874 matches
-
atât de mic și această neplăcută problemă dimensională a produs o vagă revenire, din fericire foarte scurtă, a „efectului de dilatare a minții“, care sperasem că dispăruse odată cu febra. În timp ce era din nou instalată În sanie, am văzut cum ieșeau aburi din toți, inclusiv din cal. Am văzut de asemenea grimasa familiară pe care a făcut-o desfăcându-și rețeaua deasă a voalului legat prea strâns peste față și, În timp ce scriu acest lucru, simt din nou pe buze senzația de tandrețe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
un copil. Toader prinde a doini încetișor un cântecel, gâfâit, mormăit. Respiră adânc, cu ochii duși, vorbește încetișor și vocea lui e caldă și blândă: Gheorghiță-tată... Să vii în sat la noi când înfloresc pe dealuri prunii... Hiii, băieții-taichii! Hiii!... Aburește pământu'... Ce bine miroase pământu' răsturnat în brazdă... Tresare. Se uită la Gheorghiță cu teamă. Glasul bătrânului se frânge: Așa ne-o fost vorba, Gheorghiță a Marandei? O luași singurel la chișior, cătinel-cătinel... Te-ai stins cum ai sufla într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mine un călăreț neîntrecut. Când se crăpa de ziuă, calul a poticnit, s-a culcat cuminte în frunzele ruginite era toamnă târzie și l-a podidit sângele și pe gură și pe nări. Mă privea blând și ochii i se abureau încet... I-am încolăcit grumazul, mi-am ascuns fața în coama lui și am izbucnit în hohote de plâns. Urlam, mă tăvăleam prin frunzele ce foșneau uscat... Aș fi vrut să mor acolo, odată cu el. Atunci, mi s-a arătat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
le strecurăm în oase frica de moarte; să cugete la nimicnicia vieții și la nemurirea sufletului în Raiul lui Allah; să-și blesteme zilele când au călcat pe pământul spurcat al afurisiților de ghiauri moldoveni... "Din muntele de scârnă ce aburește miasme de molimă, îndură-te Doamne, blagoslovește-i cu o boleșniță cinstită!" spune Ștefan cu ochii spre cer, batjocoritor, implorând Pronia Divină. De-ar bântui o drăgălașă de ciumă neagră. M-aș mulțumi și c-o lingoare leșinată, n-aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
târzie de noapte și își urma drumul ei strălucitor, cu Dumnezeu - a cărui cruce mă străjuia în toată măreția și gravitatea ei. * Stare. Mă aflu, în camera noastră, la masa de scris, lucrul mi se pare că merge satisfăcător, cafeaua aburește; mi-a preparat-o și mi-a adus-o, într-o ceașcă mare, așezată pe o farfurioară, chiar mama; după care s-a retras în camera lor, a părinților, închizând după ea ușile, care, de obicei, stau ziua date de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ca să-și descarce sufletul; se plânge, și plângându-se, plânge; o aud, și totuși includ suferința ei de soție și mamă stării mele de bine, care o digeră, o asimilează fără scrupule: plăcerea trudnică a scrisului, plăcerea cafelei deocamdată neatinse, aburind promițător în ceașcă, plăcerea singurătății asistate, prin prezența discretă, în apropiere, a mamei nu se lasă umbrite de problemele și suspinele prietenei venite într-o vizită de consolare, izbutită după toate aparențele. * O după-amiază de noiembrie total nereușită, compromisă, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
comprim! În dimineața aceea lucram la o cronică despre o carte de versuri a lui Marin Sorescu (cred că era vorba de volumul Tinerețea lui Don Quijote). Ceva-ceva scrisesem deja (cam o cincime de pagină), avansasem binișor spre miezul articolului, cafeaua aburea pe masă. (Convenisem de mult ca prima ceașcă să mi se servească numai atunci când și dacă o meritam - pe baza rezultatelor obținute, un anumit număr de rânduri scrise, o anumită bandă de pagină înnegrită. Până atunci - numai ceai de mușețel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în lumina clară a vieții, de puterea ei disimulată în jocurile iluziei. Apoi am mers mai departe și ne-am așezat în iarbă, privind cum pășteau liniștit turmele. Munții se vedeau în depărtare, albăstrui, deasupra lacului din care se înălțau aburi de răcoare. Aveam senzația că puteam ieși și intra din nou în timp. Parcă aveam cheia timpului. Deodată văd că René era cu picioarele goale, lucru care m-a uimit mult. Am spus numai că ar trebui să-și cumpere
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
imagine. Ieșim din zonă. Bănuind ce urmează, mi-aș fi dorit să pice în somn, dărâmați de oboseală și de soare. Dar n-au făcut-o. Iar eu n-am mai avut puterea să-i țin de vorbă, să-i aburesc, așa cum zice neoargoul. Am privit muți ceea ce a urmat: o așezare omenească sub stânci: corturi, cotețe, palate cu turnulețe. Toate locuite de oameni. Între ele, nici un drum, nici o cărare, nici o separație. Sate lungi, vechi, cu livezi de meri. De mirare
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
cu „perdeluțe ieftine” cum își amintește poetul. Cu zumzet, dinspre stupină, pe deasupra răzoarelor se încrucișează flori de lumină. La stânga coboară într-o râpă livada bătrână. E dimineață. Din curți se aude behăit de oaie în timp ce, spre soarele nou, se înalță aburi. Încep să strige glasuri somnoroase de copii care și-au pus traista în gât și rânduiesc cârdișoarele pe care le vor păzi toată ziua pe munte. Porțile sunt deschise de mâini nevăzute ca să sloboadă vite roșii ce se îndreaptă, rumegând
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
și viituri, munții își varsă des puhoaiele. Apoi cerul se curăță iar și iarba cu bălți nu mai are aceeași coloare. Șanțurile s-au umplut cu apă și peste toate lucește în cerul limpede soarele. Suflecați până la genunchi, oamenilor le aburesc spinările. Au preocupări ciudate: câte unul priponește un podeț cu furca; altul caută în răchiți găinile cu cocoș care trâmbițează despărțirea apelor de pământ. Oameni aspri și dârji, între ei s-au numărat adesea haiduci și hoți. Nopțile, munții răsună
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
tablă de zmaragd meree a fi se părea, în carile tot chipul de flori, din fire răsărite, ca cum cu mâna în grădină, pre rând și pre socoteală ar fi sădite, cuvios se împrăștia, și când zepfirul, vântul despre apus, aburea, tot feliu de bună și dulce mirosală de pre flori scornea... Miraculosul oriental din capiștea zeiței Pleonexia făcută din cristal dă pagini vrednice de Ariosto. De o mare fineță de tonuri este desenul de atenții miniaturale al Cameleonului. Romanul colcăie
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
aur în aurii inele, Cu pleoape de cerneală, Cu tâmplele înrămurite de vine verzi ca fierea, Cu unghiile vopsite-n fapte. Nocturnele sunt pentru ochi mai curând decât pentru urechi: Luna e o pată de sânge, stelele picături de apă aburite pe geamul cerului. Stelele sunt note de muzică. Luna e o hârcă de mort pe o pernă de catifea aurie. Luna e un solz de pește... Și nu vezi, se apropie! Cine se apropie?... A-oo... A-uu... A-aa!... Figurile de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
grele care cărau butuci, că noroiul și bălțile se țineau lanț și că în această situație, ori cât m-am zorit, n-am reușit să ajung de la Cojoci la Crucea decât la orele 2,15. Transpirat, cu genunchii tremurând, ieșeau aburi din hainele mele. Am fost întâmpinat, urcând treptele din fața bisericii, de enoriașul Victor Popescu, brigadier silvic, nemulțumit că am întârziat 15 minute. Și-a scos ceasul din buzunar, a privit cadranul, și a întrebat tare, ca să audă toți cei de
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
lui Skeat, 1883) - "șuvoi de suferință"; "Melancolia cea Neagră"; Nebunia mînioasă, frenetică, răsunătoare, groaznică"; "încruntarea sorții"; "lampa bolnavă a zilei în retragere"; "cenușiul crepuscular"; "groazele nopții care vine"; "valul cel întunecat"; "sumbra-întunecime îndesîndu-se"; "vrăji necromantice"; "mormîntul de moarte"*; "văiugă întunecată"; "aburii ca de smoală ascunz[înd] pajiștea"; "un clopot îndoliat al morții"; "nocturna pasăre afurisită"; [*the deathy tomb: crearea de adjective prin sufixarea unui substantiv (death-y) avea să devină un procedeu des folosit de John Keats, mai ales în Endymion (1818
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
despre universul material și spiritual, 1848).] "Voi cataracte aprige, voi șuvoaie de argint; Voi rîuri spațioase, de salcie acoperite cu lințoliu; Suiți-vă pe razele departe luminînd a' soarelui încoronat cu străluciri, Să ajutați îndoliații nouri ce distilează lacrimi. Voi aburi de otravă, peste capul meu zvîrliți-vă; Voi vipere colcăitoare, picioarele-mi înfășurați-le; Voi broaște,-împrăștiați-vă veninul pe cărarea-mi; Voi meteori nimicitori, străluciți asupră-mi. Voi anotimpuri împresurătoare, anul prindeți-l; Și interziceți răsăritul primăverii cu-ale ei splendori
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
autorul marii Istorii a literaturii române cu „Salut, colega! Mă bucur să te văd!”, esteticianul a primit următoarea replică: „Nu te bucuri, rîzi!...” Cam spre sfîrșitul prelegerii, în sala mare a Casei de Cultură și-a făcut apariția Nichita Stănescu. Aburit de băutură, a vociferat mereu pe seama conferențiarului. Apoi a vorbit și el, scurt. A zis: „Călinescu a fost un glonț cu aripi de fluture tras împotriva ignoranței și prostiei”. Ținta frazei sale era lingvistul, pe care, în discuțiile din ziua
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de remarca sa, azi, după terminarea conferinței profesorului Solomon Marcus, ținută în sala Bibliotecii Județene. întrebată ce mai face, Geta Cincu i-a răspuns prietenei sale Tuța: „Iată, stau mai la răcoare cu dl Călin”. Întrucît în sală nu erau aburi, cred că a dat cuvintelor sale un sens figurat. Pentru mulți eu trec drept un „om rece”. „Calzi” sînt cei expansivi, sentimentali, care se aprind ușor și promit multe. Dimpotrivă, după aceeași împărțire schematică, cei ce se manifestă cu reținere
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de noi în epoca postbelică, basarabenii reprezintă astăzi o noutate, cea mai reconfortantă la sfîrșitul actualului deceniu. * Mi-a revenit obligația să fac corectura la paginile de evocări „Ateneu - 25”. În timp ce le citeam, m-am uimit cît de tare se aburesc amintirile și cît de capricios se face selecția întîmplărilor din trecut. Fiind vorba de o aniversare, bineînțeles că majoritatea faptelor rememorate sînt din categoria celor convenabile, chiar vesele, ca la focul de tabără! Ioanid Romanescu, de pildă, a reținut, bag
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și dragoste de autor, să fie citită de parcă ai citi o proză luminoasă, care te mângâie, nu te Înspăimântă. Am discutat apoi cu Gabi și i-am spus că mie Îmi face impresia că pământul, unit cu oamenii, cum emană aburi după ploaie, așa vorbește acuma despre viața celor care au trăit. Esta viață, colcăit de viață, nu ai isprăvit bine fraza și urmează altă viață, alt om Însemnat care a trăit În aceste locuri și a avut și făcut ceva
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
masă, desigur că numai lor, răcoritoare. Conform, probabil, protocolului, se aduse lui Ceaușescu, pe o farfurie albă, un pahar ce părea a conține suc de portocale, pahar acoperit cu un șervețel. Sucul părea foarte rece, căci imediat exteriorul paharului se aburi. Celorlalți mari demnitari li se puseseră în față câte o sticlă destupată de Pepsi și câte un pahar gol. Cumplită sete aveau cu toții. Parcă nici nu mai aveau alt obiectiv, decât să și-o astâmpere sorbind din ispititorul lichid rece
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
beton boltit, era și el o sursă de alimentare a apei de pe jos, prin picăturile de condens, care, ca într-o peșteră, cădeau peste tot. Când se ieșea la plimbarea în cerc, în zilele călduroase, din îmbrăcămintea celor închiși ieșeau aburi datorită căldurii, care producea evaporarea umezelii permanentă de pe veșminte. În celulă acest lucru se producea consumând căldura corpului, care era singura sursă caldă, căci nici sobe, nici calorifere nu existau. Temperatura era permanent, (vară și iarnă), rece. Paza pe coridor
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
toți în ziua aceea. Păsărelele fuseseră foarte agitate, pentru că nici ele nu mai știau dacă ploua sau nu. Veneau, plecau, veneau, plecau. Îmi amintesc că a fost o zi rece de toamnă și pentru că mergeau caloriferele în spital, geamul se aburea imediat. A trebuit să-l șterg cu prosopul de nenumărate ori. N-aș fi avut voie să cobor din pat, dar voiam să văd camforul, ploaia și păsărelele. Când stai mult în spital, asemenea dorințe fac deja parte din viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mă pot păcăli pe mine însumi. Chiar dacă știu că voi muri în curând. Ceea ce pierd se duce definitiv. Știu lucrul acesta. Înțelegi ce spun? A tăcut îndelung și și-a privit vârfurile degetelor. Cafeaua se răcise și nu mai ieșeau aburi din cană. Nu se mișca nimic în camera aceea. — Nu te mai întorci niciodată? — O dată ce plec de-aici, n-am cum să mă întorc. Mi-e clar lucrul acesta. Chiar dacă aș vrea să mă întorc, n-o să mi se deschidă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mitologie ad-hoc, patronată de idolii noii „religii”: Stalin, Gh. Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, stahanovistul ș.a.m.d. În plan tematic, „poemele” se preocupă doar de imperativele planului economic, spargerea normelor, lupta pentru pace sau vizează pur și simplu un interes electoral: „Aburesc în fereastră noi dimineți, / Spre Soare, / Spre Soare, tovarăși poeți!” (Victor Tulbure, Manifest către poeți). O mostră de artă angajată o reprezintă și o poezie semnată B. Frunte: „Uite steagul producției, / în fiecare zi, sare ca un sticlete / de pe război
FLACARA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287012_a_288341]