1,095 matches
-
consecință, mai puțin previzibilă, visul totalizator al lui Arcimboldo. Numai că portretul iese acum din particular, din rigoarea lui antropomorfă, și se extinde pînă la aparenta disoluție. însă strategia percepției rămîne, oarecum, neschimbată. Ochiul trăiește în aceeași fluctuație, în aceeași abisală indecizie, constrîns permanent să alerge între parte și întreg. între un întreg infinit ca forță de proliferare, ce trece dincolo de constrîngerile fizice ale pînzei, și o parte ea însăși mărturie a întregului prin bogăția sugestiilor coagulate pe un spațiu determinat
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7461_a_8786]
-
le fi inventat el însuși, aceste forme devin ale lui prin siguranța lecturii și prin participarea vie la destinul lor în plină expansiune. Prin această subtilă experiență a înțelegerii și a solidarității, a asimilării și a reconstrucției, sculptorul depășește mecanica abisală a creativității pure și devine, mai mult sau mai puțin conșient, un hermeneut al energiilor latente care zac în istorie și în materie, precum și o conștiință, cu vocație enciclopedică, a modernității înseși.
Artiști din Transilvania by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7671_a_8996]
-
Era un fel de a stabili care este punctul zero al interpretării, locul de unde începe talentul, fantezia, puterea de comunicare, capacitatea de transfigurare. După acest exercițiu obligatoriu, ei trebuiau să demonstreze că sunt capabili să joace roluri complicate, cu psihologii abisale, dar și să imagineze fermecătoare comportamente inexplicabile, să facă legătura dintre discotecă și palatul Elsinor. Vreau să spun că tinerii pe care i-am văzut în autobuz, pe plajă și pe scenă nu sunt niște necunoscuți: ei vorbesc la radio
O furtună pe o scenă mică by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12521_a_13846]
-
recunoaște că maestrul lui Maiorescu, Schopenhauer, era la fel de grozav precum Platon.) Dacă reușești să cobori destul de adînc și să scrii de acolo, atunci e ca și cum ai scrie în vis, însă în mod coerent, căci ai pus în mișcare mecanismul noologiei abisale. Dacă reușești să cobori pînă acolo, atunci pricepi că esența dramei umane e timpul. 10. Ai grijă să te întorci înapoi numai atunci cînd ai terminat de scris și nu ți-a mai rămas nimic de făcut - decît să copilești
Decalogul by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/4643_a_5968]
-
de o poezie care mă duce cu gîndul la Purcărete, la Dabija, la un anumit tip de ludic, de gag, de imagistică, de relație cu investigarea cuvîntului. Un ciclu impresionant pentru mine. Cu un negru pregnant pe scenă ca negrul abisal din Electra lui Măniuțiu. Cu alb-nisipiu ca în Cumnata lui Pantagruel. Nu regret acum că i-am cedat sentimental lui Emil Boroghină și am renunțat la aducerea spectacolului Hamlet, acum doi ani, în Festivalul Național. Orgoliile nu-și au rostul
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
tot/ Ce-l porți pe aripile tale/ Că pe un rug/ Ce așteaptă fierbintele sărut,/ Al impasibilei făclii?// O, viața cum te-aș plânge/ Te-aș topi/ Într-o lacrima de sare/ Care sa-nghete zborul/ Într-o pala și abisala mare,/ Ce vă să spele veșnic/ Morții și a lor visare." (Dacă ne-am opri doar la talentul morții de-a ciopli pânze, și tot am fi aflat ceva nou!) în fine, iată o mostră și din poeziile personale ale
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7721_a_9046]
-
a extras numitorul comun, pentru a-l redistribui acum în "jocul unghiurilor de materii", în mai multe universuri decât cel ce ne conține. Trec lumi prin lumi face din răscruce un operator simbolic cu n dimensiuni. Gândită astfel, intersecția devine... abisală: În jocul unghiurilor de materii/ e cu putință ca în alte lumi/ ființa mea să iasă-n vârstă nouă:/ să fiu un lent bătrân, ori poate plânsul/ unui copil în alt văzduh, să fiu/ un salt de fiară, și să
Insomnia by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7618_a_8943]
-
dacă numele nu i-a ajuns pînă la noi. Și, de aceea, poate că tot Styxul e. Orișiunde nu știm, putem presupune. Iar acolo unde știm - interpretăm. 3. Anamorfoze În toate cazurile de mai sus, efectul e tragi-comic, deci frizează abisalul. Căci oglinzile sînt căi către străfunduri. Ale sinelui, sau ale celuilalt, sau ale lumii. Mai ales cînd sînt convexe, cum e cea - celebră - a lui Parmigianino, cel ce ne privește din vitrina de la Kunsthistorisches Museum, ca Meduza de pe scutul lui
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
dincolo de orice bariere intermediare, a calității prestației structurate a unei comunicări vom reuși să intuim și să definim zone încă neabordate, neîncercate de expresie și comunicare a Adevărului, a unei Realități cu indefinite fațete, în permanentă fluctuație, o Fata morgana abisală în fața Realului (Vid). Va urma.
Logica Lumilor Posibile (XVI) by Nicolae Br?ndu? () [Corola-journal/Journalistic/83171_a_84496]
-
la cele mondiale. Istoria României e pentru el un lucru sfânt și, cum numai îscripta manent' - cum zice motto-ul inteligent ales de Dan Dușleag - doctorul pensionar scrie pe ascuns în agenda lui povestea cutremurătoare a unei nedreptăți și suferințe abisale. În ciuda pasiunii lui pentru istorie, Stanciu Stroia e un mare inocent. Are o minte și un suflet de o probitate totală. Nici după șapte ani de încarcerare, după spectacolul unei umanități muribunde, înfometate și exterminate lent, el nu poate înțelege
Mărturia doctorului Stanciu Stroia by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11333_a_12658]
-
prozastică. Adică a o „tălmăci” pentru a o repune într-o mai susținută circulație. Dincolo de aparențele jovialității, rîsului, pitorescului, Traian Ștef intuiește, atît de în consonanță cu climatul modernismului fezandat în care ne aflăm, cîteva concepte inaparente, esențiale totuși, precum abisalul, transgresarea proiectului constructiv în delir: „În Țiganiada avem ceea ce s-a postulat a reprezenta valoarea supremă la marii noștri clasici: abisalitate. Ea nu este o scriere comică așa cum nu este Don Quijote”. Postura contemporanului nostru e asemănătoare cu cea a unui
Țiganiada renovata by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5770_a_7095]
-
și calmul: surâsul de pe buze e sfârșitul, reprezentat în așa fel încât să nu-i sperie pe inocenți. Lasă-l să vină cu mine pe inconștient în durere, în dormitorul meu acvatic cu cearceafuri vegetale să putrezim împreună în acte abisale care să elibereze zborul intens. Aștept ceva concret de la tine, să mă trădezi sau să mă umilești-doar eu am sădit sămânța revoltei în ochii tăi diavolești, nu te preface că ești atât de blând: merit tot răul din tine, într-
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8298_a_9623]
-
falsificator al rezultatelor terapeutice? Își vede liniștit de treabă, căci tot Onfray ne divulgă cele trei stratageme prin care psihanaliștii resping orice critică la adresa religiei lor: 1) o critică venită de la un profan care nu a trecut printr-o analiză abisală e neavenită; 2) critica psihanalizei se hrănește din motivații secrete de ordin antisemit; 3) cine critică psihanaliza o face dintr-o patologie ascunsă de natură erotică. Pînă cînd dosarul psihanalizei va căpăta o soluție acceptabilă, Onfray își notează în postscriptumul
Omul cu canapeaua by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5363_a_6688]
-
consecință, mai puțin previzibilă, visul totalizator al lui Arcimboldo. Numai că portretul iese acum din particular, din rigoarea lui antropomorfă, și se extinde pînă la aparenta disoluție. Însă strategia percepției rămîne, oarecum, neschimbată. Ochiul trăiește în aceeași fluctuație, în aceeași abisală indecizie, constrîns permanent să alerge între parte și întreg. Între un întreg infinit ca forță de proliferare, ce trece dincolo de constrîngerile fizice ale pînzei, și o parte ea însăși mărturie a întregului prin bogăția sugestiilor coagulate pe un spațiu determinat
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13310_a_14635]
-
propriul discurs. Așa încît, de la un punct încolo, putem presupune că e sincer (chiar dacă, în eseul în discuție, Toma Pavel nu duce prea departe raționamentul de mai sus). Mizantropul este, dimpotrivă, o comedie a vorbirii și a minciunii. O comedie abisală, aș adăuga, fără să mă îndepărtez prea mult de spiritul considerațiilor lui Toma Pavel. Disputa dintre Alceste și Philinte pornește de la atitudinea pe care cei doi o au față de cuvinte, nu față de lucruri, întîmplări. Și «drama lui Racine se constituie
Cuvinte despre cuvinte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13894_a_15219]
-
-i va permite acesteia să-și urmărească interesul național, România devenind pentru SUA doar o monedă de schimb. Angajamentul SUA față de securitatea Europei de Est, «cel de neclintit și de lungă durată» se va dovedi cât de curând o gargară abisală, în ceea ce privește România. Într-o asemenea situație, cel mai probabil, SUA vor căuta să forțeze un compromis în defavoarea României, dacă nu cumva o va vinde la schimb. Lăsând totodată România să se descurce singură cu resentimentele acumulate de Rusia față de ea
"Vocea Rusiei" face playback: a plagiat pasaje dintr-un articol by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/62799_a_64124]
-
această mamă monstruoasă care întreține complexul oedipian rău lichidat al fiilor și care, asemeni Medeei, pare dispusă să-i sacrifice pentru propria fervoare sangvinară. Refn ne scoate din cadrul unei banale reglări de conturi, fiecare scenă pornește de la premisa unui fond abisal care nu se lasă dezvăluit, dar care iese la suprafață nu ca violență pură, ci ca o formă de sacru camuflat. Eroul ataraxic al lui Refn, Julian, se oglindește în implacabilul Chang, un maestru care înaintează tăcut pe calea lui
Despre zei și neoane by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3379_a_4704]
-
identitatea și, în consecință, intră în dispută cu proiecția sa "inautentică" de individ social, cultural, religios: " Se depistează imediat (...) o flagrantă lipsă interioară ce ne avertizează că undeva angajarea experiențială a fost trucată, că nu a existat o implicare definitivă, abisală, a subiectului în act, că ceva a fost falsificat. în fine, apar acele indicii și semnale obscure care divulgă statutul de Ťrăspopitť al actantului poetic. Lupta cu transcendența este decorul necesar pentru a disimula absența trăirii autentice. Cu cît această
O antologie de Marin Mincu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12557_a_13882]
-
unui film complet, ci mai degrabă a unui experiment, scenariul fiind scris în timpul producției, de pe o zi pe alta, fără ca actorii să aibă o perspectivă a felului în care va evolua filmul. Un regizor vizionar, Lynch preferă plonjeul în psihismul abisal al personajelor, speculînd pe tema anxietății și a spaimelor care bîntuie "imperiul minții"; adevărata scenă a filmelor sale se află în culisele întîmplărilor, în spatele frunții personajelor. După ce a schițat minimal cadrul, intriga, un fir narativ, deflagrații repetate distrug reperele și
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
prin urmare exotică. Pitorescul exotic conferă însă o substanțială notă de kitsch filmului, deși regizorul nu se joacă doar o dată cu acest registru, reușind să-l utilizeze inteligent. Lipsesc în acest film aparițiile cu adevărat patibulare, Lynch mizînd pe sondarea psihologiei abisale a personajului principal, Nikki Grace, care este absorbită destul de repede într-o viață paralelă, într-un trecut din care-și amintește frînturi. Apariția Juliei Ormond în rolul lui Doris Side este oarecum inedită, dar gratuită, un personaj secundar, fără prea
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
a urîțeniei și decrepitudinii. Lipsește de data aceasta sau mai precis se regăsește într-o proporție mai mică o altă temă des frecventată de regizor, tema răului. Deși bîntuită de spectrul unor crime abominabile, Nikki Grace nu "beneficiază" de întîlnirile abisale cu monștrii lynchieni, figura cea mai insolită a filmului rămînînd un straniu personaj capabil să-și subordoneze voința victimelor. Pînă la urmă, marele manipulator este chiar regizorul însuși, the master of puppets. În atmosfera de magie bohemă își găsește Lynch
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
esoteriile budiste, prin doctrina milarepiană, și în sistemul platonician, prin bibliotecile pariziene, și de la țîrcovnic auster la amant infatigabil, toate subsumate unui anumit gen de situare în sacru, Brâncuși se oferă cu maximă generozitate ochiului ciclopic al exegetului român, calificat abisal ca hermeneut unic în virtutea nu mai puțin unicei șanse a consangvinității. Dacă în planul culturii europene și transatlantice opera lui Brâncuși a fost supusă unei unei atente analize, de la observațiile mai mult sau mai puțin sistematizate ale lui Ezra Pound
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
Nina pulsiunile sexuale, ceea ce o opune pe Lebăda neagră Ingenuei. Stresul generat de eveniment este amplificat de presiunea suplimentară pe care o induce această treptată pierdere de sine care anunță explozia finală: spectacolul. Nina trebuie să scoată din psihismul ei abisal Umbra, iar Thomas procedează până la un punct asemenea unui medic psihiatru. Numai că Nina este mult mai fragilă decât crede el, tensiunea uriașă o frânge în două, o parte este doctorul Jekyll, celălalt domnul Hyde. Schizoidia se realizează perfect în timpul
Ceaikovski, Doctor Jekyll și Mister Hyde by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5815_a_7140]
-
le fi inventat el însuși, aceste forme devin ale lui prin siguranța lecturii și prin participarea vie la destinul lor în plină expansiune. Prin această subtilă experiență a înțelegerii și a solidarității, a asimilării și a reconstrucției, sculptorul depășește mecanica abisală a creativității pure și devine, mai mult sau mai puțin conșient, un hermeneut al energiilor latente care zac în istorie și în materie și o conștiință, cu vocație enciclopedică, a modernității înseși.
Artiști din Transilvania by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13224_a_14549]
-
la rafinamentele maladive ale esteticii decadente, așa cum am putut vedea în Twin Peaks (1990) sau în Blue Velvet (1986) peste care plutește ca un văl un indicibil sentiment al voluptății răului. Extraordinar în filmele lui Lynch este o anumită psihologie abisală a monstruosului, cu cîntecul ei de sirenă. Din acest punct de vedere Omul elefant schimbă sensul monstruosului, revelînd umanitatea acolo unde ne-am aștepta cel mai puțin s-o aflăm. Înainte de a fi descoperit de chirurgul Frederick Treves (Sir Anthony
Ecce homo... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8503_a_9828]