3,746 matches
-
ritmuri știute numai de mine arpegii multicolore. Trăiam trauma unui îndrăgostit, bețiv cum aveam să fiu multă vreme de aici înainte ... muza care mă inspira ne-a condus încă 2 etaje într-un foișor, pe scările cele mai înguste și abrupte, ce mi le puteam închipui. Giulia scoase victorioasă o cheie din mormanul de mărunțișuri. Erau cele mai vechi, yală și ușă din lume ... s-au deschis aproape concomitent; yala atârna într-un cui, iar ușa, aproape zbură când se dădu
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]
-
a locului. La montarea acestui ieșind, un “moft” cu netăgăduite valențe de agrement și bineînțeles profitabile, lucrătorii ar fi avut nevoie de 373 de tone de oțel și vreo 90 de tone de sticlă. Jos, undeva, abia zărit printre stâncile abrupte și stratificate în pante inegale și suprapuse, se târă o “curelușă” care șerpuiește molcom și firav, cu siguranță cea mai rămas din albia fluviului Colorado. Toate “asperitățile” reliefului acestei fantastice întinderi “extraterestre” sunt botezate, denumiri cu rezonanțe de “topos și
ATÂT DE APROAPE DE GRAND CANION!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355581_a_356910]
-
de găsit... Când toată așezarea era cuprinsă de întuneric, bărbatul a tras o de mână și a dus o în mașină, avertizând o să stea întinsă pe canapeaua din spate și să nu privească pe geam. A condus atent pe panta abruptă, cu viteză redusă și fără să aprindă luminile, până a ieșit din curte și a oprit imediat. După ce a închis porțile, a demarat în forță, fără ca Iuliana să își dea seama în ce direcție se îndreaptă. A realizat doar că
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
e important să știi să duci cu vorba. Până la urmă, n-a mai ținut nici asta. Învățătoarea s-a înfuriat, m-a obligat să îi prezint jurnalul și când a dat de paginile lui albe, nescrise, lucrurile s-au încheiat abrupt: un coleg a preluat conducerea detașamentului de pionieri. Într-o zi, la ora de rusă, profesoara, aflând ca predasem ștafeta, a întrebat nedumerită clasa: - De ce ați ales un alt comandant de detașament? Nu învăța suficient de bine cel de până
POVESTE DESPRE UN JURNAL ŞI CÂTEVA COJI DE PORTOCALĂ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355666_a_356995]
-
ani. „Datorez tot ce am izbutit în domeniul gimnasticii antrenorilor mei de suflet și de aur pentru gimnastica națională și mondială, Octavian Bellu și Mariana Bitang, dar și Ecaterina Szabo”, mărturisește fosta gimnastă. „A fost o ascensiune a mea, nici abruptă, nici culminantă, în gimnastică. De la momentul în care m-am retras din lupta sportivă, fără a staționa, a început pentru mine un nou drum, în antrenorat. Iar aici, în Japonia încep acum o nouă perioadă a vieții mele, care sunt
DANIELA UCHIYAMA SPIRITUALITATE ROMÂNEASCĂ ÎN ŢARA SOARELUI RĂSARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 903 din 21 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346142_a_347471]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > CĂRĂRI CU GHIOCEI Autor: Antonela Stoica Publicat în: Ediția nr. 2234 din 11 februarie 2017 Toate Articolele Autorului CĂRĂRI CU GHIOCEI Sub mângâierea ta mă risipesc în noapte Mi-e zborul către astre abrupt, prin cer inept Veșnic tulburată de ancestrale șoapte Când barba ta o simt, îmi urlă lupi în piept... Chemare de străbuni mă cotropește-n doruri În ochi îmi strălucești, o flacără nestinsă În suflet cresc păduri, se-neacă păsări stoluri
CĂRĂRI CU GHIOCEI de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368804_a_370133]
-
încercați, Prin planuri mârșave să deveniți mari Căci tot vouă vi se ia, pentru că furați! În lumea asta avem cu toții loc Nu este nevoie de nici o dispută Făcând rău la alții,prin orice mijloc De fapt alunecați voi spre calea abruptă! Suntem toți creeati din același lut Părinți noștri sunt Adam și Eva Furând ,vă izgoniți din Raiul cel Sfânt Trimitandu-va singuri spre Gheena! Referință Bibliografica: Sunt român! / Ellen Ada : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2198, Anul VII, 06
SUNT ROMÂN! de ELLEN ADA în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368846_a_370175]
-
primordială pe care o are cuvântul, utilizându-l cu măiestrie și construindu-și un limbaj artistic specific, proza căpătând infuzii poetice, iar versurile din Cu noaptea de mână împrumutând câte ceva din monumentalitatea tablourilor largi de natură surprinse din vârful coastelor abrupte ale Apusenilor. Viața de la țară surprinsă în cele două volume recente de proză ale Mariei Ioniță Darul muntelui și Nana nu se cara¬cterizează prin indiferență, nepăsare sau inactivitate. Ea este o intensă mișcare continuă, o zbatere neîncetată în confruntarea
LANSARE DE CARTE MARIA IONIŢĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368948_a_370277]
-
clasice sunt folosite cu evidență în poemele acestui ciclu. Așa de pildă prosopopeea, din speța pein care unei abstracțiuni i se atribuie o vorbire ca în „Ființa” care plocamă:„Nu sunt decât o frază în marea simfonie”. Alteori intoducerea ex abrupto: „Ai biruit. O dungă-n miezul zilei- Și-o mare de cenușă-n asfințit”. Alteori, în fine, invocația „Castelul tău de gheață l-am cunoscut, Gândire” Parnasienii nu se exprimă așa niciodată.” (T. Vianu-op,cit...) „După melci”- arată tudor Vianu-
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
de dragoste pentru poporul român. O parte din zestrea aflată în geamantan a cuprins documente rare, amintiri ale prieteniei cu Nichita Hristea Stănescu, dar și cărți proprii noi pe care le-a prezentat auditorilor: „Exaltare din abis,” Iași, 2016, „Inscripții abrupte,” Cluj, 2016, precum și edițiile bilingve româno-sârbe, în traducere proprie: Mihai Eminescu - „Patria vieții”, George Bacovia - „Lacustră”, Tudor Arghezi - „Poeme și psalmi”. Toate cărțile lansate au fost donate Casei Memoriale „Nichita Stănescu” din Ploiești. A vorbit cu mult patos despre felul
FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE POEZIE „NICHITA STĂNESCU”, 2017 de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369020_a_370349]
-
-i oprea să filmeze din nou și să fotografieze tot ce era mai impresionant și mai frumos și într-adevăr aveam ce fotografia sau filma. După vizitarea părții de jos, unde se găsea muzeul Terra Nova, am urcat niște trepte abrupte care ne-au amintit că suntem fiecare la peste 60 de ani ca vârstă și am revenit la parcarea unde am lăsat mașină. Aici, pe terasa cochetului restaurant ne-am delectat fiecare cu o cupă de înghețată delicioasă, apoi am
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370767_a_372096]
-
umbra unui nuc, O zonă pitorească, cu oameni faini și primitori, De unde am plecat apoi, nerăbdător ca să apuc, În satul Mătăcina, să înoptez, până în zori. Undeva spre dimineață, am mai trecut un munte, Tot la pas, pe cărări necunoscute și abrupte, Ajungând în satul Laz, la casa lui nea Ghiță, Iar de acolo am luat-o prin satul Poienița, Sperând că voi găsii pe frumoasa lui hangița. Am întâlnit prin zonă oameni cu un har aparte, Care duceau cu ei gânduri
PE CĂRĂRILE SATELOR DIN VINŢU DE JOS de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370886_a_372215]
-
fusese un punct singular în peisajul hibernal clar, o femeie în blugi americani, cămașă după moda estivală și cu papuci brodați într-un atelier din Pakistan, puși direct pe picioarele goale. Pe umerii-i înguști, peste părul negru și retezat abrupt, de jur împrejurul ei ... fulgii se înhăitau, se așezau ca niște cărămizi de piatră ponce, în zid. Lângă ea, odată cu ea ardea, se dematerializa ultima linie ferată a continentului care fusese cândva Europa. Liniștea grasă ca bobul de linte în apă, numai
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
se vedea de la distanță este burgul sau ceea ce a mai rămas din fortăreața săseasca de Ev Mediu,- casele sever aliniate pe stradele suprapuse peste tot atâtea tuneluri, subterane fatomatice mai mult sau mai putin atrăgătoare pentrz arheologii de astăzi. Acoperișurile abrupte, gangurile foarte înguste, turnurile de la cetatea breslașilor, toate sunt detașii prinse în cvartale aproape simetrice, biete monumente arhitectonice ce se dezintergrează în irgasie și nepăsare umană. -Cui îi pasă!? Mârâie pentru sine Mărțina, apoi salută din inerție, în dreapta și în stânga
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
îmbăt și să nu cad sub tren deoarece se mai îmbătau de bucurie cei care se lăsau la vatră. Plecăm din acea văgăună uitată de timp și de toate iar pe drum ce pățim, trebuia să trecem un deal destul de abrupt iar chiciura și vântul tăios a format o pojghița de gheață de nu mai putea urca autobuzul. Ne dăm noi jos și începem a împinge la autobuzul liberării noastre iar după mult frig și oboseală reușim iar eu am ajuns
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE VI de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370960_a_372289]
-
uimire ce ciudată e starea mea din care plec și vin. Renaștere de soare ce apune mereu din locu-n care-a răsărit, blestem înlănțuit de rugăciune și Prometeu cu lacrimi schingiuit. Privire amețită-ntotdeauna, când totul e în mine-așa abrupt, iar sus pe creste hăulind furtuna durerilor, în zbucium ne-ntrerupt. Mi-ai spus că pleci și ai rămas în mine să-mi torni din al regretelor ulcior otrava tânguioaselor suspine a vinului iubirii-amețitor. Și iată-mă umblând urlând de sete
AL NIMĂNUI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370078_a_371407]
-
contemplația asupra suprafeței de apă neclintite. Nicio adiere nu tulbura oglinda lacului. Iar broscuța țestoasă, pe care o văzusem anterior, parcă se răzgândise și nu mai ieșea la suprafața apei. În păduricea de pini din spatele nostru, așezată pe o pantă abruptă, începuse să se simtă mișcarea. Cucii ascunși printre ramurile pinilor, se chemau unul pe altul. Pe malul celălalt, neîmpădurit, era amenajată o gospodărie în toată regula, o casă cu acareturi pentru animale si păsări, un spațiu pentru închis oile pe timpul
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
amor, la firul ierbii verde, în mijlocul naturii. Când m-am așezat lânga ea, era numai în slip, întinsă comod și lasciv, ca o felină, pe pătura frumos aranjată la umbra pinilor. Parcă natura a creat acest platou în acea pantă abruptă a malului, special pentru dragostea în acest cadru, ferită de ochii curioșilor de ocazie. Îmi era dor de ea din nou, vroiam s-o simt în mâinile mele, să o miros, s-o gust, să-mi potolesc pofta de plăceri
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
-mi încrunt fruntea și le număr mirat, ce repede trec... Pierdut în întunericul care desparte cerul și pământul Rătăcesc în cuvinte, și-mi rostesc jurământul Aud un sunet de clopot care răsună flămând Valurile sorții mă izbesc de un mal abrupt vibrând. Î-mi las obrazul spălat de o picătură de apă sărată Liniștea mă îndeamnă să-mi închid pleoapele macar odată. Parcă aș vrea să regret timpul care prin mine s-a scurs Dar sufletul î-mi spune zâmbind, ca
LA REVEDERE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370371_a_371700]
-
legendele sale de când este pământul. Și iarăși urcară pe coastele versanților, apoi coborâră în cheiuri străbătute doar de animalele sălbatice în goana după pradă sau scrutate cu privirea din înaltul cerului de păsări răpitoare. Alteori, întâlniră în cale câte un abrupt stâncos de netrecut și făcură cale întoarsă căutând alte ieșiri din acest labirint. Aproape traversaseră masivul muntos când deodată zările se deschiseră și pe un pisc îndepărtat zăriră turnurile castelului. Căpitanul Arnăutu trimise câțiva oșteni se cerceteze împrejurimile. În cele
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
studiu mai amplu despre cetatea grădișteană din care vom cita în continuare. ‘’De formă aproape circulară, cu diametrul interior aproximativ 85 m, această fortificație se află pe una din prelungirile sudice ale Dealului Muierilor și este mărginită spre est-nord-est de abrupta Vale a Grădiștei- care a și erodat o parte din incintă- iar spre sud-vest de o serie de alunecări de teren. Spre sud se prelungea creasta dealului în pantă ușor descendentă, pe ea găsindu-se la circa 200 m depărtare
CETATEA DACICĂ DE LA GRĂDIȘTEA DE VÂLCEA de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369488_a_370817]
-
erau rumenite...”. Ulise, fiul bătrânului rege Laerte - „potriva lui Zeus la minte” -, iar după afirmațiile unor comentatori antici, fiul natural al lui Sisif de la care a moștenit tenacitatea de a-și urmări țelul, dar nu pe drumul drept cu urcuș abrupt, ci pe căi ocolite, este al doilea rege al Itacăi moștenite de la tatăl său, soțul virtuoasei Penelope și tatăl viteazului Telemah. După terminarea războiului, viteazul erou se îndreaptă spre casă, rătăcind însă timp de aproape zece ani pe mări și
MITUL LUI ULISE ÎN CULTURA ROMÂNĂ de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369451_a_370780]
-
personajului bine construit, Ilarion Bujdea, în antiteză cu Gavrea, mai totul derulându-se în spiritul paremiologiei pelasge > valahe, cu bună oglindire în proverbul: „cel ce nu-i lăsat de tine să moară nu te lasă să trăiești“până la „deznodământul grăbit / abrupt“, până la „marea batjocură“, până la „spargerea batjocurii gavriste“: «Ilarion intră în sediu și dă bună dimineața celor care se pregătesc să iasă la câmp. Oamenii se uită la el ca prin ceață. - Te duci la pețit, măi? Bună treabă ! Uite la
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
trona un leu metalic așezat pe un postament din beton și piatră, înalt de peste doi metri. Leul avea trei-patru tone greutate dacă nu și mai mult. Până la el se putea urca pe câteva zeci de trepte, într-o pantă destul de abruptă. Când am ajuns noi acolo era restricționat accesul printr-o poartă cu un lacăt mare agățat de un lanț gros. Alături de împrejmuirea monumentului se afla o clădire măreață de formă circulară închisă și ea, în care bănuiesc că existau exponate
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370756_a_372085]
-
dar și unele colțuri ca mierea. Important este să știi drumul până la miere. Îl știm? Nicidecum. Dar măcar ne străduim. Ne străduim să învățăm că nu orice pasăre cântă, nu orice colivie reprezintă neapărat o temniță și nu orice versant abrupt te aruncă într-un abis stâncos. Poate că sunt încercări, poate că sunt probe pe care trebuie să le dăm pentru a deveni mai buni, mai înțelepți, mai învățați, fiindcă singurul lucru din lumea asta care nu este ciclic este
PRIETENIE, FLOARE RARĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368117_a_369446]