KorAP: Find »[drukola/base=absolut & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...32 33 34 ...88 >

2,199 matches

Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771

zădărnicie este leit-motivul lamentațiilor lui Cioran, cu circumstanțialul și iluziile ei, pe care ar vrea să le elimine, pentru a ajunge la spirit, la Absolut; însă viața, oricât de purificata de superfluu ar fi, pălește în fața posibilității de a atinge absolutul. Viața trezește teamă, pentru că e imprevizibilă, dar e singurul nostru bun, crede Sábato, iar despre fragilitatea ei vorbesc și poeții creațiilor populare: doina românească, fado-ul portughez, tango-ul argentinian, flamenco-ul spaniol. Unamuno, ca și Berdiaev, crede că "la Dumnezeu

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
îngrozit de atare constatare"36. În fața acestei teribile constatări, Sábato oferă răspunsul: pentru el, cei care pot salva lumea de "puterea râului" sunt oamenii simpli, adevărații sfinți sunt eroii, ființele generoase, Dumnezeu se manifestă în fiecare din "aceste fragmente de absolut" care sunt ființele umane. Jurnalistă Alejandra Dahía îl întreabă dacă în ultima vreme s-a schimbat ceva în relația sa cu Dumnezeu. Răspunsul lui Sábato este categoric: "Nu. Eu mereu am căutat Absolutul. Asta am făcut mereu. Nu am acceptat

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
manifestă în fiecare din "aceste fragmente de absolut" care sunt ființele umane. Jurnalistă Alejandra Dahía îl întreabă dacă în ultima vreme s-a schimbat ceva în relația sa cu Dumnezeu. Răspunsul lui Sábato este categoric: "Nu. Eu mereu am căutat Absolutul. Asta am făcut mereu. Nu am acceptat niciodată nedreptatea și, pentru mine, faptul că un copil moare de foame, pune sub semnul întrebării existența lui Dumnezeu"37. Regăsim în această atitudine a lui Sábato admirația sa față de Sartre, care, în

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
lui umila de lustragiu, mi-l arată pe Dumnezeu. Un Dumnezeu în care n-am putut să cred mereu, desi mă consider un spirit religios"49. Pentru Sábato, Dumnezeu înseamnă valoarea intrinseca a ființei umane, este o profundă speranța în absolutul din fiecare, la care face neîncetat apel în vremurile de debusolare pe care le trăiește omenirea acum, în măsura în care suntem capabili să recuperăm valorile spiritului care se găsesc în interiorul nostru și care ne fac capabili să-l primim pe Dumnezeu în

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
ceva pentru care merită să suferi și să mori, dorința de a face ceva pentru ceilalți, să comunici cu ei, să faci un pact între învinși, "un singur turn, dar scânteietor și indestructibil", spune Sábato, să trăiești pentru ceva, pentru absolutul din tine, pentru a vedea absolutul din ceilalți. Adaugă, cu tristețe: "să negi moartea, să nu te duci la cimitire, să nu porți doliu, toate astea păreau o afirmare a vieții și chiar așa a și fost, într-o oarecare

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
și să mori, dorința de a face ceva pentru ceilalți, să comunici cu ei, să faci un pact între învinși, "un singur turn, dar scânteietor și indestructibil", spune Sábato, să trăiești pentru ceva, pentru absolutul din tine, pentru a vedea absolutul din ceilalți. Adaugă, cu tristețe: "să negi moartea, să nu te duci la cimitire, să nu porți doliu, toate astea păreau o afirmare a vieții și chiar așa a și fost, într-o oarecare măsură. Însă, paradoxal, s-au transformat

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
deopotrivă. o dorește și o respinge, incapabilă să și-o asume, astfel încât adevăratul ax al românului Sobre héroes y tumbas este duelul dintre puritatea neîntinata a lui Martín și haosul interior al Alejandrei, ambii căutători de iubire, ca ipostază a absolutului: Căutând în ea absolutul, încăpățânarea lui Martín este sub semnul absurdului. Alejandra este originea și moartea, începutul și sfârșitul, este știința și marxismul, este, poate, cel mai Sábato dintre toate personajele"82. Că întruchipare a iubirii, ar putea fi salvarea

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
o respinge, incapabilă să și-o asume, astfel încât adevăratul ax al românului Sobre héroes y tumbas este duelul dintre puritatea neîntinata a lui Martín și haosul interior al Alejandrei, ambii căutători de iubire, ca ipostază a absolutului: Căutând în ea absolutul, încăpățânarea lui Martín este sub semnul absurdului. Alejandra este originea și moartea, începutul și sfârșitul, este știința și marxismul, este, poate, cel mai Sábato dintre toate personajele"82. Că întruchipare a iubirii, ar putea fi salvarea lui Martín, dar, paradoxal

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
adevărate, pure, de aceea nici nu reușește să-și mențină privirea pe statuia zeiței Ceres și, întorcând capul, o vede pe Alejandra, ceea ce coincide cu începutul dramei lui. María, pentru pictorul psihopat, si Alejandra, pentru ingenuul Martin, sunt iubirea, incarnarea absolutului 83 pe care vor să-l eternizeze, chiar dacă oscilează, atât Maria, cât și Alejandra, între sublim și abject, între zeița și femeie, concret și insesizabil, pentru că sunt înconjurate de lumea demoniaca a lui Bruno, de subteranul lui Fernando Vidal Olmos

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
și abject, între zeița și femeie, concret și insesizabil, pentru că sunt înconjurate de lumea demoniaca a lui Bruno, de subteranul lui Fernando Vidal Olmos sau de cel al soțului Mariei și, în același timp, păzitorul ei84. Alejandra este pentru Martín absolutul, iar drumul spre ea este plin de piedici, dar care nu-l fac să renunțe, ci să elaboreze "ipoteze de alienat", care să-i justifice iubirea. Nici Martín, nici Alejandra nu reușesc să se mențină departe de forțele râului, pentru că

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
O indianca sârmana, care și-a reconstruit precar colibă din plăci de zinc și cartoane, curăță cu o mătură veche această bucată de pământ bătătorit din fața colibei. Și să-ți mai pui întrebări teologice! Acest gen de oameni sunt chiar Absolutul de care ne îndoim atâta, împlinindu-se pe șine (...)"89. Atras la început de stiință domeniu care îl salvează, însă, constată imediat că nu este decât "un refugiu în plină furtună" Sábato se deplasează spre literatura, "singura care răspunde marilor

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
care e naturală și spontană, rezultată din dăruire firească și elan irezistibil, din umanism, poate comunica o intimitate caldă și senina: Fericiți sunt aceia care pot trăi în moment, care pot trăi prezentul absolut (...). Și nu se atinge în iubire absolutul momentului? Nu depășește adevărată iubire temporalitatea? Acei care nu pot iubi într-o abandonare spontană o fac nu numai din tristețe și angoasa, dar și din cauza luptei dramatice cu timpul (...)"94. Într-o lume dominată de cultul lucrurilor materiale, în

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
ne oferă o grădină la crepuscul, atingerea mâinii pe care o iubim; sângele acesta, focul acesta, iubirea această, aceasta așteptare a morții. Dorința această de a transforma viață într-o glie umană"97. Oamenii-personaje din românele lui Sábato sunt "mici absoluturi", desprinse din "Marele Absolut" din sufletul său, "ce-și menține permanent o privire scrutătoare, plină de foc și iubire asupra lumii"98, oamenii fiind, pentru Sábato, acele "pedazos de absoluto", minunate frânturi de absolut, așa cum atât de frumos o spune

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
spontan care să lumineze dintr-o dată tot ce înseamnă Absolut? se întreabă Sábato. Dostoievski spune prin gură lui Kiriloff: "cred în viață veșnică pe lumea asta. Sunt clipe când timpul stă pe loc, ca să lase loc veșniciei". De ce să căutăm Absolutul în afara timpului și nu tocmai în acele clipe trecătoare, dar intense, în care, ascultând câteva note muzicale sau auzind vocea unui seamăn, să simțim că viața are un sens absolut? Conchide Sábato: Acesta e sensul speranței pentru mine și ceea ce

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
transforma în obsesie. Femeia poate fi salvarea noastră, spune Sábato, pentru că este cea care nu numai că da viață, dar și conserva "specia această enigmatica". "Dragostea lui Castel pentru María este de factură suprarealista, este un cristal care comunică cu Absolutul, punct de convergență dintre real și fantastic, este Nadja lui Breton. Castel întâlnește în María posibilă lui salvare, ieșirea din singurătate, din incomunicare; după prima întâlnire, intuiește că, în sfârșit, a găsit pe cineva care să-l înțeleagă, insă comunicarea

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
fantastic, este Nadja lui Breton. Castel întâlnește în María posibilă lui salvare, ieșirea din singurătate, din incomunicare; după prima întâlnire, intuiește că, în sfârșit, a găsit pe cineva care să-l înțeleagă, insă comunicarea perfectă este imposibilă (...)103. Alejandra este absolutul pentru Martín, dar și pentru Sábato, ea se naște tot din căutarea fără liniște a "absoluturilor", iar femeia este unul din ele. Spune Cătănia: "Românele sale au ceva în comun: căutarea însetata a absoluturilor printr-o urmărire demențiala pe care

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
incomunicare; după prima întâlnire, intuiește că, în sfârșit, a găsit pe cineva care să-l înțeleagă, insă comunicarea perfectă este imposibilă (...)103. Alejandra este absolutul pentru Martín, dar și pentru Sábato, ea se naște tot din căutarea fără liniște a "absoluturilor", iar femeia este unul din ele. Spune Cătănia: "Românele sale au ceva în comun: căutarea însetata a absoluturilor printr-o urmărire demențiala pe care fără îndoială că rațiunea o justifica"104. Este o căutare sortită eșecului, pentru că Alejandra este opusul

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
perfectă este imposibilă (...)103. Alejandra este absolutul pentru Martín, dar și pentru Sábato, ea se naște tot din căutarea fără liniște a "absoluturilor", iar femeia este unul din ele. Spune Cătănia: "Românele sale au ceva în comun: căutarea însetata a absoluturilor printr-o urmărire demențiala pe care fără îndoială că rațiunea o justifica"104. Este o căutare sortită eșecului, pentru că Alejandra este opusul lui Martín, ființa diafana, de o puritate infinită, pregătit să aștepte lucruri mari de la omenire și care își

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
ea. Alejandra este însăși Argentina, o femeie totală, așa cum Sábato o descrie în Heterodoxia: romantică, irațională, alunecoasa și misterioasă. Se intră în Argentina, în țara-mamă, se contopește cu ea. Ca femeie, totul converge către ea, ea este depozitarul speranțelor, al absolutului: Nu în zadar, într-una dintre culturile a cărei înțelepciune este milenara, se credea că sufletul unei femei care murea în durerile facerii era purtat în același cer cu sufletul războinicului învins în lupta"105. Iubirea este soluția, spune Sábato

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
ființă națională, la haosul, la resentimentul argentinianului, la locuri comune, la inspirația să literară. Situația haotică, contradicție insolvabila pentru că ține de esență, ranchiuna și resentimentul argentinianului, toate aceste trăsături inerente ființei naționale a argentinianului, Sábato le oferă la nivel de absoluturi (....)."111 Sunt neliniștile metafizice incluse în tangou, care reunește toată problematică existențiala a dezrădăcinatului, dar și a celui care se vede invadat de o cultură îndepărtată, necunoscută. O dată fisurata primitivă realitate hispano-americană întâlnită în regiunea La Plata prin valurile de

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
un nou început. Rezultatul frustrării reciproce a fost pentru omul tangoului argentinian manifestarea unui temperament meditativ, melancolic al noului venit, care îl va caracteriza mai tarziu pe "gaucho"114 din stepa ținutului, trăitor "în mijlocul acestei metafore a Neantului și a Absolutului care este câmpia nesfârșita și fără esențe"115. Fragilitatea centrelor urbane a contribuit la agravarea acestui sentiment de finitudine și de tranzitoriu, de "spaimă cosmică" a noului venit față de spațiu, de necunoscut, factori care accentuează "dispoziția metafizica" a argentinianului, cum

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
o dată cu venirea spaniolilor, sosiți în căutarea norocului și dând de acest imens teritoriu gol, cu acest peisaj trist. Nu întâmplător marile religii ale Occidentului s-au nascut în deșert, în oameni solitari, confruntați cu acea metaforă a Neantului și a Absolutului care este câmpia lipsită de viață, spune Sábato. Tot aici s-a ivit, prin distrugerea pampei, predispoziția religioasă și acea melancolie esențială a gaucho-ului, pe care le regăsim în cântecele pe care le cântă la ghitara. Pentru ca mai tarziu

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
straniu cântec popular pe care l-a creat omul vreodată și care, pe deasupra, este singurul dans introvertit."139 Sábato spune că "nu trebuie să se înțeleagă metafizica ca fiind o asociere înșelătoare de numene", în sensul de perfecțiune, ideal, puritate, absolutul pur, ci înseamnă nevoia acestui absolut, așa-numita metafizica a concretului, "lucrurile văzute prin ele însele, florile prin ele însele"140. A nega argentinitatea tangoului, spune Sábato, "este un act la fel de sinucigaș că și a nega existența Buenos Aires-ului"141

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
a creat omul vreodată și care, pe deasupra, este singurul dans introvertit."139 Sábato spune că "nu trebuie să se înțeleagă metafizica ca fiind o asociere înșelătoare de numene", în sensul de perfecțiune, ideal, puritate, absolutul pur, ci înseamnă nevoia acestui absolut, așa-numita metafizica a concretului, "lucrurile văzute prin ele însele, florile prin ele însele"140. A nega argentinitatea tangoului, spune Sábato, "este un act la fel de sinucigaș că și a nega existența Buenos Aires-ului"141; detractorii originalității argentiniene a tangoului vorbesc

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
un alt colț al lumii?"11 Șovăitor, timid, iată-l dezicându-se de propria-i promisiune: "Să scrii pentru a eterniza ceva: o dragoste, un act de eroism precum cel al lui Marcelo, un extaz. Să fii de acord cu absolutul... căci numai ce e necesitate spirituală are valoare, ceea ce răspunde cerințelor noastre celor mai profunde și mai pătimașe"12. Numai lecturile care ne rânesc, spune Sábato, numai acelea care ne lasă urme ne servesc în viață, "de aceea Kafka recomandă

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]