884 matches
-
să spun: ― Noapte bună, sfințite. Mâine voi fi aici, la ceasul potrivit. ― Te aștept, fiule - mi-a răspuns călugărul, cu zâmbet obosit. Afară se cernea deja duhul înserării. Am ieșit în cărarea ce duce spre chilia mea. Geamul părea doar aburit de o lumină slabă. Am intrat. Ca în fiecare seară, mâncarea mă aștepta sub ștergarul înflorat și alături, ulcica cu vin rubiniu. În rest, nici un alt semn că cineva ar fi trecut pe acolo. Cu toate că vremea începuse să se răcorească
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
lună plină, luminând feeric firea. Primul gând a fost cu întrebare: “Ce-o fi pus la cale bătrânul de mă poftește la căsuța lui din vale?” Dominat de această întrebare, am pornit spre chilioara mea. Lumina slabă a lămpii abia aburea geamul. Era semnul că cineva a trecut pe acolo. Dar cine? Odată intrat, m-am repezit să fac lumina lămpii mai mare. Totul în jur era ca în totdeauna. Sub ștergar mă aștepta o strachină învârfonată cu plăcinte poale-n
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
îi restituiau înmulțit sclipirile. Acolo, nu domnea penumbra liniștită a desișurilor din pădure, ci de la suprafața apei râului se înălța, de pe la mijlocul dimineții, un abur dens, o umezeală sâcâitoare care te făcea să asuzi șiroaie, îți îmbiba hainele și îți aburea ochelarii. Apoi, dintr-odată, venea un vânt cald și dens, încărcat cu electricitate și cu teamă și cu el venea de îndată o furioasă ploaie torențială biciuind copacii și amenințând să scufunde ambarcațiunea. Atunci, nu se mai distingea nimic la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de ger. Purta deasupra pufoaicei un fel de halat roșu de pînză cu glugă pe care și-l legase la mijloc cu o sfoară. Avea o față plînsă, poate din cauza ochilor care-i lăcrămau, și un nas din care ieșeau aburi ca dintr-o locomotivă. Nu puteai să-i dai nici o vîrstă; poate avea acasă zece guri de hrănit sau trăia singur cuc Într-o odaie mobilată cu sticle goale. Omul ăsta mi-a făcut cel mai frumos compliment... auzi, Împărăteaso
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să viscolească spre seară cînd cutiile de tablă În care se țineau În timpul războiului măștile de gaze se umpluseră de monede mărunte de 1 leu și zornăiau pe umerii noștri terminasem colecta pentru Crucea Roșie pe ușa de lemn ieșeau aburi de țuică și de tutun Înăuntru era cald glasul lăutarului schelălăia Săbărelu-i cu dulceață trece iarna și nu-ngheață cîntecul preferat al bunicului ce chefuri trăgeau ei pe vremuri cu fudulii și momițe de berbec pe Griviții În dosul gării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un pas ca să ajungă virgulă sau paranteză sau punct. De cînd a făcut al doilea accident vascular nu mai scrie. Se scoală uneori noaptea și-mi spune poezii care-i vin În somn „afară e frig și În mine departe aburește-ți privirea să zărești lumina lunară“. Acolo În subsoluri se mai mișcă viermele din cînd În cînd, larva se hrănește-n somn, În limfa tăcută mai explodează stelele vechi. De cînd nu-i mai aud mașina de scris s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Împinge, bă, Împinge-ți zic, crucea mă-tii...“ Mașinăria se pune În mișcare, șirul de vagonete se Întinde, se lungește, blochează trecerea Între două alimentare. Oamenii așteaptă cuminți de o parte și de alta a terasamentului. Sticlele goale de lapte aburesc În sacoșă, muștele Înțeapă a ploaie, minutele trec. „Au dărîmat și biserica Sf. Vineri!“ LÎngă șină un cîine viu urinează pe un cîine mort. Bătăi În ușă, Întîi timide, apoi din ce În ce mai puternice. De ce n-o fi sunînd? Trebuie că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
José Algazi. În această după-amiază de sfîrșit de vară, bătrînul sefard se află În camera lui, ticsită de mobile demodate și cărți, Într-o discuție aprinsă cu Domnul D. Pe masa acoperită cu o Învelitoare de pluș, roasă la colțuri, aburesc două ceșcuțe mici de cafea. Domnul Algazi vorbește. Domnul D. fumează. — Îngenuncherea unui popor nu este posibilă decît În absența unei conștiințe. În primul rînd a conștiinței individuale a fiecărui cetățean, singura garanție a existenței ca națiune. Cunoști fără Îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lor națiune de morți sub unghie“ Și spectatorii dormeau zgribuliți În cojoace și rîdeau În somn și rîdeau și, cînd s-au trezit, nu și-au mai putut aminti ce-au visat. De cînd memoria a Început să mi se aburească la fel ca privirea, ca dorința, cărțile citite Într-o anumită perioadă de timp se amestecă În amintirea mea și confund nu numai subiectele și eroii, chiar titluri și autori, ceea ce mă discreditează În fața celor tineri care-și au sertărașele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și literele acelea care semănau atît de bine cu literele lui Rilke cu toate literele celor omiși la decernarea premiului Nobel În grămăjoarele de nisip gleznele sînt niște pluguri fragile care despică o rezistență o inerție de sub mușuroaie se ridică aburi puturoși de sudoare de carne Încinsă Îți vine să salivezi și să verși ca după o Înfometare Îndelungată să-ți tai felii subțiri de bicepși și să-i mesteci Încet cu perversitate să te poți bucura singur de trupul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
abia începutul serii și mă gândeam la pizza și cocteiluri și la întoarcerea, în sfârșit, în Marea Britanie. Mă gândeam la partida de sex în stare bahică din urmă cu câteva nopți și la felul în care răsuflarea și transpirația noastră aburiseră interiorul de plastic al cortului și la cum am stat acolo întinși, încolăciți, înconjurați de lucrurile noastre făcute vraiște. „Poate un cârcel.“ M-au dus într-o cămăruță cu un ventilator și o carafă cu apă. Fețele veneau și plecau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
atâta dor, Fauvé ajunsese ca un Opel second-hand, cu kilometrajul dat mult În spate, dus apoi În târg să-i fie vândut unui nepriceput. În față vedea doar femininul triunghi al grilei de radiator, moment În care retrovizoarele i se abureau, iar turația la ralenti Îi creștea brusc la 1300 rotații pe minut. Apa Îi fierbea Încontinuu În radiator, alarma pornea din te miri ce, el, odinioară atât de pedant, nici nu mai observa când i se aprindea martorul de combustibil
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Inspectorul a clătinat din cap, ne-a privit câteva clipe pe toți, a ridicat din sprâncene, apoi a ieșit pe terasă. Până să-l urmeze Leac Își aprinsese deja o țigară. Noi amuțiserăm, Încercam să privim prin geamul care se aburise, să auzim ce vorbesc. N-a durat mult, câteva minute, apoi Leac s-a Întors singur În casă, Încruntat, și ne-a spus: - Plec cu ei. Apoi a urcat În camera lui, s-a Întors cu o sacoșă pe umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Început s-o emane. Deja o respir, sunt plin pe dinăuntru, mi se rostogolește În piept, Îmi cuprinde inima, trece În sânge, pătrunde prin toate țesuturile, prin toți porii, de dinăuntru Îmi iese afară prin piele, parcă Începe să-mi aburească ochelarii, Îi ridic pe frunte, nu văd mai nimic, doar multă lumină. Mă gândesc că probabil am făcut o piruetă și m-am Întors cu fața la veioză. Nu Închid ochii, Îmi place lumina, Îi simt dulceața. Rămân nemișcat, Închipuindu-mă străveziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
că îi reprezenta. Iar ceea ce se întâmpla în ea o îngrozea, o umilea. O scârbea... așa îmi închipui. Schimbările ce le înregistra, un fel de eliberare și deșănțare, dar și înlănțuire, precum desenele nici triste, nici lirice, în imprecizia lor aburită de blândețe ? Semnele plăcerii ușuratice, vulgaritatea, coruperea, potențialul de ticăloșie și trădare ? Ca și cum cineva sau ea însăși s-ar fi obișnuit să aibă nevoie de mocirla dintr-însa. N-ar trebui corelate, neapărat, asemenea stări cu schimbarea produsă în schițele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
primejdii, fluturând de o parte și de alta a capului, atingându-mi gâtul moale și umed. În oglindă, imaginez libertatea, smulg fantoma ei din adâncul cel mai tainic, unde a tot scâncit, ascunsă de ochiul supraveghetorilor. Fereastra aduce același colț aburit de cer, triunghiul de tablă verde de pe acoperișul magaziei vecine, un coș pătrat și gros, din cărămidă afumată. Sunt într-un tren. E frig, murdărie și ceață, ținta este mereu amânată, deviată, obscură, ca un blestem. Întâmplările se tot destramă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
calului, cu chipul aspru și brăzdat, specific orășeanului, s-a apropiat de cal cu o găleată plină cu apă pe care i-a deșertat-o pe spinare. Timp de o clipă spinarea mare se Înfioră de recunoștință și Începu să aburească, iar stăpînul se Întoarse pe trotuar de unde privea animalul cu un ochi atent și plin de interes; băiatul rămăsese acolo mîngîind botul calului și vorbindu-i Întruna cu blîndețe. Apoi Îți amintești cum un copac, care se arcuia peste străduța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vîrful degetelor bronzate, Într-un echilibru miraculos. Iar peste mirosul amețitor al mîncării hrănitoare și suculente plutea veșnic mirosul fierbinte și ademenitor - care parcă adăuga savoare și prospețime pulsației dimineții, pline de forță și de fior - al cafelei fierbinți, care aburea Într-un uriaș cazan nichelat, iar artiștii circului o Înghițeau bînd ceașcă după ceașcă. Iar artiștii Înșiși, atît femeile cît și bărbații, marile stele, erau oameni atît de minunați, puternici și frumoși, care totuși se mișcau cu atîta demnitate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
duminică, era ziua bunicului Taubergher, s-a adunat toată familia să pună la cale un ospăț. Pe noi, cei mici, ne-au trimis în târg, după vin. Când ne-am întors trăgând sticlele de vin pelin după noi, mâncarea deja aburea. Pui cu smântână. Înfulecăm cu mare poftă. Familionul ne privește șușotind, dar parcă mai ales pe mine. Eh! tâmpenii de-ale lor. Abia aștept să termin, să țâșnesc în grădina cu iarbă până la mijloc. Când suntem gata și dăm să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
spusese cândva să nu mai bată aiurea coclaurile celea. La început, vizitatorii se arătară cam sfioși; mai mult se îngrijiră de cele ce țin de tipic: colacii, coliva, prosoapele, plata țârcovnicului. Cei mai mici erau uimiți că Bunicul nu scotea aburi pe nări - așa cum scoteau ei, din cauza frigului - și nu părea să-i fie deloc rece, așa cum stătea întins pe năsălie, relaxat și nepăsător față de locul în care se găsea. Tăcea chitic și părea că ține ochii închiși ca să le joace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de sejurul ei la sanatoriul-pușcărie. Mă duc până la coafor, mi-a strigat Sabina de dincolo de ușă. Ca să nu rămân singur între patru ochi cu Maria, am umplut vana cu apă și m-am bălăcit aproape o oră. Când am ieșit, aburind și înfășurat în prosop, am dat în dormitor peste mamă și fiică, așteptându-mă. Amândouă erau coafate cu creastă, parfumate și în rochie de seară. Se vede treaba că Sabin se grăbea cu însurătoarea, să n-o scape și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
puterea de a ucide fantomele, speranța trăirii prezentului își are rădăcinile în existența sau măcar nașterea unei iubiri. Iubirea devine astfel un proces de autosugestie, căci Manuela se întreabă retoric dacă: “putea ea sulfa argintul proaspăt al iubirii pe cupa aburită de amintiri?” Ieșirea din planul retrospectiv al amintirii se realizează prin intermediul armoniilor musicale, căci ea “cultiva muzica ca pe o artă”. Suflet sensibil și creator, eroina încearcă salvarea prin artă: “Cânta acum o simfonie în care să exprime, din sensibilitatea
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
aburii fugeau repede afară și se ridicau sus, sus de tot spre soare. În oală rămânea din ce în ce mai puțină apă. — Unde s-a dus apa? ai întrebat-o pe bunica. Ea ți-a arătat cum deasupra apei care fierbe se formează aburi, care se ridică în sus. Prefacută în aburi m-am ridicat și eu din oala aceea. Am trecut pe lângă tine, am ieșit pe fereastră și m-am înalțat spre văzduh. Acolo sus m-am întâlnit cu alte picături mici, transformate
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
după ce trecea canalul. Și-n plus, pe ambele părți erau copaci În care nu se trăsese deloc. Pe drumul ăla trecuseră odată, În timp ce mărșăluiau, pe lângă regimentul de cavalerie Terza Savoia, trecând călare prin zăpadă, cu lăncile-n mână. Caii scoteau aburi când respirau. Nu, asta se-ntâmpla În altă parte. Unde? — Mai bine m-aș duce mai repede la nenorocita aia de bicicletă, Își spuse Nick. Nu vreau să uit drumul spre Fornaci. Mama unei dive Era doar un puști când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
timpului verde, când ora e mare ca un ecou ce se sparge de peretele surd, găoace de ou. Doar eu privesc în adâncul timpului răsfrânt în oglinzi. Aș vrea să cuprinzi imaginile de mercur vinovat, ce se clatină în lumea aburită de platină. Străină și rece trece prin lumea de sus, peste fire, ca o amintire cine s-o înțeleagă când vine cu frânturi din ce a fost cu rost, în numele învingătorilor cu har, într-o lume de mărgăritar? Vitrinele Lilienei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]