1,993 matches
-
om. Atâta vreme cât respecți regula asta, ar trebui să nu fii atacat. Închei asigurîndu-te că nu am nimic de-a face cu experimentul monstruos pus la cale de acest om, care își spune conducător al Frontului Adevăratei Biserici. Nu mă interesează aberațiile lui religioase și nu am fost părtaș la viziunea lui stupidă, în care eu unul nu am nici un argument pentru a crede. Nu numai că nu sunt convins că sentimentul religios poate apărea într-un mediu foarte ostil, dar nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
succedaneu al mesianismului iudaic sau o reluare a islamului, cum s-a spus, dacă ar fi rămas la stadiul de "mișcare". N-ar fi existat nici partide comuniste, nici "spirit de partid". Nici liturghie, nici "cult al personalității". Genealogia acestei aberații o găsim în sinodul de la Calcedon, iar acest clericalism secular îi datorează destul atît Sfîntului Pavel, în ceea ce privește ambiția și metodele, cît și Sfîntului Ioan, pentru spiritul originar. Să fie toate astea speculații? Poate. Nu mai credem în Istoria cu majusculă
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Tocqueville, Taine și Cochin. Trei reacționari ai progresului (cunoașterii), trei iluminați mediologic. Cine vrea să explice un fenomen oarecare are tot interesul să nu-l înțeleagă. Fenomenul revoluționar e mai mult decît străin pentru acești trei tradiționaliști: uluitor. 89, 93? Aberații împotriva naturii, dar care au făcut istoria. Gîndirea iacobină? O himeră, dar care a prins contur printre noi. Ceea ce nu trebuia să se întîmple, s-a întîmplat. Cum a fost posibilă o asemenea idioție, o asemenea iluzie, o asemenea orbire
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
sistematizat. Micul ecran cu trei dimensiuni (după cel cu înaltă definiție), televizorul-brățară, videodiscul interactiv sau telefonul mobil individualizat nu vor fi surprize, ci confirmări. Următoarele noastre revoluții sînt previzibile și "justificabile". A vorbi despre un evoluționism mediologic implică eliminarea cîtorva aberații. Pentru început, primul paradox al acestui tip de evoluție este acela că evoluția trece neobservată și nu este anunțată cum trebuie. Oamenii intră cu reticență în mediasfera lor, ca și cum mediumul ar fi în avans față de utilizator, care, în dialogul milenar
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
De multe ori cercetătorii pot cădea în capcana "relațiilor statistice" uitând că este vorba de un simplu instrument care poate stabili asocieri între date, fără ca în realitate să existe vreo relație între cele două fenomene și astfel pot să apară aberații ca în celebra corelație dintre numărul de berze dintr-o localitate și numărul de nou născuți din respectiva localitate. S-a stabilit statistic o corelație dintre numărul de berze dintr-o localitate și numărul de copii născuți. Conform corelației ar
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
diagramă pe care o propunem poate fi considerată și ea utopică pe alocuri, dar include toate posibilitățile de raporturi, renunțând la frumusețea reprezentării. Dintre acestea, unele care nu aparțin modelului platonician centralizat au avut aplicare în realitate, fiind desigur niște aberații politice; altele au făcut obiectul textelor de teorie politică. Trebuie spus că modelul propus de noi nu schimbă poziția exercițiului politic autentic, ci face loc unor deviații pe care Platon, probabil, nu le putea imagina (în primul rând, metoda sa
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
sufletului. Căci, pentru a imagina infernuri și paradisuri, damnațiuni și păcate, pedepse și destine post mortem, pentru a te teme de zei sau de ceea ce li se aseamănă, pentru a tremura de frica pedepselor de după moarte, trebuie să crezi în aberațiile religioase. Platon confecționează o mitologie utilă pentru a-i menține pe oameni într-o stare de frică, angoasă și teroare. Aceste temeri și cutremurări furnizează o umanitate maleabilă, sperioasă, ușor de condus. Alienată, desigur, dar docilă, disponibilă pentru ascultare, supunere
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Opoziția dintre cultură și știință este exact cea pe care o făcea Klages între suflet și spirit. Ea reapare, așadar, cu sens invers. Părerea că știința e nu numai separată de cultură, ci chiar în opoziție cu ea, e o aberație nu mai puțin pernicioasă. Cultura și știința sunt inseparabile, iată încă un truism ce trebuie proclamat. Nu a existat niciodată vreun mare om de știință care să nu fi fost și un om de cultură umanistă și clasică. Să reamintim
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
opacitate (dar la urma urmei ce importanță ar avea?), ci mai degrabă pornire temperamentală și mai ales lipsă de timp; uneori ne surprinde apreciind foarte sigur pe Claudel, pe Valéry sau Oedip al lui Enescu. Cât despre politică, e o aberație să i se facă acest reproș. Iorga nu putea să nu facă politică: datorită acestei pasiuni atât de active își reprezenta el istoria cu atâta viață și putere. Politica a fost metoda lui de cunoaștere a istoriei. Datorită pasiunii politice
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
nu filozofi) îl mai citește? N-a avut stil, în vreme ce marea construcție hegeliană cu toate asperitățile și impedimentele ei are un stil de catedrală. De altminteri, Ungheanu știe bine despre ce e vorba și tot în legătură cu Ibrăileanu scrie: „E o aberație a se afirma că nu avea stil. Nu toate stilurile sunt făcute să placă și nu toți autorii țin să nu-și incomodeze cititorii”, iar în alt loc citează un lung pasaj al lui Lovinescu în care acesta spune că
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
autor. Opera, într-adevăr, semnifică, are ca finalitate comunicarea. Cazul imaginat de Mateiu Caragiale, al lui Pașadia care scrie o operă genială, dar a luat toate măsurile să fie distrusă înainte de a fi cunoscută de cineva, e fără îndoială o aberație. Dar e vorba totuși de o operă. Comunicarea este o finalitate a operei, dar de a doua instanță; prima e în mod esențial expresia, care e pentru sine. Autorul se adresează altora, dar, în primul rând, răspunde unei somații interne
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
S-o citească tot mașinile. De altminteri, obsesia asta de a merge la sigur, mai ales în domenii ale imponderabilului, e un simptom grav al lumii contemporane, în care prea des se manifestă neîncrederea și suspiciunea. Asta a dus la aberația „poeticii matematice”, care poate să epateze, poate să dea cum se zice „complexe”, mai ales celor ce se numesc, ca noi, „umaniști”, dar nu e mai puțin un delir combinatoriu, tautologic în cel mai bun caz. Afară de asta remarc că
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Sacru s-a simțit într-o adevărată competiție) este una dintre multele direcții din care poate fi analizat raportul Bisericii cu Familia. (...) Cât despre mine, pot spune că sentințele Tribunalului Sacru m-au scandalizat. Dar să fie clar: nu din cauza aberației lor morale și politice, a servilismului lor lingușitor față de aliații tradiționali (oameni de putere creștini-democrați și fasciști) și nu pentru senzația de înșelăciune, de tertip, de ipocrizie, de rea-credință, de insinuare, de privilegiu, care nu apar niciodată mai evidente ca
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
M-a surprins dintotdeauna - ca să fiu sincer, chiar m-a indignat - interpretarea dată de prelați frazei lui Hristos: „Dați Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”, interpretare în care se concentraseră întreaga ipocrizie și aberație ce au caracterizat Biserica în perioada Contrareformei. A fost lăsată să treacă - pe cât de monstruos poate să pară acest lucru - drept moderată, cinică și realistă o frază a lui Hristos ce era în mod evident radicală, extremistă, perfect religioasă. Într-
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
o sărăcie culturală de-a dreptul vulgară. În sfârșit, în calitatea sa de partid care dă glas micii burghezii, Creștin-democrația nu putea decât să nutrească un dispreț profund și netratabil pentru cultură: pentru mica burghezie (inclusiv sub formele sale de aberație „roșie”), cultura se reduce dintotdeauna la „chestiuni culturale”. Primatul îi revine acțiunii. Cine gândește este vinovat. Intelectualii, fiind depozitarii unor adevăruri (chiar și contradictorii) pe care mica burghezie le bănuiește a fi cele adevărate, trebuie să fie eliminați, cel puțin
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Ionescu îl avertizase pe Rattigan asupra faptului că cercurile guvernamentale românești agreează ideea unei uniuni româno-maghiare, avertisment ce ar trebui pus pe seama cunoscutei animozități dintre Brătianu și Ionescu, premierul român i-a comunicat britanicului că era vorba doar de o „aberație“ (moonshine): „nici un om serios nu o poate lua în considerație nici o secundă“57. Poziția lui Brătianu era prea tranșantă pentru a fi vorba doar de o mișcare tactică. Mai ales că premierul român, deși nu vedea posibilă o uniune cu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
evaluând atent, cu un ochi avizat, însușirile și cusururile montării și ale interpretării. Dând la o parte învelișul literar, insistă întotdeauna asupra „meșteșugului teatral”. Dar nici nu se dă în vânt după piesele străine (ce lansau ostentativ tot soiul de „aberații psihologice și îndrăzneli amorale”), oricât ar fi fost ele de dibaci articulate. A tradus, fiind inclusă în repertoriul Teatrului Național din București (stagiunea 1909-1910), piesa Fracul verde de Émile Augier și Alfred de Musset. O „antologie eroică”, însoțită de comentarii
LOCUSTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
de la Daily World, care sînt dușmanii declarați ai lui Giorgio Laszlo, tot trimit fotografi sub acoperire, care să facă poze etajului cu buticuri de modă, după care publică articole cu titluri de genul TOT GOL! și CÎT O SĂ MAI DUREZE ABERAȚIA ASTA? Se zvonește că, dacă situația nu se Îmbunătățește rapid, locul o să se Închidă. Jasmine dă pagina cu un oftat greu și Începe să citească horoscoapele. Asta-i cealaltă problemă: e greu să-ți ții personalul motivat atunci cînd treaba
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
urmărește privirea. — Aha. Da. Hai să... facem asta. Intră În casă, iar eu Închid ușa. O clipă, nici unul dintre noi nu spune nimic. Nu știu ce aș putea spune. Mă simt complet deconcertată. — Becky... nu știu de unde-ai putut scoate așa o aberație, expiră Luke adînc. Am avut niște probleme la serviciu și am Încercat să te țin departe de ele. Nu am nici o aventură. Cu Venetia? — De la ea personal știu, ea mi-a spus. Luke pare uluit. — Nu se poate. — Ba da
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
sec. Faptul că ești În picaj. A zis că ești pe punctul de a-i pierde și pe cei de la Foreland. — E o minciună sfruntată! irumpe mînios glasul lui Luke. Nenorociții ăștia de la Arcodas intoxică presa cu tot felul de aberații. — Dar nu pot să-ți facă rău efectiv, nu? zic speriată. — Atîta timp cît am și eu un cuvînt de spus, nu, zice Luke extrem de hotărît. Se pare c-au renunțat la mănuși. Dacă vor să ne batem, ne batem
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
de alta, ființa privilegiată, creatorul, cel care investighează misterele lumii și tainele poeziei. Cele două identități nu se opun, ci se confundă. Titlul trimite și la erotică, alt segment important al liricii lui R. În Presiunea luminii (1968) și în Aberații cromatice (1969) se disting aceleași ipostaze, fiind adusă în prim-plan confruntarea dintre o realitate interioară agitată, nonconformistă și o lume dinamică, brutală, copleșitoare, căreia, dincolo de aparențele ce țin îndeosebi de contingent, i se deslușesc forțele, dimensiunile cosmice. Și aici
ROMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
magic în mine există”, se consolează și ne consolează, imediat, autorul. Asta-l îndreptățește să spere că „mugetul” cântecului său se va auzi peste veacuri. EUGEN SIMION SCRIERI: Singurătatea în doi, pref. Otilia Cazimir, București, 1966; Presiunea luminii, București, 1968; Aberații cromatice, București, 1969; Poeme, Iași, 1971; Favoare, București, 1972; Baia de nori, Iași, 1973; Poet al uriașilor, București, 1973; Lavă, București, 1974; Paradisul, Iași, 1975; Energia visului, Iași, 1977; Trandafirul sălbatic, București, 1978; Nordul obiectelor, pref. Marian Popa, Iași, 1979
ROMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
cu referiri la originea limbajului. În plină epocă de scientizare a disciplinelor limii (lingvistica, gramatica istorică, filologia, lingvistică comparată), investigații legate de existența unui grai originar sau a unui limbaj din care să fi evoluat ulterior toate celelalte, erau socotite aberație curată. Între demersul obiectiv, stiințific și rațional al lingvistului și improvizațiile sau invențiile celui sedus de depărtările miticului, spune Vernant, părea să existe, cu probabil cam mai bine de jumătate de secol în urmă, o netă separație. Cartea lui Olender
Ce limbă vorbeau Adam și Eva? (I) by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17166_a_18491]
-
precedente, necum dictaturii lichidate. Vă aduceți aminte. Crima cea mai grozavă, de care o jigodie de intelectual putea fi acuzată, era comunismul... Trusa politicii oficiale și presa dispuneau de o culpă de nuanță: iudeocomunismul. Dacă ne referim la epoca acestor aberații se mai găsește masoneria. Toate ziarele aveau o sfîntă oroare de aceste trei, patru crime împotriva republicii domnilor Stelian Popescu, Ilie Rădulescu, Nichifor Crainic, Pamfil Șeicaru etc., crestele înalte ale burgheziei noastre, piscurile albe, al căror vîrf, imaculat din depărtare
Din Publicistica lui Arghezi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17143_a_18468]
-
de satisfacere a instinctelor (perversiune instinctualăă sau a caracterului (pervertirea intențiilor, folie morale sau moral insanityă, precum și o conștiință a Răului (conștiință pervertităă; dă semnificația psihiatrică, introdusă și susținută de către V. Magnan, care stabilește trei niveluri de alienație mintală: anomalii, aberații și perversiuni sexuale; eă semnificația psihosexuală, privind aberațiile sexuale, considerate ca perversiuni (E. von Kraft-Ebbingă. Este acceptat faptul, de către majoritatea specialiștilor, că pervertirea are un conținut larg, cuprinzând devierea de la normalitate, prin Înlocuirea tendințelor naturale, firești, care sunt deturnate către
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]