospățul serii, să fredonăm în surdină melodii uitate în ceasul delăsării, să ne-nfruptăm dornici cu lingurița din salatiera de argint plină cu ambrozie fierbinte și să imprimăm reverii blajine în păduricea plină de alburii păcate! Kilometrul opt Spaima țopăind ca o lăcustă te înconjoară și nu ghicești de unde se va ivi Drumul de la oraș urca șerpuind monoton spre munte; prin sate, vegetația era întreruptă de casele dintre livezi, zugrăvite în culori deschise și înecate în verdele pastelat al grădinilor
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
din măsele și privind cum cucoanele își fâțâie tropăind zgomotos pantofii cu capișoane de metal la tocuri. Giulia avea deci, misiunea ingrată să vină cu prietena și .. au apărut amândouă! Au ajuns direct de la serviciu la ora aceea târzie, grăbite, țopăind vesele, fiind cam fomiste, după mesele feliate de care aveau parte. Când s-au apropiat, am crezut că mi-a pus mâna în cap cineva, nu spun cine că este un personaj însemnat. Arătau perfect, exact ca-n filme... splendide
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
mă scape de sub supraveghere! Am luat de pe traseu Wiborova, eu vroiam cu suc de roșii și piper, dar Giulia mi-a ordonat: - Taci și bea sec, că banii s-au risipit pe cabernet cu pepsi! Și a luat-o înainte țopăind,să ne arate drumul. Aerul curat m-a înviorat și am realizat că soarta îmi aruncase într-o mână pe Mimi și în cealaltă... votca, de care am avut grijă ca de ochii din cap! Orașul zăcea, adormise de mult
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
m-ar privi cineva, ascuns, dintr-un colț al tavanului, pe acolo, prin crăpătura cea nouă, ar zice că sânt nebun: "A stat două ore nemișcat pe canapea, după care, brusc, a deschis televizorul, s-a descălțat îndreptîndu-se către baie, țopăind într-un picior după care, tot brusc, s-a întors și de aici de la mine nu s-a mai văzut ce a făcut, dar cred că și-a pus pantofii înapoi, pentru că a revenit cu ei în picioare, fără să
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
erau tot felul de obiecte jalnice (dar extrem de atrăgătoare pentru mine): pistoale cu apă din plastic de culoarea vomei, mingi descentrate, roșii cu buline albe, un fel de cărucioare de tablă pictată trase de căluți tot de tablă... Pe tejghea țopăiau mereu câteva jucării mecanice, extrem de primitive, din aceeași universală tablă: crocodili care clămpăneau din fălci, broaște și cocoși cu cheiță, buburuze mari cât pumnul... Mori de vânt din tablă vopsită roteau aripi de tablă vopsită. Carusele de tablă, până și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
respectiv desenat naiv, având un zâmbet larg pe chip. Acasă nu mă lăsam până nu rupeam arcul din primele minute. Roteam de cheiță în dușmănie, strâmbam piciorușele de tablă ale găinii sau broaștei, sau ce era, în speranța că va țopăi ceva mai mult data viitoare. Picioarele se blocau, mă enervam, dădeam cu jucăria de pământ, jucam fotbal cu ea... Când nu mai era bună chiar de nimic (și după ce-mi luam bătaia de rigoare de la ai mei, uimiți cât
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
farfurioară, Gass cu o poveste delicioasă, de o senzualitate extremă... Semănau și nu semănau cu noii romancieri francezi. Plăcerea textului era aici mai directă, mai impregnată de umor și de parodie, imaginea grafică se insinua jucăuș în pagină, caracterele literelor țopăiau ca în Oulipo. Am citit, apoi, scrieri din toți cei pomeniți în studiul preliminar. Intram astfel într-o Iu 4. Și totuși, ce este postmodernismul? în clasicul studiu Two Concepts on Liberty, Isaiah Berlin vorbește despre libertăți pozitive și negative
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
amorfă, sticloasă, compusă dintr-o aglutinare de imagini greu comprehensibile, în care obiectele, fără să se umanizeze, capătă o personalitate neliniștitoare. Omul însuși, când apare, nu este mai mult decât o jucărie mecanică sau un manechin î la Chirico, dar țopăind spasmodic, ca galvanizat. în totul, un poem de Iaru lasă impresia pestriță și deosebit de plastică a colajelor lui Duchamp, a uleiurilor lui Magritte, a halucinațiilor paranoic-critice ale lui Dali, a cutiilor cu scule sau ceainice emailate ale noilor americani (Jasper
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Andy Clelland, dar asta s-a-ntâmplat demult. — Exact. Noi am Întemeiat țara asta de rahat. N-a fost niciunu la Bannockburn sau Culloden când am dat de greu. E sângele nostru, glia noastră, istoria noastră. Acu vor să vinaici țopăind de bucurie, să tragă foloase de pe urma succeselor noastre și ne spun car trebui să ne fie rușine dasta! Noi am fost sclavi de rahat Înainte ca puțoii să fie luați cu japca și trimiși cu vaporul n America! În timpul ședinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
o dăm deoparte. Îmi pare rău Shirley, zicem noi, ridicându-ne În picioare, În timp ce ea dă drumu la uzina de apă. Nu putem face nimic. Un caz urgent, ei. Rezolvă-te tu și ține-mă la curent. Capul sus! Ciao! Țopăim pe podeaua din cârciumă, strecurându-ne cu iscusință printre două scaune și, răsucindu-ne, Îi putem vedea gaura rotundă, Întunecată și neagră a gurii ei și zbiară ceva, dar noi ne rostogolim până la ușă, iar ea se ridică să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Mistreții o străbăteau chiar prin mijloc, vulpea și lupul ocoleau însă locurile despădurite. Privi în jur... căută un loc cât mai potrivit să se posteze. Peste pădure se așternu o tăcere ciudată, și, doar cu un piuit în surdină, timid, țopăia un pițigoi din loc în loc, sus de tot în vârful unui fag. Anton stătea țeapăn, neclintit, să nu sperie minunea și așteptă. Deodată, ceva îl făcu să tresară; mai departe, în inima codrului răsună un răget. - Cred că‟i cerb
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
-și apele, tălmăcind parcă taina unei alte lumi... o lume din adâncuri milenare, pe când uriașii Elani hălăduiau pe aceste locuri. Un strat alb, gros, întinde punți peste depărtări. Iepuri speriați își croiesc pârtii de ieșire prin zăpezi și se depărtează țopăind greoi. Vieri sălbatici se pitesc în văgăuni strâmte împădurite, apoi aleargă buimaci în susul povârnișului. Păsări răpitoare; huhurezi, bufnițe... stau îmbufnate în vârfuri de copaci înalți și-și iau zborul alene, doar când te apropii. Stai și te întrebi... Există ceva
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cum tăia morcovii și ceapa pe blat, pentru că ceea ce avea să se întâmple chiar acum acolo... Scoase un țipăt scurt și ascuțit, călcând pe o bucățică de ciob de la castron pe care nu o măturase mai devreme. La dracu’! exclamă țopăind prin bucătărie. Ce s-a întâmplat? Aidan o privi mirat și apoi văzu sângele curgându-i din picior. Se albi la față și expresia i se transformă într-una de groază. —Vai, Darcey, uite ce e, iartă-mă, eu... nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Galway, îi aminti Minette. N-ai fost foarte inactivă, ma petite. —Destul de inactivă, se foi Darcey. Iar chestia asta de la mână mă înnebunește. — Vino în casă și am să te răcoresc cu uscătorul de păr. Darcey dădu din cap și țopăi până în casă, unde Minette îndreptă aerul rece de la uscător sub ghips. —Cât de biiiiine eee. Darcey gemu de plăcere și Minette râse. —Trebuie să facem ceva ca să nu mă mai gândesc la asta, îi spuse Darcey. Am eu o idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]