881 matches
-
admirație pentru acest uriaș. Iată una dintre acestea: "Shakespeare nu trebuie cetit, ci studiat, și încă astfel ca să poți cunoaște ceea ce-ți permit puterile ca să imiți după el, căci, după părerea mea, terenul shakespearian ar fi fost acela al abstracțiunii absolute, cum sunt d.(e) e.(exemplu): "Visul unei nopți de vară", "Basmul de iarnă", "Ceea ce vreți" etc. După referirile pe care le face George Călinescu, de pe un tabel cu scriitorii englezi citiți de poetul român nu lipseau: Swift, Marlowe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
neobosita lui stăruință de a ceti, de a studia, de a cunoaște, el își înzestra fără preget memoria cu operele însemnate din literatura antică și modernă. El afla în comoara ideilor astfel culese materialul concret de unde să-și formeze înalta abstracțiune care în poeziile lui ne deschide așa de des orizontul fără margini al gândirii omenești". "Omul deplin al culturii românești", așa cum l-a definit Constantin Noica, este cea mai înaltă și exactă caracterizare. Generații întregi vor avea în față exemplaritatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
care servesc interesele elitelor și claselor conducătoare. Ideologia face așadar parte dintr-un sistem de dominație care servește la promovarea oprimării prin conferirea legitimității acelor forțe și instituții care reprimă și oprimă oamenii. Ideologia reprezintă în sine un sistem de abstracțiuni și distincții în cadrul sexului, rasei și clasei sociale, permițînd construirea unor diviziuni ideologice între bărbați și femei, clasele "de sus" și cele "de jos", albi și oameni de culoare, "noi" și "ei" etc. Ideologia construiește separări între un comportament cum
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
sînt legate de un anumit tip de abstractizare și de un gen specific de granițe ideologice, care legitimează dominația grupurilor sociale conducătoare. O formă a studiilor culturale care să fie critică și multiculturală trebuie așadar să realizeze o critică a abstracțiunilor, a reificării și a ideologiei care să urmărească categoriile și granițele trasate pînă la originile lor sociale și care să critice distorsiunile, mistificările și falsificările. Ca urmare, una din funcțiile principale ale culturii media este să mențină granițele și să
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
altor guverne sau instituții guvernamentale similare în alte situații. Teoretic putem "inventa" toate activitățile guvernamentale; putem într-adevăr considera că facem aceasta atunci când discutăm despre tipurile "ideale" de guvernământ, cum ar fi sistemele parlamentare sau prezidențiale. Totuși, în practică, asemenea abstracțiuni se bazează pe impresii și idei la care am ajuns prin învățarea treptată a unei diversități de situații din lumea reală. (4-5) De aceea putem susține pe bună dreptate că propunerile care sugerează amendamente la seturi de configurații deja existente
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
a suveranității sale, poate să-și dea orice nume va voi. Aceasta o practică toate statele moderne, exemplele sunt numeroase, și nimeni nu le-a contestat acest drept, după cum sunt sigur că nu se va contesta nici nouă. (Aplauze.) Dar, abstracțiune făcând de dreptul în sine, la noi mai sunt și alte considerațiuni pentru cari schimbarea numelui nu trebuie să provoace neîncrederi sau temeri. Prima considerațiune este, precum am zis, că titlul de Rege al României nu este decât continuarea aceleiași
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
în poezia română contemporană? O urmăriți cu atenție? Da, sigur. După părerea mea, poezia se desparte astăzi în două "aripi": o aripă care s-a folosit multă vreme, dar care își pierde treptat din interes, o poezie metafizico-speculativă, în care abstracțiunea domină; și o a doua aripă, o poezie influențată de cea anglo-saxonă, o poezie a concretului, mă gândesc acum la poezia americană, de pildă. Este vorba de o poezie directă și îi pot aminti acum pe Mircea Ivănescu, Petre Stoica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
români postbelici, Alexandru Ivasiuc. Prașila porumbului are loc în lagărul de la Periprava și neîndemînarea fostului medicinist în astfel de practici era de necontestat: "Îi veneau mai ușor să lanseze o teorie și să se miște elegant printre cele mai complicate abstracțiuni decît să tragă o linie dreaptă între două puncte. Se străduia totuși să țină pasul cu tovarășii de muncă și ar fi reușit, probabil, dacă porumbul ar fi fost singura plantă de pe acel ogor. Numai că pămîntul, furat apelor prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Ramallah sau arabul israelian din Nazaret, la numai o oră de drum pe șosea, sunt mai îndepărtați decât indianul sau australianul cu care schimbă mesaje și opinii, în engleză, pe ecranul calculatorului. Și, mai ales, văzut așa, palestinianul e o abstracțiune care nu se concretizează decât în caz de atentat. Dacă nu cumva e vorba de securitate, "chestiunea palestiniană" are, în ochii săi, cam aceeași consistență ca și aceea pe care o resimte traderul new-yorkez pentru problema guatemaltecă. Chiar și în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dela îndoiala metodică, a avut trei discipoli: Leibnitz, fondatorul spiritualismului german; Spinosa al panteismului, în Olanda; Locke al materialismului în Englitera. Descartes, pornind de la îndoiala metodică, a păcătuit chiar de la bază; în loc să pornească de la observarea faptelor, a pornit de la purele abstracțiuni ale rațiunii pure, dela simple ipoteze pe care le admitea ca evidente. Adoptând forma matematică a lui Pitagora, trăgea conclusiuni, pe care le da drept adevăruri indiscutabile, fără a lua în samă că punctul de plecare nu era bazat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
spre lumea arhetipală, iar aparițiile de pe traseul lor simbolic constituie adevărate trepte spre desăvârșire. Pornind pe axa temporală înapoi înspre credințele milenare, cele dintâi figuri de maeștri ai ritualului aparțin cuplului Dumnezeu și Sfântul Petru, considerați de G. Călinescu „niște abstracțiuni”, fără proeminență caracterologică. Scoaterea acestor figuri tutelare din scenariul inițiatic duce la imposibilitatea analizei și decodarea rolului lor este clasată în mod eronat: „niște bătrâni cu purtări adeseori absurde și nepotrivite cu vârsta lor”. Tocmai senectutea sub care se întrupează
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
însemnare despre Alexandru Slătineanu, profesor de bacteriologie și întemeietor al unei importanțe școli de medicină din Iași și din România. Este greu să faci evocări despre oameni pe care nu i-ai văzut niciodată, dar care nu au devenit încă abstracțiuni postume. Din acest motiv am amintit frumoasa fotografie, pentru că acolo se vede, se simte, personajul interesant care a fost Slătineanu, tronând "boerește" într-un timp interesant. Despre Slătineanu, desigur, am și alte surse, din alte fotografii și din multe povestiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
o filozofie a existenței și a morții? Va continua medicina să viseze la retorte în care să vadă utopiile viitorului? Va deveni medicina, mai ales, o știință care să apropie omenirea de natural, să învețe pe om normalul, să transforme abstracțiunea într-o logică cu putere efectivă? Nu știm, dar aceste întrebări, într-o lume care se află în una din acele perioade de anomie prin care a mai trecut, se pun firesc. Poate va găsi o soluție în forța sufletească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Apreciind că această creștere poate fi "bună" sau "rea", ei simt nevoia unei analize a direcției creșterii înainte de a o accepta ca scop al educației. De altfel, Dewey însuși, după ce mai invocă un argument în sprijinul tezei sale educația, fiind abstracțiune nu poate avea un scop recunoaște că educatorul direcționează procesul de dezvoltare a tînărului, urmărind integrarea lui în realitățile sociale în care trăiește, cu condiția respectării individualității sale. Pe de altă parte, această orientare se realizează nu prin intervenția directă
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ales două din marile erori ale "pedagogiei burgheze" după expresia lui C. Rădulescu-Motru: a) marea importanță acordată cunoștințelor abstracte, și b) individualismul cultivat prin metodele de predare. Dacă școala urbană poate avea un caracter teoretic, promovînd cu prioritate, prin intermediul cărții, abstracțiunile, școala rurală va mai ales un caracter practic: Puțină știință cărturărească, în schimb o bună inițiere în tehnica gospodăririi sătești" (36 a, p. 193). Ceea ce trebuia educat cu precădere în școala rurală era "gîndirea tehnică", iar aceasta se putea realiza
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
gîndirea tehnică", iar aceasta se putea realiza prin mișcările mîinii, prin imitarea corectă, în condițiile oferite de exerciții colective. Apreciind poziția lui C. Rădulescu-Motru în orientarea spre practică a învățămîntului rural, nu putem să nu remarcăm că teama sa de "abstracțiunile" "școlii burgheze" prezenta pericolul căderii în altă extremă a practicismului îngustat prin lipsa de cultură. O astfel de poziție se explică și prin rolul pe care-l acordă elitelor oamenilor cu vocație în înfăptuirea progresului social. ,,Oamenii cu vocație" scria
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de rechin - chiar și de plastic - și ăla sînt ! ... Iar lumea va crede că m-am înecat... E doar o simplă sugestie - există, firește, și metode mai subtile.) Bineînțeles că rechinul, ca orice obiect al unei angoase, este o pură abstracțiune. Acum cîțiva ani, am avut ocazia să merg în Croația, pe o insulă din Adriatică (era un festival al tinerilor scriitori din Europa). Fiind vară, nu am pierdut ocazia să fac și cîteva băi în mare. Cum țărmul insulei era
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
vedere al audienței săi pui pe politicieni să se zgândărească unul pe altul, ba mai mult, să i asmuți și tu puțin, să faci lucrurile mai pal pitante. Iar dacă vorbim de campanii civice, dă mai bine să militezi pentru abstracțiuni cum e respectul - asta cu atât mai mult, cu cât nimeni nu va putea cuantifica reușita campaniei tale. În cazul presei televizuale sportive, există posturi care dau „informații“ despre iubitele fotbaliștilor, despre vacanțele sau mașinile lor, dar și altele care
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
purtând marca unui spațiu văzut de cei doi scriitori ca alienant, profund străin. Personajele devin „personificări etice”, - nu proștii, ci prostia, nu tipul, ci categoria -, Caragiale produce „un teatru cu «tipuri de vicii»” , nici tipuri umane, nici tipuri „naționale”, ci „abstracțiuni morale, angrenate în situații cu adânc înțeles uman și cu o valabilitate estetică ce depășește cu mult sfera unui localism restrâns și efemer.” Într-un fel, Radu Stanca încearcă să atenueze pronunțata marcă balcanică, evidentă, eliminând sau minimalizând bagajul mentalitar
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
una despre yoga, descriind asanele, și alta despre metodele de euritmie ale lui Rudolf Steiner. Am experimentat Împreună raporturi diverse Între tăcere, sunet, silabă, cuvânt și Înlănțuiri poetice de cuvinte, adăugând apoi mima, mișcarea, ca un curent vital care susține abstracțiunea. Era o primă Încercare de meditație În mișcare, un prim pas În direcția Trilogiei. O scrisoare primită de la un telespectator a fost Încurajatoare: „Privind la televizor aceste mișcări executate cu Încetinitorul, parcă aveam impresia că mă ajutau să ascult pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mai bătrân decât era?), cu nevasta bolnavă, care nu se prea arăta (de aceea de-abia o mai țin minte, e un cadavru de amintire, aflat într-o avansată fază de descompunere), și cu trei fete, rămase pentru mine niște abstracțiuni. Fetele învățau tustrele la București, stăteau la internat și nu veneau acasă decât în vacanțe, când eu, în schimb, plecam la București. Cumsecade, primitor în ciuda nevoilor cu care se lupta, a aproape sărăciei în care trăia, mă invita adesea pe la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
am văzut: nici eu nu am cerut, nici cei de la spital nu mi-au propus să mi-l arate. Preocupat de starea Doinei, m-am gândit prea puțin de el. De fapt, aproape deloc. A rămas pentru mine aproape o abstracțiune. Cât de puțină milă am cheltuit pentru propriul meu copil, pentru singurul meu fiu, născut mort. O singură dată, la mult timp după aceea, am fost zguduit de o violentă criză de vinovăție, am simțit o insuportabilă remușcare, o stare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fi livrescă putea fi bănuită), Doina a evocat, exact ca în Dostoievski (autorul Fraților Karamazov are un asemenea pasaj undeva, poate chiar în Frații Karamazov), unghiile micuțe ale copilașului nostru uitat, perfect desenate, formate. Și abia atunci l-am văzut (abstracțiunea se transformase brusc într-o imagine de o insuportabilă concretețe), și văzându-l m-a cuprins o milă infinită față de soarta acestei ființe fără noroc, care n-a izbutit să înghită nici măcar o gură de aer, care n-a avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cercetate, o face, pe de o parte, fatalmente, ca „erudit”, iar pe de altă parte, în spiritul său de „înțelegere”, atestându-și în ele structura sa funciară de eseist și nu de filozof. Demersul științific îl obligă să urce la abstracțiune, natura sa de eseist îl duce la înțelegerea realităților umane, de viață și de cultură. Eliade era dotat cu o irezistibilă imaginație a ideilor, însușire esențială a unui eseist de mare clasă. Însușirea aceasta explică și atracția lui pentru doctrinele
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
voluntar, "ăștia e pedofili, știm noi" "e din ăia, cu fete, homosexual de fete, cunoaștem". Iată de ce, provincialul, dacă nu-i deputat, om de afaceri sau voiajor frecvent la București, este tot mai rupt de București, de ce Capitala devine o abstracțiune de care tu, omul simplu, să te ferești. P.S. Scrisă la București, 24 august, în timp ce am așteptat două ceasuri, pe o terasă 3 stele, pe Magheru, o cafea și un suc. Aș fi continuat, o carte poștală adresată primarului Capitalei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]