1,350 matches
-
zilnic de dimineața pînă seara și pătrunde chiar în somn unde strecoară "resturi" din realitatea cunoscută și aparent previzibilă. Ai senzația că de fapt ai dori ca totul să rămînă pe loc, nemișcat, invariabil, - dar lucrul acesta nu este posibil. Absurdul invariabilului Deci asta-i opțiunea - o lume limitată la un program ideal al unui eu care trăiește prin repetare numai ființa sa, într-o eternitate fictivă. Gândirea se auto-limitează la acest program unic al supraviețuirii eului. Ea folosește un mod
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
denumit neființă. Lumea proprie Programul are sfîrșit. De aceea mereu te întrebi ce vei face după terminarea lui. Și totul se întâmplă doar după prevederile cuprinse în el!! Căci prin cunoașterea lui prealabilă parcă ai fi dobândit o adevărată cunoaștere. Absurdul acesta se impune prin repetarea nesfîrșită a aceleiași imagini a "lumii proprii" care astfel pare a se obiectiva. S-a produs o desensibilizare a reprezentării lumii care a devenit identică cu ea însăși, neschimbată, deci "obiectivă". Obiectivitatea, convenție acceptată pentru
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
viață. 3046. Deșertăciunea nu obosește niciodată afirmând că genialitatea aparține umanului care respiră prin țărâna acestei lumi. 3047. Deșertăciunea respectă cu sfințenie norocul, tocmai fiindcă nu acceptă să fie întrebată: de ce; ce și cum. 3048. Deșertăciunea este alpinistul pentru care absurdul va fi vârful pe care-l va escalada întreaga sa viață. 3049. Nimeni nu a plătit vreodată deșertăciunea pentru frumusețile de basm ale acestei lumi. 3050. Deșertăciunea nu poate înțelege infinitul însă creează un finit ce poate cuprinde cu inima
Editura Destine Literare by SORIN CERIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_250]
-
s-ar ascunde în spatele deșertăciunii, aceasta este o realitate. 3112. Nimeni nu a aflat vreodată ce se ascunde dincolo de deșertăciune decât în iluzia din sufletul ei. 3113. Nu există un sacrilegiu mai mare decât să nu crezi în deșertăciune. 3114. Absurdul și deșertăciunea se aseamănă, fiindcă absurdul recunoaște deșertăciunea ca fiind absurdă iar deșertăciunea absurdul ca fiind deșert.La mijloc e lumea. 3115. Deșertăciunea va căuta întotdeauna un orizont al mântuirii acestei lumi, dar pe care să nu-l poată atinge
Editura Destine Literare by SORIN CERIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_250]
-
este o realitate. 3112. Nimeni nu a aflat vreodată ce se ascunde dincolo de deșertăciune decât în iluzia din sufletul ei. 3113. Nu există un sacrilegiu mai mare decât să nu crezi în deșertăciune. 3114. Absurdul și deșertăciunea se aseamănă, fiindcă absurdul recunoaște deșertăciunea ca fiind absurdă iar deșertăciunea absurdul ca fiind deșert.La mijloc e lumea. 3115. Deșertăciunea va căuta întotdeauna un orizont al mântuirii acestei lumi, dar pe care să nu-l poată atinge niciodată. 3116. Deșertăciunea este unica ce
Editura Destine Literare by SORIN CERIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_250]
-
vreodată ce se ascunde dincolo de deșertăciune decât în iluzia din sufletul ei. 3113. Nu există un sacrilegiu mai mare decât să nu crezi în deșertăciune. 3114. Absurdul și deșertăciunea se aseamănă, fiindcă absurdul recunoaște deșertăciunea ca fiind absurdă iar deșertăciunea absurdul ca fiind deșert.La mijloc e lumea. 3115. Deșertăciunea va căuta întotdeauna un orizont al mântuirii acestei lumi, dar pe care să nu-l poată atinge niciodată. 3116. Deșertăciunea este unica ce recunoaște adevărul acestei lumi în propriul său suflet
Editura Destine Literare by SORIN CERIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_250]
-
altă parte, pe tinerii Ioan Alexandru, Adrian Păunescu sau Ana Blandiana, salutînd discursul lor energic, spontan, direct, de o intensitate adolescentină în trăire și exprimare. Revendicată de la modele avangardiste autohtone și occidentale, încă de la început, Gheorghe Grigurcu alternează suprarealismul cu absurdul, notația cotidiană cu imaginarul, concretul obiectual cu abstractul de sorginte speculativă, transparența cu hermetismul, dovedind, într-un spațiu poetic cu subtilitate și inventivitate configurat, o capacitate neobișnuită de sinteză a tuturor „ismelor”. Pe unele le-a preluat și asimilat (tehnicile
Consecvența cu sine a poetului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3851_a_5176]
-
și prima condamnare se datorează unei discuții cu Marcel Petrișor, în redacția revistei "Teatrul", unde Sîrbu și Doinaș lucrau, al doilea proces și a doua condamnare sancționează - în logica perfect-aberantă a regimului - scrierea unei piese "cu caracter reacționar", intitulată Sovromcărbune. Absurdul înflorește: Ion D. Sîrbu e acuzat pentru un text scris cu șapte ani în urmă și care, în plus, nu se găsește la dosar. În intervențiile acuzării, ca și în cele ale apărării, Sovromcărbune figurează ba ca piesă de teatru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9110_a_10435]
-
apoi îți faci cruce că ai scăpat, ci acelea în care te duci la fund împotrivindu-te din răsputeri, chiar dacă presimți că zarurile au fost aruncate. Acelea pe care le înduri neavînd nici o perspectivă de a le depăși. Cine înfruntă absurdul și implacabilul fără să poată da sens absurdului și fără să poată îmblînzi implacabilul are implicit o latură tragică. Dacă aceasta e definiția lapidară a tragicului, atunci e lesne să înțelegem cît de netragică e viața modernă. Ea e mai
Tragic sau creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7379_a_8704]
-
va medita mai mult la agresivitatea analfabetă unor astfel de texte. Există un anumit tragism care amenință volumul lui Istodor. Interviul care descrie starea incredibilă a unui pensionar nevoit să mănînce pîine cu cartofi în fiecare zi, e comic prin absurdul său. Mult mai amuzante sînt, dacă privim din acest punct de vedere, știrile de pe posturile noastre de televiziune: mai vedem ceva inși bătuți, mai comutăm pe un război din Kosovo și distracția este asigurată. Autorul are mare dreptate cînd afirmă
Vieți fără copyright by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16295_a_17620]
-
și morală celor mai simple gesturi ale fiecăruia dintre noi, comise față de ceilalți. Vorbind despre granița, de pildă, eseistul se revoltă citind definiția din Meyers Konversationslexicon: "sfârșitul unui lucru care ăncetează dincolo de ea." Dar, desi amuzat și indignat totodată de absurdul unei asemenea definiții, Camartin recunoaște, mărturisindu-si propria experiență, că există o evanescenta a graniței care desfide tocmai funcția ei. Cum știm, de pildă, că am trecut dintr-o țară an altă? Vameșul este cel ce ne atrage atenția, dar
Marginalitatea fericită by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17490_a_18815]
-
pe toți, cu răbdare, pînă la capăt, chiar dacă, de multe ori, problemele lor îi sînt complet străine. Sentimentul care se degajă este unul de compasiune și de infinită înțelegere umană. Chiar dacă multe dintre solicitările celor care sună în emisiune frizează absurdul, ele nu au niciodată darul de a-l amuza pe interlocutor. Un oftat de tristețe îngîndurată semn al unei sensibilități puțin comune, marchează reacția jurnalistului în fața mesajelor tuturor celor care simt nevoia să-și strige disperarea în direct, pe lungimile
Mesaje din România reală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12443_a_13768]
-
mea ca un creator răzvrătit, insolit, al generației sale, ca un individ de mare curaj. Am cunoscut în primul rând desenele pe care le publica în revistele Przekrój și Szpilki, cu puternice accente satirice la adresa realităților poloneze; ele au anticipat absurdul pe care îl vom întâlni în Tango și în celelalte piese și povestiri ale sale. În anii ’60 Mrożek a emigrat din Polonia, locuind la Paris, în SUA, Germania, Italia și în Mexic. Desenele reveneau, ca și piesele puse în
Polonia: Mrożek la 80 de ani by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/5938_a_7263]
-
lui Irinel Anghel, această operă bufă amplă, poantele din partitură, umorul citatelor, prezența micii orchestre pe scenă, cîntatul live, variația instrumentelor de percuție, corzi, clapele, instrumentele de suflat, chitara rece te poartă continuu într-un fantastic în care este instalat absurdul cotidian. În acest univers al sunetelor cîntă și joacă, impecabil, actorii lui Tocilescu. Impecabil. Nu am crezut, de pildă, deși îl văd jucînd, onest, de atîția ani, dar fără reliefuri semnificative, nu am crezut că Vlad Ivanov poate să construiască
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
îi va succeda un altul, ci se impune distrugerea mecanismelor care fac cu putință menținerea tiranilor la putere. Primenirea mentalităților constituie cheia succesului. Formula lucidității cu aplicație literară, aptă de un impact maxim, este romanul politic. în măsură a surprinde absurdul unei lumi detracate, a dezvălui minciuna ei organizată și astfel a o submina, un asemenea tip de creație a cunoscut împliniri faimoase sub condeiul unor prozatori precum Mihail Bulgakov, Boris Pasternak, Alexandr Soljenițîn, Milan Kundera. în literatura română, creatorul veritabilului
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9162_a_10487]
-
hieroglife. Actorul a creat acea metafizică a gestului, iluzia vie, înlocuind vechea funcție a catharsis-ului literaturii antice. Publicul a râs. Discuția despre absurd a fost la fel de interesantă ca și recitalul lui Christian Fex. Jonas Ellerström a dezvoltat ideea că absurdul a existat în toate literaturile, chiar și în literatura suedeză a existat un poet, la Lund, care a fost marginalizat, frustrat social, sexual și spiritual, poet care a sfârșit ca și Urmuz, societatea mic-burgheză neîngăduind purificarea eului în interiorul ei. Gabriella
Absurdul ca un catharsis by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9696_a_11021]
-
neîngăduind purificarea eului în interiorul ei. Gabriella Hakansson a vorbit subtil despre jocurile absurde în care se antrenau mai ales bărbații, femeile fiind excluse - cu toate că au existat și în literatură și în pictură talente feminine avangardiste. Ea a mai spus că absurdul se potrivește cel mai bine artei teatrale, Ionesco intuind acest fapt (în numele lui Caragiale, n.m.), folosind totodată și metaforele poeziei. Gabriella Hakansson a întrebat publicul de ce a râs și cum de s-a instalat între spectatori o bună atmosferă de
Absurdul ca un catharsis by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9696_a_11021]
-
cărei sens este căznit împins spre metaforic. Dacă destinul personajelor pare să se intersecteze cumva prin singurătatea lor așteptând momentul nedefinit care se apropie cu destulă blândețe, în ultima povestire Urma sângelui tău pe zăpadă moartea își dezvăluie fără milă absurdul și forța crudă cu care poate învinge viața în cele mai neașteptate și inexplicabile feluri. De altfel, aceasta împreună cu Vara fericită a doamnei Forbes (publicată anul trecut și în revista noastră) sunt și cele mai reușite povestiri ale acestui volum
Despre alte morți "anunțate" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15416_a_16741]
-
redreseze estetic, au beneficiat mulți ani de acest model al poetului-vedetă. Așa că, un A. Toma și-ar fi găsit locul cu ușurință în antologie. Din acel "frumos" din titlu face parte și rîsul, umorul cititorului. Și așa cum se amuză cu absurdul supraconștientizat al unui Urmuz, se poate amuza și cu absurdul unor aberații literare, despre macarale sau colectivizare. I s-a găsit loc lui Adrian Păunescu, care are de toate (succes, multe volume de poezie) - într-adevăr, nu putea lipsi, s-
Cele mai frumoase poezii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15762_a_17087]
-
poetului-vedetă. Așa că, un A. Toma și-ar fi găsit locul cu ușurință în antologie. Din acel "frumos" din titlu face parte și rîsul, umorul cititorului. Și așa cum se amuză cu absurdul supraconștientizat al unui Urmuz, se poate amuza și cu absurdul unor aberații literare, despre macarale sau colectivizare. I s-a găsit loc lui Adrian Păunescu, care are de toate (succes, multe volume de poezie) - într-adevăr, nu putea lipsi, s-a isterizat prea mult pentru un locșor în harta poetică
Cele mai frumoase poezii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15762_a_17087]
-
care Alfonso mărturisește mucalit lipsa calităților spirituale la femeia pe care, cu toate acestea, o iubește). Nu e nici un strop de idealizare romantică în această poveste seacă, fragmentară și contradictorie. Finalul în care eroul se sinucide (histrionic!) ne apropie de absurdul prozei kakfiene (mediul funcționăresc rutinant e încă un element de comparație). Un ochi sardonic mutilează normalitatea și banalul în care trăiesc personajele - de aici își extrage romanul originalitatea. Nu din tehnică, ci tocmai din aerul bizar, care nu seamănă cu
De ce-l iubim pe Svevo? by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11352_a_12677]
-
niște tehnicieni aserviți undelor electromagnetice. De aceea veritabilii scriitori mari ai timpului meu ori au abandonat literatura (ca Malraux), ori s-au sinucis (ca Hemingway), ori au ancorat în absurd, singura modalitate literară contemporană care mai poate însemna ceva nou". Absurdul apare însă tratat nu ca o temă care în fond incită spiritul, stimulînd producția artistică ce, reflectînd negativitatea, nu se depreciază automat prin acest fapt, ci ca o stație terminus a procesului creator: "E semnificativ că Albert Camus, promotorul literaturii
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
Mircea Mihăieș Situația descrisă, ca și consecințele asupra celor din jur, au o certă notă kafkaescă - pe care Tony Judt o și evocă, de altfel. Nu e vorba doar de profundul disconfort ambiental, ci de absurdul unei existențe în care „chiar și cei mai bine intenționați și cei mai generoși prieteni și rude nu pot spera să înțeleagă sentimentul izolării și al prizonieratului pe care această boală le impune victimelor sale.” Starea permanentă de neputință devine
Memorii de dincolo de mormânt (VI) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5226_a_6551]
-
comunismului..., piesa este un soi de parodie neagră care, pentru cei ce au cunoscut ororile comunismului, nu poate fi decât o experiență personală. În fond, dramaturgul pare să nu prelucreze nimic, arătându-ne cum realitatea poate fi mai îngrozitoare decât absurdul ficțiunii și cum limbajul are capacitatea perversă de a o transfigura total. Alteori, însă, repetitiv până la buimăceală și golit de sensuri limbajul învăluie personajele într-o moarte a cuvântului, automatismul absurd și penibil dovedindu-se singura cale de a comunica
Limbaj și moarte by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15147_a_16472]
-
Alexandru (Colin Farrell) ar lua în serios aceste idei, personajul ar fi megaloman sută la sută. Dar Stone nu-și permite să păteze astfel imaginea eroului său. Ca atare introduce un alt element al personalității lui Alexandru, element care frizează absurdul și care nu mai are nimic de-a face cu verosimilul sau necesarul. Toată antichitatea a fost extrem de discriminatorie și relativ rasistă; și pentru greci, și mai apoi pentru romani, restul popoarelor, cu anumite excepții, erau considerate "barbare", ca să nu
Alexandru and Aristotel by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12094_a_13419]