KorAP: Find »[drukola/base=așterne & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...32 33 34 ...279 >

6,958 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

În vest. Dar de data aceasta, intrând În casa scărilor, luminile nu s-au aprins. Trecuse un Stadtbahn, urmat de un curent lin de dreptunghiuri, luminos și strâmb, deplasându-se În direcția opusă, de-a lungul peretelui. Imediat ce Întunericul se așternu din nou, am Început să bâjbâim pe hol. Apoi Dora, care știa unde Încep scările, Îmi șopti jucăuș: — Anton nu mă prinde! Și, dându-mi drumul la mână, adăugă cu o voce surpinzător de delicată, aproape cristalină: De fiecare dată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
punându-mi În vedere că ar trebui să colaborez dacă nu vreau să am probleme. Și-n plus... Am amuțit. Karp stătea nemișcat și nu părea să mă asculte. Ar trebui să repet ce-am spus? Treptat, peste cameră se așternu o liniște atât de profundă, Încât auzeam ticăitul ceasului său de mână. — Spuneți-mi exact cum s-am Întâmplat sugeră Într-un final din spatele mâinilor Împreunate. Cum s-a Întâmplat? Chiar, cum s-a Întâmplat? I-am studiat din nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

Și ce mă înspăimânta cel mai mult în legătură cu această dorință ucigașă era ideea că, dacă aș fi încercat, aș fi avut șanse să izbutesc! Existau șanse să mă ajute chiar el! Nu trebuia decât să fac un salt peste masa așternută de cină, cu degetele îndreptate către traheea lui, ca să-l văd căzând moale sub masă, cu limba atârnându-i țeapănă. De zbierat știa să zbiere, de făcut tămbălău știa să facă tămbălău și, vai de mine, de nudien 2 știa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
place să fie considerat cretin și dobitoc - da, le încalci, deși e foarte probabil (mă asigură tata) ca la următorul Yom Kippur 1, numele tău, ăla formidabilu’, e-e, să nu apară printre celelalte în marea carte în care El așterne numele celor ce vor mai fi în viață și la anu’ în septembrie (scena asta, nu știu cum se face, dar reușește să mi se încrusteze în închipuire). Ei, și cine-i tembelul la faza asta, ăă? Și n-are nici o importanță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
când tușește, grohăie, râgâie, câteodată se bășește, el știe dacă intenționat sau nu, deși, după părerea mea, bășina trebuie interpretată drept o reacție de transfer negativ din partea lui. — Păsuleț, ești minunat! „Păsuleț“, când e pisicuța și mâța mea blândă la așternut - iar când se luptă pe viață și pe moarte: — ’Re-ai al dracu’ de jidan împuțit! Vreau să mă mărit, să fiu om! Eu urma să fiu, vasăzică, pasul ei înainte... dar nu urma să fie și ea pasul meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Cine arătase îndrăzneală, cutezanță, curaj, eu sau fata? Fata! Fata asta dată naibii. — Uite ce, mi-a zis ea ștergându-și lacrimile cu fața de pernă, uite ce, mai devreme te-am mințit, dacă vrei să știi, dacă vrei să așterni treaba asta pe hârtie sau mai știu eu ce. — Ăhă? În legătură cu ce? Și-acum, mi-am zis eu în gând, o să năvălească șvarțe-le meu din debara - și-o să-i scapere ochii, dinții și briciul! Și-n ziare o să apară știrea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
și batjocoritoare! Și, după meci, o să pierd masa festivă de Ziua Recunoștinței pregătită de maică-mea, descendenta asta pistruiată și roșcovană a unor evrei polonezi! Ah, ce-o să le mai piară sângele din obraji, ce liniște de moarte o să se aștearnă când o să ridice copanul uriaș și-o să strige „Poftim! Ghici pentru cine-i!“, iar Ghici-Cine se dovedește a fi un dezertor! De ce am dezertat din familie? Poate că, așezați la masă, nu aducem chiar cu o pictură de Norman Rockwell

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Nedreptățile Vieții cu iubita mea de-la-școala-ciocanelor, cursuri ținute cu aceeași dezinvoltură în pat ca și în barul din cartier sau la masa din bucătărie - stăteam în micuțul meu apartament, în fața unei mașini de scris Olivetti portabile, și mă străduiam să aștern pe hârtie povestiri năucitoare. Câteva îmi apăruseră deja în gazete literare trimestriale, iar una dintre ele se bucurase chiar de oarece succes la scară națională, însă respectivele povestiri nu erau năucitoare, erau niște pastișe, iar eu voiam să provoc năuceala

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

În urmă, prin fața ferestrei, iar fulgii care ajungeau să atingă câtuși de puțin geamul erau deja cenușii, ca bucățelele de hârtie. Însă la două sute de metri mai sus, pe colinele ce coborau spre linii la Neumarkt, zăpada Începu să se aștearnă ca niște paturi de flori albe. Dacă ar fi așteptat, numai dacă ar fi așteptat, se gândi dr. Czinner și mintea i se Întoarse de la moarte la oamenii care trăiau ca să fie judecați, iar imposibilitatea propriei evadări, atât de ușoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
din spatele biroului scoase șase volume grele din Activitățile feroviare și administrația căilor ferate, după care se ascundea o ușiță de oțel. Mintea lui Josef Grünlich era acum limpede și concentrată. Se mișcă fără grabă sau ezitări. Înainte de-a se așterne la lucru, se uită la ceas - nouă și zece - și calculă că avea la dispoziție o jumătate de oră. Timp berechet, se gândi el și-și apăsă degetul mare, umezit, pe ușa seifului. Oțelul nu avea nici doi centimetri grosime

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
ar putea plictisi de ea Înainte să ajungă la Constantinopol. El ignoră obiecțiile ei. — Voi da o petrecere. Ca să sărbătorim. — Unde? În Constantinopol? — Nu, spuse el. N-am pe cine invita acolo. Și, pentru un moment, gândul la domnul Eckman așternu o umbră peste plăcerea lui. — Cum, În tren? Ea Începu să râdă iarăși, dar de data aceasta mulțumită și lipsită de temeri. — De ce nu? El deveni și mai fanfaron: — O să invit pe toată lumea. Va fi un fel de cină nupțială

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
important la ora asta, Îi explică el funcționarului de la mesagerie și lui Ninici, un tânăr În uniformă, unul din grăniceri. Amesteca niște cărți de joc și În acel moment ceasul bătu de șapte. Afară, un soare indecis Începea să se aștearnă peste zăpada pe jumătate topită, iar șinele umede luceau. Ninici Își sorbi paharul cu rakia. Băutura tare, din prune, făcu să-i dea lacrimile. Era foarte tânăr. Lukici continuă să amestece cărțile. — Despre ce crezi că poate fi vorba? Întrebă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

din povestea Hansel și Gretel. Înăuntru, salonașul de primire fusese mobilat cu canapele decolorate și carpete din blană de oaie, iar dormitorul nostru era atât de romantic, că mă Întrebam dacă vom ieși vreun pic din el. Patul era făcut, așternut cu lenjerie scumpă, peste care era aruncată o cuvertură din blană. Era mai grozav decât Într-o reclamă pentru gama vestimentară Ralph Lauren Ski. Cui Îi mai păsa că de fapt eu habar nu aveam să schiez? Este splendid, Hunter

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
chestia asta Înainte de a muri, zise Alixe. Este un sfat atât de bun. Ce-o să fac cu toate lucrurile pe care le-am cumpărat, atunci când o să crăp? — Să ne rugăm, spuse preotul. Adunarea Îngenunche, ca un singur om, și se așternu liniștea. Pe neașteptate, din spatele nostru, am auzit ușa bisericii deschizându-se cu un scârțâit. Cine putea să Întârzie atât? M-am Întors ca să mă uit. Îmbrăcată În șifon negru, care plutea În urma ei, Își făcu apariția Sophia D’Arlan. Pur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

rezemat de pat, în timp ce ridică brusc mîna dreptă în sus, să salveze sticla cu coniac. Stai încearcă Paula să rîdă. Te-ai culcat cu el?! strigă Radu, trăgînd-o spre trupul său. Coniacul arată Paula sticla scăpată din mînă peste blana așternută lîngă pat. Dă-l naibii! Îți dau o sută de sticle și zece blănuri în loc. Răspunde la ce te-am întrebat! Brațele bărbatului au răsturnat-o peste trupul lui, continuînd s-o frîngă. A, rîde Paula prinsă în joc, întărîtată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
genunchiul tatălui, cu nasurile lipite de geam, mama lor se sprijină cu tîmpla de umărul soțului, fata în minijupe își mișcă genunchii goi în ritmul mizicii, o bătrînă cu ochelari, care împletește de zor, face cînd și cînd o pauză, așternînd pe pieptul bătrînului bucata împletită, iar Dorin, încă transpirat de fuga pînă la autogară, stă jos, la ușa din spate, cu bărbia pe genunchi și cu privirea pierdută în gol. Muzica transmisă la radio niște acorduri dulci de chitară toropește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
l-ar fi zdrobit. Mulțumesc, stau aici murmură Dorin. Cum doriți conchide șoferul. Valuri de fulgi se lovesc de parbriz, acoperindu-l cu o pînză subțire de apă. Șoferul pornește ștergătoarele, continuînd să privească cu calm și indiferență șoseaua umedă, așternută domol înainte, despicînd în două podișul întins. Chitarele au tăcut, iar în locul lor, acum, unul vorbește cu spor de șeptelul în plină dezvoltare, invocînd mereu tonele de carne livrate pieței. Care piață? întrebă încet Lazăr că eu m-am săturat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
tăiată în două de fiorul unei neliniști, micșorînd ochii, născînd între sprîncene o cută, alungind liniile maxilarelor ce vor să definească bărbia, modestă dealtfel, dar aruncată mereu înainte. Un gînd de neliniște, trădînd interesul pentru ziarul de alături, i se așterne pe față, maturizînd-o brusc, dăltuind-o în contururi sigure, dînd viață privirii ce se furișează tot mai des, aproape fățiș, spre dreapta, unde actorul, absorbit, își îndeasă cu interes rîndurile scrise mai aproape de ochi, să le deslușească. Valuri tot mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
la fiecare ziar cercetat încă o dată, spre mirarea și neliniștea vecinei, s-a potolit, punînd ziarele și revistele peste geanta de pe brațe. Profesorul și-a încrucișat brațele la piept, închizînd ochii; alături, bătrîna a scos din geantă o basma, a așternut-o pe brațe și s-a aplecat, a luat cățelușa de jos, de la picioare, a așezat-o în mijlocul basmalei și a înfășat-o, astfel că-i rămîne afară doar capul mic, de bibelou. Cei doi copii gemeni s-au cuibărit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ea se ocupă mecanicii, motor bun, puternic, traseul Iași Valea Brândușelor este fără probleme... Nu oricine "roade oase", ca Andrei... *** Muzica de la radio întregește somnolența din cursă. Roțile mari, aproape uriașe, taie cu siguranță valurile mici de zăpadă ce se aștern tot mai des de-a curmezișul. În dreapta, un simbol al industrializării anunță intrarea pe teritoriul județului vecin. În stînga, un fragment dintr-o mare construcție anunță, pentru cei ce vin din sens invers, intrarea pe teritoriul județului Iași. Se înnoptează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Stăm, ce să facem, stăm aici... Ei, cum să fie? Ca la Sălcii, iarna; oricum, nu-i în cîmp. Dă-mi, domnule, să vorbesc și eu! întinde profesorul mîna nervos, dar șoferul deja a închis. Deasupra întregii încăperi s-a așternut o liniște grea, apăsătoare, strivită în coaste de viscolul izbit furios în ferestrele mari. Va trebui să stăm aici peste noapte spune șoferul încet. Mîine în zori vor trimite înaintea noastră... Vocile, iscate timid, se susțin unele pe altele, amplificîndu-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
E totuși soția mea; n-o pot lăsa să riște cu metode de-acum două sute de ani! Măcar trupul ei să beneficieze de pe urma evoluției gîndirii umane... Am șase mii pe cec. Mîine. Acum e închis. Mulțumesc! O liniște lungă se așterne între ei doi, ca între doi complici. Mă dezguști! sparge brusc tăcerea Muraru. Cum ți-ai putut închipui că aș fi în stare să dau într-o femeie?! Cu forța, tinere, poți supune doar trupul, poți viola dar nu iubi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pe la autogară, poate sosește cursa rapidă. *** Chiar lîngă bucătărie, într-una din cămări, încălzită de peretele comun cu al sobei din sala restaurantului, o cămăruță în care stau grămădite saltelele și păturile folosite vara în căsuțele campingului, între două pături așternute pe o saltea, șade întinsă Letiția, aproape adormită. Ovidiu s-a așezat pe colțul uneia din lăzile pe care a pus salteaua și-și leagă șiretul unui pantof. Cînd aude cîteva bătăi încete în ușa de stejar, murmură ceva supărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pe la miezul nopții, bătrîna cu cățelușa învelită în broboadă s-a retras la masa vecină cu cea a bătrînei care a împletit. Părinții copiilor, îngrijorați că i-ar putea scăpa din brațe, au lipit cîteva scaune, peste care și-au așternut hainele, improvizînd un pat, în care au culcat copiii. Femeia și-a culcat fruntea pe o masă iar tatăl, călare pe un scaun, a dormit cu bărbia în pumni, să-i supravegheze. În ciuda vinului băut, profesorul n-a adormit prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
întors din drum precizează Lazăr -, și dacă așa mi-i soarta, măcar să știu cine m-a turnat cu pocherul. Tu și pocher! face un gest de lehamite profesorul, depărtîndu-se, aruncînd iarăși privirea spre cele două bătrîne, sorbind din ochi cărțile așternute pe masă. Mă iertați! se aplecă el spre stăpîna cățelușei soțul dumneavoastră n-a fost profesor universitar? De ce? Dumneavoastră ați predat Latina și Franceza. Nu-mi amintesc să vă fi avut elev. Mă iertați! spune profesorul, retrăgîndu-se. Nu vor să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]