6,323 matches
-
Grobei, pe care și azi unii o contestă. Și atunci, în jurul acestei false angulații, acestei false idei, aglomerez. Uite, mie nu-mi place Dali, dar la Dali am observat că, adeseori în tablourile lui, care sînt compoziții surrealiste și puțin absurde, apar detaliile făcute cu mare finețe. În detalii se vede maestrul. Or, cînd propui un desen absurd epic, trebuie să fii foarte atent la detalii, ele trebuie să fie de o mare verosimilitate și exactitate. Dacă vrei să descrii un
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
hotnews.ro, comentariu din 8.03.2007). Apariția în orice context e o dovadă a stabilizării sensului: "cu o pernă pe cap că parcă era cam dureroasă mansarda" (francisca.weblog.ro/2004), chiar dacă unele asocieri produc o impresie de comic absurd: "loc de dat cu mansarda" (forum.topgear.ro). Oricum, mansarda pare să fi înlocuit în uz, în epoca actuală, formula la etaj, bine reprezentată în anii '30-40 și pe care Iorgu Iordan o prelua din studiile colaboratorilor săi și o
"Lilieci la mansardă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8964_a_10289]
-
în schimb veritabil artist în câteva din nuvelele strânse în culegerile "Eu sau frate-miu"(1930) și "Două și-un cățel" (1935) selectate apoi în "Bolșevicul", unde personajele și situațiile momentelor lui Caragiale revin, de astă dată într-o lume absurdă nu ca fond, ci ca formă: mistificarea patologică (dubla personalitate, autocopia), mutații de caracter surprinse în aspectul lor mai mult grotesc decât misterios, dar cu tentă pirandelliană, simulând profunzimea marelui scriitor italian, poate mai aproape totuși de humorul benign al
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
evocările din "Vitrina cu amintiri" (Ed. Cartea Românească f.a.) - așternute în ultima parte a vieții, când era grav bolnav - Ieronim Șerbu a relatat: "Pe scriitorul Mircea Damian îl cunoșteam încă de la Sburătorul, unde citea nuvele și schițe, proferând un umor absurd, de altă natură decât cel al lui Urmuz. ...îmi plăcea omul. Era sincer, deschis, iar în relațiile cu colegii săi mai tineri darnic și chiar generos. Fie că pretențiile sale nu erau prea mari, fie din risipa generoasă care-l
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
a început! Acest comentariu filmic de la început, non-verbal, pare inepuizabil ca umor. Iar figura lui Biro Jozsef, Buoso Donati, amplifică, de acum și pe tot parcursul acestei opere într-un act, ironia, fină, comedia neagră cu accente parodice, fantasticul și absurdul, pînă la urmă, al farsei lui Puccini, după libretul lui Giovacchino Forzano. Nu te mai miri că mobilele din casa mortului, bine ambalate, legate, împachetate, canapeaua se mișcă, înainte și înapoi, în latul scenei, pe aria "Adio Firenze"... că spațiul
O mio babbino caro by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8991_a_10316]
-
Alexandru, aproape la fel ca și scriitorul din romanul lui N. Breban, Pândă și seducție, scris în 1976 și apărut în 1991. Prin el se restabilește, în singurul mod admisibil de a restaura, adevărul moral, emoțional, al vieții supusă deghizării absurde. Asemănător Anei Blandiana ar fi scris M. Eliade, dacă ar fi trecut prin poezie. Sugestia aceasta vine din amestecul de autenticism și fantastic, document și imaginație, fermitate și angoasă psihologică și artistică. Romanciera e atentă cu evitarea constantă a artificiilor
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
fost "asaltată" și "invadată" de jurnale și memorii. Dar la o asemenea carte se gândea, după propria-i mărturisire, încă din 1973. Aceeași dificultate - temele nu se lasă ordonate, ierarhizate etc. - se ivește și în alte situații: Eugen Ionescu, teatrul absurdului și Academia Franceză; revolta studențească din 1968; contestarea ca mod de viață a tineretului și ideologia negării ideologiei; tema temelor ratate în poezia pornografică. Ce știa cititorul român despre poezia pornografică în 1977? Atunci afla, de pildă, că, în opinia
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
și cu decorul, prevăzut cu multiple și insolite deschideri, prin care corpurile pătrund sau ies întregi, sau sunt vizibile doar parțial. Imaginile care se nasc în acest fel au o funcție metaforică, dând naștere unui univers fantastic, suprarealist, balansând între absurd și dramatic, fără a atinge pateticul, deoarece întregul discurs este puternic marcat de umor. În Filozofii, Josef Nadj și-a conceput spațiul scenic pe trei cercuri concentrice (inițial, ne-a spus coregraful, au fost patru, mai existând un cerc cu
Un teatru al imaginilor by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9062_a_10387]
-
Dana Pîrvan-Jenaru Considerat precursor al literaturiii absurdului, câștigător al Nobelului în 1920, Knut Hamsun a marcat în mod esențial evoluția romanului, nume mari, precum Gide, Gorki, T. Mann, Kafka, Musil, Pasternak sau Hemingway mărturisind că îi sunt îndatorați scriitorului norvegian. Republicat anul acesta la Editura Univers, în
Între sadism și estetism by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9067_a_10392]
-
rînd, i-a dat o anumită siguranță și un scop, deocamdată difuz. Următoarea crimă se petrece mult mai ușor, într-un metrou, factorul declanșator nu mai este doar nevoia de a se apăra, ci dorința de a răzbuna o moarte absurdă, de a întoarce agresivitatea asupra agresorului luat pe nepregătite. Rolul este asumat deplin și pentru a complica lucrurile, Sean Mercer (Terrence Howard), detectivul care anchetează cazul criminalului care devine rapid o legendă urbană, îi devine prieten. Este locul în care
New York, NewYork... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9064_a_10389]
-
de miracol: "Așa se face că lumea pe care am văzut-o eu a fost cu siguranță mai frumoasă decît adevărata lume, a fost cea mai frumoasă dintre lumile posibile, pentru simplul motiv că o vedeam aproape prin absurd, un absurd care nu aveam cum să sper că va mai avea puterea să se repete". în chipul unui specific structural, o călătorie are pentru Ana Blandiana două părți distincte, denumite cu ajutorul a două verbe "stăpînitoare", a vedea și a scrie. Vederea
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
Iarna bărbaților, ediția definitivă, din '79, de la Eminescu. Drobul pe care-l pomeneam se rostogolește aproape de cîmpiile cu barbari, care așteaptă ceva. Un pericol, sau o minune. În timp ce le măsoară apropierea, femei și bărbați, deopotrivă, pun în circulație întîmplări la fel de absurde și, în același timp, de probabile ca moartea copilului prin căderea drobului de sare. Lumea lor e un pustiu pe care trebuie să-l înfrunte cu vorba goală, cu cîntece pe care le ia apa, dimpreună cu oamenii lor. Din
Drobul de sare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9109_a_10434]
-
replica". Nu absentează nici verdictele negative, care pot fi tăioase atunci cînd exegetul crede că se cuvine să ne despărțim de o materie caducă: "Nuvela (Petru Rareș a lui Asachi) e scrisă, din păcate, în aceeași limbă arbitrar nemaniabilă și absurdă. E cert că, nu așa de fantezist în închipuirile sale istorice cum s-a tot spus, Asachi n-avea talent de prozator". în "poema comică", Păcală și Tîndală, a lui Eliade, "epica propriu-zisă este (...) foarte plictisitoare", unele aluzii producînd o
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
iar alții nu. Ca moștenitor al lui Valeriu Cristea, vreau ca operele lui să apară la edituri de prim-plan, să fie în circuitul public, să fie editate în condiții cât mai bune. N-o să vin niciodată, însă, cu pretenții absurde. Pentru a-i aduce pe acești moștenitori abuzivi în albia firescului, cazurile ar trebui mediatizate. Așa cum există moștenitori de felul acesta, există totuși și editori abuzivi, care compromit ideea de editare. Singurii care nu vor fi niciodată blamabili sunt autorii
A cui este literatura română ? by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/9112_a_10437]
-
de istoria religiilor. Iar Adrian Mureșan o demonstrează cât se poate de convingător. Textele lui Cioran dezvăluie fie un anticreștin convins, fie un subiect al unei potențiale "mari convertiri", iar opera literară a lui Ionescu ar conține, în chiar inima absurdului care i-a adus notorietatea, o implicită, dar consistentă dimensiune creștină. Cea mai interesantă (pentru că dă de gândit, nu pentru că ar fi obligatoriu corectă) este paralela între gândirea lui Steinahardt și cea a lui Noica. Cu destul curaj, Adrian Mureșan
Ocheade mistico-semantice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9121_a_10446]
-
Rodica Zafiu Tiparele unor figuri ale expresivității populare permit recombinări și substituții, inovații comice și spectaculoase. Scoase din rețeaua lor intertextuală, unele par absurde, nemotivate, inexplicabile; sensul se reconstituie doar prin raportare la întregul inventar existent. Un tipar figurativ destul de bine reprezentat în româna populară este cel al comparației complexe (cu agent și plasare spațială), caricaturizînd starea de perplexitate sau rîsul necontrolat. Ambele atitudini
"Curca în lemne", "broasca la barieră"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9143_a_10468]
-
poate face dacă un asemenea moștenitor cere, pentru a-și da consimțământul, sume exorbitante, de neplătit într-o țară încă săracă? Cum se poate asigura inserarea în manualele școlare a unor texte reprezentative pentru literatura română fără discuții interminabile și absurde (iar uneori și infructuoase) cu deținătorii unor copy-right-uri? De ce nu este prevăzut în legea dreptului de autor dreptul criticilor și istoricilor literari la antologare (dreptul la citare fiind prevăzut)? O antologie nu este oare o operă (critică) nouă care are
A cui este literatura română? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9153_a_10478]
-
Taxi, vol. 12, nr.2, vara 2007: Vain Art of the Fugue de Dumitru }epeneag este o parabolă ireală a vieții și luptei în societatea modernă. Punând accent pe limbajul artistic, lucrarea lui }epeneag poate fi legată de tradiția literaturii absurdului ca în scrierile lui Samuel Beckett sau Eugen Ionescu, în timp ce preocuparea pentru detalii sugerează atenția și precizia lui Alain Robbe-Grillet. Protagonistul, încercând să își întâlnească iubita la gară, trebuie să negocieze o serie de bariere mundane și se concentrează asupra
Succesul unei traduceri by Magda Dragu () [Corola-journal/Journalistic/9263_a_10588]
-
că, extrem de activi și sensibili la cauzele unor popoare din Africa și Asia, se făceau că nu observă dramele din imediata lor apropiere. Susținători fanatici ai Uniunii Sovietice, ei nu ar fi recunoscut nici în ruptul capului situația tragică și absurdă a țărilor din Europa de Est, intrate fără voia lor sub cizma Moscovei. Să nu uităm că ne aflăm în 1955, la numai doi ani de la moartea lui Stalin, într-un moment în care pușcăriile din Europa de Est (să ne amintim doar de
A, de la Aron by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9274_a_10599]
-
puțin vreo zece ori. La început, am stat la Căminul de studenți din Panduri, lîngă Academia Militară. Eram opt băieți în cameră și situația avea haz. Mașina mea de scris "Erika" de la Rădăuți îmi lipsea. Scriam versuri și scurte "drame" absurde pe caiete dictando, după miezul nopții, în sala de lectură a căminului. Un an mai tîrziu, m-am mutat "la gazdă", nu departe de Panduri, într-un cartier de case, chiar la intrarea în Cartierul Drumul Taberei. Așa am putut
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
pare includerea unor notații din jurnalul de creație al Danei, Povești din spatele cărților. N-avea cui să se plângă Dana, dar își scria sieși supărarea despre calitatea hârtiei și a cartonului pentru coperți, despre ciuntirea și modificarea ilustrațiilor, despre pretențiile absurde ale cenzurii... În fine, numai lista de publicații din finalul acestui album mi-a amintit că tot Dana ne-a făcut și coperta revistei Orient, pe care am editat-o între 1990-1992 împreună cu iranistul Viorel Bageacu și sinologul Florentina Vișan
Diurna și nocturna by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9347_a_10672]
-
să fie singură. Mai întîi să fie singură. Restul vom vedea...". Dar surpriză! Precum o variațiune pe aceeași temă, e introdusă rapid și o relație secundă, cu Zoe Ricci, pictoriță. Experimental, acest Don Juan ultracelebralizat își propune a reface "comica, absurda și în fond teribila situație" a legăturii cu Leni, în contul noii venite care "a fost aici ieri, s-a dezbrăcat, pe urmă, în fața năruirii mele, s-a purtat de o delicatețe, de o simplicitate care au făcut să trecem
Centenar Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9331_a_10656]
-
că omul poate intra în comuniune cu Dumnezeu scapă înțelegerii musulmanului. Dumnezeu este inaccesibil și cu desăvîrșire transcendent minții noastre. Între el și noi nu poate exista nici o mediere și nici un contact. Din acest motiv, mistica creștină este o tentativă absurdă și zadarnică. La Dumnezeu nu ajungi nici după ce vei muri, darmite încă din viața aceasta. Și atunci tot ce înseamnă mistică creștină este zbatere vană. În al patrulea rînd, asceza fără de care strădania mistică nu se poate împlini nu intră
Lumi paralele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9381_a_10706]
-
poți, dar atunci se răzbună cerneala: nu se mai fixează pe hârtie". Din această cauză, apariția cenzurii ideologice coincide cu sfârșitul cărții, altfel spus cu moartea literaturii. Stilul Monicăi Lovinescu este alb, curat, fără adjective, învecinat cu replicile din teatrul absurd. E loc și de umor, și de un lirism care nu cade niciodată în sentimental, ci este mai degrabă tragic, ca în capitolul despre cuplul care așteaptă penibil, chinuitor, doar să treacă încă o zi, să treacă timpul, tocmai pentru că
Povești pentru adulți by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9404_a_10729]
-
umede de cerneală ale literelor, amprenta întreruptă ici-colo, pătată alteori, așa cum rămîne ea pe sugativa aplicată etanș. Erau ziare, evenimente (de Șerban Foarță, Brumar, 2000), pe foiță mulatră, sustrasă din rotativă, e, ca și Ecou tîrziu, spațiul înfricoșătoarei coerențe a absurdului. Acela în care trăim, despre care citim, naiv convinși că toate se-ntîmplă pe o altă planetă, și de care încercăm să ne salvăm indexîndu-l, ca specie, în cartoteca literaturii. Fatalul strigăt cu care începe neputința noastră de-a comunica, judecată
Literatura sugativă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9412_a_10737]