3,115 matches
-
blajinilor, va da de unele potriveli cu viața sa spirituală. Astfel Îi va Încolți gîndul de a-și depăna rătăcirile - de la anarhism și ateism pînă la adevărul credinței - ca apoi să vestească lumii iluminarea sa: civilizația contemporană se prăvălea În abisuri. Antichristul era la ușă, deja Își punea Însemnul său rușinos pe locuri ascunse: sub sînii femeilor și pe șalele bărbaților. În momentul În care Nilus Își Încheiase opusul biografic, Începură să apară foiletoanele mai sus-numitului Krușevan. Sămînța căzuse pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
să continue. Până la sfârșit, șeful redacției n-a mai ridicat capul, dimpotrivă, părea că se afunda cu fiecare cuvânt, că nu va putea reveni la suprafață cu aceeași figură de șef de redacție după ce văzuse creaturile înspăimântătoare care locuiau adâncimea abisului. Era un om tulburat cel care îl privi, în cele din urmă, pe comisar și spuse, Scuzați-mi grosolănia întrebării, cine sunteți, Numele meu se află acolo semnând scrisoarea, Da, văd bine, e aici un nume, dar un nume nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
s-a întors în podul acela jalnic care-i servea de atelier. Curios e că ea nu voia să-l vadă. Poate că nu dorise să fie chemat pentru că știa că el o să refuze să vină. Mă întrebam în ce abis al cruzimii va fi privit ea dacă de atâta groază nu mai voia să trăiască. XXXVI Săptămâna următoare a fost cumplită. Stroeve se ducea de două ori pe zi la spital să întrebe de nevastă-sa care refuza în continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
toate darurile pe care un om și le-ar putea dori. Oameni puternici și cutezători În convingerea de a mlădia soarta după sine. Și totuși, meniți a deveni izvor de durere și de pustiire... - Despre cine vorbești? - Oh, demult. Un abis de vreme. Pe tărâmuri Îndepărtate. - Ai trăit multă vreme În Răsărit? Marcello fixă un punct În gol, undeva În spatele poetului. Fața i se aprinsese, ca și când acele cuvinte i-ar fi evocat lumina unor pământuri de departe. Scutură din cap de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe lada pe care celălalt o lăsase jos. - Care va să zică, În cartea aceea a ta, Dumnezeu veghează asupra celor drepți, de pe tronul său. Ce se Întâmplă cu cei nedrepți? - Când a ajuns În cerul al treilea, Profetului i s-a deschis abisul păcatelor și a văzut Înfricoșătoarea pâlnie a perverșilor și cele șapte trepte ale pierzaniei lor. - Șapte? Deosebiți după vină? - Și pedepsiți, după crimă, cu o pedeapsă inversă. - O contra-suferință, un contrappassum. Și pe asta ați furat-o de la Aristotel, râse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
poate preceda În ordinea Creației. - Aceasta ar fi adevărat dacă luna și stelele ar iradia lumină proprie. Dar ele nu sunt decât niște oglinzi inerte. Corpurile lor lucioase se mărginesc să reflecte lumina soarelui, Întorcând-o către noi din imensul abis al spațiului. Lucis imago repercussa, imagine de lumină Într-o oglindă. - Non potest. - De ce? - Fiindcă ele apar atunci când soarele coboară dincolo de orizont, lunecând către antipozi. De unde și-ar primi ele lumina de reflectat, dacă Între ele și soare se interpune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ori viciat de pofte nesățioase, ori doritor de aclamări publice. Dacă ar fi așa, atunci ar fi suficienți puțini bani ca să poți fi cumpărat, atât cât ți-ar trebui ca să-ți plătești datoriile și prostituatele. Dar În dumneata există un abis cu mult mai adânc. - Despre ce vorbești? - Suntem convinși că intrarea dumitale În politică face parte dintr-un plan meditat Îndelung, studiat de Credincioși pentru a-și infiltra oamenii la vârfurile puterii În orașele guelfe. Pentru ca, odată ajunși acolo, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
muzică îndepărtată, înainte ca într-o bună dimineață să ne lovească în moalele capului, și să ne chinuie îngrozitor timp de patru ani. Portretul lui Clălis împodobea încă vestibulul Castelului. Surâzând, privea de acolo lumea schimbându-se și alunecând în abis. Purta veșmintele unor vremuri simple care nu mai erau. De-a lungul anilor, paloarea îi dispăruse, iar vopselurile șterse îi colorau acum obrajii într-o trandafirie înflăcărare. Zi de zi, Destinat trecea pe la picioarele ei, tot mai decrepit, tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
dintr-o dată un țipăt și s-a aruncat Într-o parte, prăvălindu-se de pe cal și, rostogolindu-se de două ori, a aterizat Într-un pâlc de buruieni, cam la un metru de buza prăpastiei. Calul s-a prăbușit În abis, cu un nechezat disperat. În câteva clipe Amory s-a aflat lângă Eleanor și a observat că ținea ochii deschiși. - Eleanor! a strigat el. Ea n-a răspuns, dar buzele i s-au mișcat și ochii i s-au umplut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
rochița tiroleză, l‑a așteptat ani la rând numai pe el. Mâna îi alunecă în sus, spre culmi întunecate, fiul lui se găsește între timp pe niște culmi mai luminoase, unde compune o poezie: Aici vă legănați, zdrențe palide, în abis. Eu sunt marele ajutor care se strigă pe el însuși. Locuiesc în toate imaginile de poimâine. Tata își proptește cealaltă mână în decolteu, unde sânii mai că se revarsă, acuși o să zboare cu toții de aici, fără excepție. Dar cârciumarul, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
portret acuzator n-a fost schițat cu atâta sinceritate și cruzime. Plecând de la aceste versuri, Ieronim însăilează o poveste abracadabrantă, dar care pare a corespunde realității textului: pentru a scrie cu atâta perspicacitate și pentru a scotoci în acest fel abisurile umane, trebuie neapărat să fi fost îndrăgostit cândva, și nu doar un pic! Ce altceva poate genera o asemenea nebunie dacă nu niște vrăji? Așadar, filtre și parfumul de vrăjitoare asortat - căci spectrul femeii nu doarme la niciun creștin! Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
-o țară anume. eu plâng în neștire, Tu plin de iubire în brațe mă ține, la greu și la bine. eu mâna ce scrie, Tu ești veșnicie, cuprinzi efemerul, descoperi misterul. eu deșertăciune, Tu har și minune, eu clipă-n abisuri,Tu domn peste visuri. eu slabă speranță, Tu-mi dai siguranță, în ziua ce vine să fiu tot cu Tine. eu abandonată, Tu frate și tată, eu îngrijorare, Tu raza de soare. eu o stea în noapte, Tu eternitate, mă
eu ?i TU by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83348_a_84673]
-
aprig cuceritor de zări, Să fi-ntreprins asaltul temutelor portale Purtând înfrigurată mândria forței tale Mai sus și mai departe spre noi evaluări, Să fi străpuns penumbra letargică și ceața Ce împleteau pe norme un neguros Dedal Ca, adâncind cu groază abisul numenal, În seara biruinții să-ntrezărești cum Vieața Se-ntoarce somnoroasă, în ciclul ei steril, Sub fard și mască, mimma unei absurde arte... Și totuși deasupra rotirilor deșarte Făuritor de sensuri, să te ridici viril; Și, beat de aderare activă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
așteaptă un răspuns ... Doar tăcerea umbrelor atacă lumina cuibărită în cel mai adânc loc, când speriată fug spre albastrul cernut printre zări, cu inima strânsă în pumn, buzele mele strigă oferta... Într-un târziu, sfios, șoptit, zâmbetul alungă temerile, spre abisul uitării, zdrobindu-le puterea. Cu ochii deschiși, senină, calc pe urma pașilor Tăi Doamne, însoțită de zorile străvezii. Căci pentru mine chiar timpul se oprește uneori, să-și tragă sufletul.
?i timpul se opre?te uneori by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83376_a_84701]
-
veline Tăcerea albă, solitara Cuvinte scrise-n discul lunii pline. Încarcerat în matele uitări Vapor pierdut în orizontul fad Pe punte-s eu privind în zări Din vele anii mi se scad. Pe așternut de clipe martelate Aștept însingurate viduri Abis de file albe dezolate De stoluri aruncate peste ziduri. Și e pustiu în amfiteatrul șters O tragedie antică suspina La urmă doar un singur vers, Se-asterne-ncet a bronzului patina O! Tempora! Referință Bibliografica: O! Tempora! / Mihai Condur : Confluente Literare, ISSN
O! TEMPORA! de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364289_a_365618]
-
nou câmpurile Dacă sunt tristă și îmi scrie destinul cu pietre ascuțite pe suflet hingherii înjunghie în măduva viselor mă așez cuminte pe masa de operație a cerului invocând ploaia care vindeca mărul cunoașterii ascuns în mine îmi scutură vântul abisului încheieturile și scot din toate minele demult închise aur Dacă sunt tristă și valul cel negru își flutură praporii prin odăi preoții peșterilor cântă bucuriei prohodul mă eliberez din cosciugul de ceară al minciunii uimesc încă o dată cortegiul funerar o
CETATEA IERIHONULUI CADE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364308_a_365637]
-
nouă speranță, aceea de a trece "puntea"cea izbăvitoare pentru frații de neam din Transilvania de Nord, fapt garantat prin Acordul de Armistițiu din 12 septembrie. Așadar, mai întâi cu armatele ce reprezentau fascismullui Hitler, o ideologie mutantă, ieșită din abisul în care sălășluiește monstrul din om, apoi, iată, cu armatele bolșevismului stalinist, ideologie de aceeași natură cu cealaltă, poate și mai monstruoasă. Paradoxul e că Stalin avea concursul celor doua țări cu tradiție democratică, Statele Unite și Anglia, descalificate, în contextul
ACTUL DE LA 23 AUGUST 1944 ŞI...VOLUNTARII DIN CIOHORĂNI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364350_a_365679]
-
a diamantului simplu și neatrăgător, prin măiestrie, într-un briliant de mare valoare, ce va rămâne pentru nemurire. Da, ești un adevărat orfevru , ce reușești să filigranezi totul prin cuvintele tale. Poezia ta e plină de cascade, de înălțimi și abisuri. Numai cine citește cu mare atenție, ce ai scris tu ADELA , poate să înțeleagă totul , sau nimic. Versurile tale sunt pline de viață, de mișcare continuă, strecurând în suflet nostalgii, dar și avânturi patriotice, mesaje către suflete, mesaje către credință
SCRISOARE CĂTRE ADELA-ADRIANA MOSCU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364457_a_365786]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > METAMORFOZĂ Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Reflecții: Universul este misterios, țesut cu Înălțimi și Abisuri. Ai putea ucide o viață folosind cuvintele nepotrivite. Magia Cuvântului: "La început a fost Cuvântul Și Cuvântul era la Dumnezeu, Și Dumnezeu era Cuvântul"! Omule, Nu ignora forța Cuvântului, Universul este misterios, Pe când viața este fragilă! Ai putea ucide Folosind
METAMORFOZĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364500_a_365829]
-
inunde-n flux, și să tresar. Iar valul ce mă bate-acum în coastă Mi-aduce-aminte că oceanul n-a murit, Pierdută-i veșnic tinerețea noastră, Precum epava ce la țărmuri a pierit. Dar din adâncuri, scufundatul far Va lumina din nou, abisuri străbătând Voi amintiri... fregate albe, iar Veți trece lin din aripe bătând. Referință Bibliografică: Portret cu aromă veche / Mihai Condur : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 258, Anul I, 15 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Condur : Toate
PORTRET CU AROMĂ VECHE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364520_a_365849]
-
peste ape ce murmură-n vâlcele, De care și-a prins cerul toartele ușor Și unde se-oglindesc clar gândurile mele. Zidește-ți primăvară în al meu trup o poartă, Pe unde să pătrundă parfumul tău mereu, Să renasc din abisuri cu tine, mai voioasă, Feeric curgă-n mine sclipiri de curcubeu. De umerii tăi prind ritmatice sonete, Când mă dezmierzi cu dulcea-ți mângâiere, Visele-mi înfloresc și urc ale vieții trepte, Fiindcă, primăvară, iubesc dulcea-ți adiere! Cornelia Vîju
PRIMĂVARĂ de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364531_a_365860]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > EFODUL TIMPULUI Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 340 din 06 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Din arhitrava bolților cu nopți perene Efodul timpului preface totul în lumină Sub morile abisului se contopesc morene Ghețari de veacuri dormitând sub zarea lină. Treceam oftând după secunda timpurie Nu-nțelegeam că timpul e un fluviu de nisip Și orele acestea, fragile frunze de hârtie Ori păsări albe fără formă, fără chip. Efodul timpului
EFODUL TIMPULUI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364549_a_365878]
-
cunoscut-o pe fata respectivă și-n momentul în care ești în prezența râului, practic nimic nu te mai bucură. Ai impresia că nimic nu te mai poate scăpa de acolo. Ai impresia că este ca un tunel negru, un abis, ca o cădere din care nu poți să te mai ridici.” “Scăpați de promiscutate. Faceți un pas către Dumnezeu și El va va cuprinde cu toată dragostea Lui.” „Doamne, ajută-mă. Uite au venit, au ieșit fustele, au ieșit imaginile
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364504_a_365833]
-
cunoscut-o pe fata respectivă și-n momentul în care ești în prezența râului, practic nimic nu te mai bucură. Ai impresia că nimic nu te mai poate scăpa de acolo. Ai impresia că este ca un tunel negru, un abis, ca o cădere din care nu poți să te mai ridici. Numai eventual zburând în sens invers. ?n acele clipe l-am cunoscut pe Cusman Cionca, pastorul bisericii „Metanoia” din Timișoara. El m-a ajutat să mă ridic. Este noua
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364504_a_365833]
-
Petru Lascău înțelege că este voia Tatălui Ceresc să meargă mai departe. Prin urmare, acesta ia decizia de a se muta la Phoenix, Arizona, unde de atunci, slujește ca pastor al bisericii „Elim” (www.elimarizona.com). De pe piscurile speranțelor, în abisul disperărilor Înțelegem astfel, de la început, că „În răcoarea dimineții” își are izvorul în experiența prefacerilor spirituale de anvergură, atunci când trebuie să lași în urmă realizările acumulate de-a lungul unei perioade lungi de timp și totodată, trebuie să te avânți
„ÎN RĂCOAREA DIMINEŢII” DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361245_a_362574]