27,767 matches
-
înainte? zice Milițică. Ce te-a împiedicat și pe tine să te lipești la o afacere serioasă sau la un grup politic închegat? — Decît să fiți gelos pe toată lumea ați putea recunoaște că n-ar fi fost cine știe ce, completează Patru Ace, preferînd să rămînă în picioare. Oricine ar fi procedat la fel, și-ar fi urmărit propriul interes, ce e de condamnat la asta? — Habar n-aveți pe ce lume trăiți! nu se mai poate abține Roja să nu izbucnească. Faceți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
răsărit? tresare Roja surprins, răsucindu-se cu tot cu scaun în direcția lor. — Pesemne iar nu-ți convine ceva, spune Curistul, acum ce-o mai fi? — Credeam că muriți de nerăbdare să ne vedeți în formulă completă gata de joc, zice Patru Ace, dînd la iveală două pachete de cărți noi-nouțe. — Ia dă-mi să văd, îi face Roja semn, aplecîndu-se peste masă. — Tot nu te-ai convins că Nepoțică e neutru? zice Milițică trăgîndu-și în sfîrșit un scaun și așezîndu-se. — Hai și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Nepoțică e neutru? zice Milițică trăgîndu-și în sfîrșit un scaun și așezîndu-se. — Hai și voi, spune Roja, făcîndu-le semn Croitorașului și Bulgarului, poate avem noroc de data asta, și pînă dimineață reușim să încheiem conturile. — Ei, ce spuneți? zice Patru Ace, urmărindu-l pe Roja cum studiază minuțios dosul fiecărei cărți de joc. Poți să le amesteci, zice Roja după ce își termină operația, împingînd teancul spre mijlocul mesei. — Nu cărțile sînt de vină, zice Curistul, de parcă n-ai fi văzut adineaori
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
că Nepoțică n-a intrat niciodată la creație, că n a făcut niciodată altceva decît să frece nenorocitele alea de cărți și să se învîrtă în jurul nostru ca un titirez? — N-am nici un amestec în toate astea, îi răspunde Patru Ace, la Revoluție am stat închis în casă, așa că habar n-am ce aveți voi de împărțit. Sînt plătit pentru altceva, și cu asta, basta. — Și crezi că ăsta-i puțin lucru? zice Roja urmărind una după alta cele cinci cărți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cărțile, ridicînd ușor din sprîncene. — Vă promit că în seara asta o să auziți numai noutăți, zice Roja, și pe deasupra s-ar putea să aveți noroc să se spargă și partida mai repede ca de obicei, adăugă, făcîndu-i semn lui Patru Ace să se apropie. — Cine începe? se trezește Bulgarul să întrebe simțind că nu mai are răbdare, gata să decarteze. Pînă acum pacă nu se grăbea nimeni, spune Roja, simțind în ceafă răsuflarea lui Patru Ace, și uite că dintr-odată
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
adăugă, făcîndu-i semn lui Patru Ace să se apropie. — Cine începe? se trezește Bulgarul să întrebe simțind că nu mai are răbdare, gata să decarteze. Pînă acum pacă nu se grăbea nimeni, spune Roja, simțind în ceafă răsuflarea lui Patru Ace, și uite că dintr-odată cineva vrea să sară rîndul. — Hotărăște-te odată, zice scurt Curistul. Cît mai trebuie să așteptăm? — Cel puțin cît am așteptat eu pe Baricadă, la metrou și în fața Bisericuței, adunat la un loc, se hotărăște
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
culpa, să ți cerem iertare în genunchi, sau ce? — Ar fi și asta o soluție, că tot n-am avut ocazia să auzim pînă acum versiunea voastră, zice Roja, nu-i așa, Nepoțică? adaugă, răsucindu-se în direcția lui Patru Ace. — Nici o problemă, zice Bulgarul, dacă țineți morțiș să mai auziți înc-o dată aceași poezioară plictisitoare, eu pot să dau drumul la bandă la orice oră. — Numai să nu aveți impresia că-mi faceți mie vreun serviciu, zice Roja, oricum am
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
oamenii dumneavoastră, ați fi văzut că nu ne-am abătut nici cu un fir de păr de la planul inițial. — A, da? Vreți să spuneți că totul ar fi fost așa de simplu? întreabă Roja zîmbind subțire aducîndu-și aminte de Patru Ace, care ar fi trebuit să fie tot acolo în spatele său, cu privirea ațintită la cărțile pe care le ținea evantai în mînă. Că ar fi fost mai cuminte să așteptăm cu toții încetarea tirului de pe clădiri și apoi să ne încolonăm
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Știam și unde, și cînd urma să ne întîlnim după aceea, locul și ora exactă, fără să le fi stabilit dinainte. Ăștia să fi fost oare așii ăia din mînecă? Ce zici Nepoțică? întreabă răsucindu-se, privindu-l pe Patru Ace direct în ochi. — îmi datorați niște scuze, spuse Roja oprindu se în loc, lăsîndu-și greutatea cînd pe un picior, cînd pe celălalt. — Jur că dacă am fi știut că se ajunge aici, am fi lăsat totul baltă, ne-am fi resemnat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
punîndu-și centura de siguranță, începînd să înghită în sec. — E de belea, ne-am ars cu toții! țipă Dendé ca un disperat, gîfîind, manevrînd volanul ca un apucat. — Ce ai pățit? potolește-te, încercă Sena să-l liniștească privind impacientat la acul de kilometraj. — Au tras pe sfoară o țară întreagă, zise Dendé după un moment de pauză în care se auzi doar huruitul motorului ambalat puternic. Geniul și Cucoana sînt vii și nevătămați cum te văd și cum mă vezi, adăugă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
niște haine și mă duc afară, luînd-o spre Colinton Village. Singura persoană pe care-mi trece prin cap s-o vizitez e doctorul meu, dr. Rossi. Sala de așteptare e plină de puțoi bătrîni și urît-mirositori, dar acuma am eu ac de cojocul lor. Mă flendur În paltonul ăsta vechi! Na poftim, puțoi bătrîni și snobi ce sînteți. Scot o cutie mov din buzunarul paltonului. — N-o puteți bea aici, Îmi spune recepționera. Îmi flutur legitimația În fața ei. — Poliția, Îi spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
și scheletică și vreau să te educ, să-ți lărgesc orizontul, să te Învăț ce Înseamnă ficțiunea. -Ficți.... cum ai spus? Ce cuvânt e ăsta? Kawabata se scarpină Îndelung pe după urechea clăpăugă, părând că o insectă nevăzută și-a Înfipt acul În scăfârlia lui nespălată de astă vară, când Antoniu i-a curățat-o cu o coajă de săpun, cu forța, deșertând o găleată de apă călie pe ea. N-am reținut cuvântul. Seamănă cu altul pe care l-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
oameni, Antoniu care te-a căutat și-n gaură de șarpe, dar nu te-a găsit. Sunt căsuța ta, și te primesc cu toată dragostea de care sunt capabilă. Antoniu o să-ți dea flori de glicină, și de prunișor, și ace de pin, ca să te faci bine...,, Douăzeci și unu Lumina dimineții a pătruns prin ferestruică, săgetând lucrurile din Încăpere și dezvăluindu-le consistența jalnică. Antoniu și-a petrecut noaptea dormind iepurește, și tresărind la fiecare mișcare pe care bătrânul tovarăș a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de durere. Mama și tata mă privesc nedumeriți și, de data asta, tatei Îi iese din gură o șuviță de sânge pe care mama o apucă de un capăt ca pe o bucată de sfoară, o vâră prin urechea unui ac și Începe să coasă cu ea tivul baticului pe care-l ține În poală.. Focul se stinge, mama și tata dispar, casa se prelinge pe trupul meu, ca o Înghețată care s-a topit. Mă trezesc. Viscolul a deschis ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să ne Întâlnim „În circumstanțe diferite“, m-am gândit că, mă rog... Am schițat doar un gest stângaci. Dar a Înțeles ce vreau să spun, nu? Deși mi-era cam jenă de cât de prostesc mă comport, stând ca pe ace, cuprins de palpitații, trebuie să admit că eram doar pe jumătate sincer. Drept să spun, mă bucuram că ziua de vineri Începe să semene cu ce era mai demult: bătăile agitate ale inimii, mâini fierbinți, gândurile pline de dorințe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dat din cap discret Înspre picioare; uimită, mama s-a Întrebat de ce eram În lanțuri. După ce m-a eliberat dând câte un șut ghiulelelor care s-au rostogolit ca și când ar fi fost din plută, mi-am scos cămașa. Înfigându-și acul În jachetă, mama Îmi Împături Îmbrăcămintea cu grijă. Apoi, aparent obosită, Își scoase degetaru. — Despre nume o să discutăm altă dată. Și asta a fost tot. Nimic despre Pfefferkorn, Apfelbaum sau Schneider, Îmi spuneam plictisit. Nici o vorbă despre Blume, Krug sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sertar. Cam tot atunci am Început să mă costumez cu Agnes. Pe „teritoriul“ mamei - așa numeam spațiul dintre bucătărie și hol, unde Își ținea manechinul și vechea mașină de cusut - am găsit un ghem de ață. Folosind foarfeca și niște ace de siguranță, am fabricat o pereche de cosițe la fel de groase și maro, ca ale soră-mii. Apoi m-am Îmbrăcat Într-una din fustele ei și jacheta ei de la uniforma școlară, În timp ce ea și-a pus un pulover peste uniformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mormanele de cărămizi și grinzile de lemn, gri și prăfuite, Îngrămădite de-a lungul fațadelor. Am trecut pe lângă trei femei așezate somptuos pe niște navete de bere răsturnate. Pe o bucată de pânză au Împrăștiat câteva tacâmuri ruginite și niște ace de cravată, care luceau ca niște bucățele de unt topit În soare. Lângă femei se afla un individ care căra pe puțin douăzeci de perechi de pantofi În jurul gâtului. Am constatat surprins că era același tip care Îmi vânduse cămașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de oră veni și rândul meu. După ce m-am afundat În scaunul moale, Erhard Kretschmer mă acoperi cu o bucată de material foșnitor. Și pentru că asta Îmi aminti de filmul văzut cu o seară Înainte, m-am zvârcolit ca pe ace. Ici-colo pe materialul negru, am observat niște fire de barbă strălucind scurt, argintiu. Trebuie să fi fost rămășițe de la clientul precedent, un profesor cu o chelie accentuată, care, cu un sfert de oră În urmă, indicase spre capul său și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
demonstrație de forță. Ca să nu fiu complet orbit, Îmi plimbam privirea aiurea. În planul Îndepărtat, pe peretele din capăt atârna o sabie Într-o teacă prăfuită și câteva diplome; mai aproape de mine am deslușit o hartă a orașului plină de ace de gămălie colorate, creând trasee care se intersectau; iar În imediata mea apropiere se afla o fotografie Înrămată. M-am aplecat În față și am privit-o atent. Spre surprinderea mea, În prim-plan l-am descoperit pe Wickert, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
zici tu în timp ce ieșim din restaurantul Weequahic - și nu mă-nțelege greșit, asta o înghit: lauda e laudă, și o accept sub orice formă - „Alex“, îmi zici tu mie, care-s îmbrăcat cu sacoul meu „șmecher“, în două tonuri, cu ac la cravată, „ce frumos ți-ai tăiat friptura! ce frumos ai mâncat cartofii, fără să-i scoți din farfurie! îmi venea să te sărut, niciodată n-am mai văzut așa un gentleman mititel, cu șervețelul ținut așa de frumos în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
sau sertar de-al meu al căror conținut să nu i se fi imprimat pe retină. Mama lui Smolka, însă, șade toată ziua la o luminiță chioară, pe un scăunel, într-un ungher al prăvăliei lui taică-său, împunge cu acul o dată pe față, o dată pe dos și seara, când ajunge acasă, nu mai are putere să-și scoată contorul Geiger și să înceapă vânarea înspăimântătoarei colecții de sule de cauciuc a lui fiu-său. Trebuie să-nțelegi că alde Smolka
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Eckman; cele de șase, cinci și trei se rearanjară singure, ca Într-un film de animație, În ochii negri și lustruiți ai domnului Eckman. Comisioane sub forma unor baloane colorate plutiră deasupra vagonului, crescând În dimensiune, și el căută un ac de gămălie ca să le Înțepe unul câte unul. Îl readuse la starea de completă trezie zgomotul unor pași trecând și Întorcându-se de-a lungul coridorului. Sărmanul om, se gândi, zărind un balonzaid maroniu dispărând prin fața geamului și două mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Voi sunteți cei depășiți, cu mitralierele voastre, cu gazul toxic și trăncăneala despre patrie. Fără să-și dea seama, În timp ce parcurgea intervalul de la masă la masă, el Își atingea și Își strângea nodul - oricum prea strâns - de la cravată și pipăia acul ei victorian. Eu aparțin prezentului. Dar scufundat pe moment În visul lui grandilocvent, trecu cu vederea șirurile lungi de fețe de adolescenți răutăcioși, batjocura pe la spate, poreclele, caricaturile, bilețelele strecurate În cărțile de gramatică sau pe sub bănci, șoaptele omniprezente, imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
frontieră fu străbătută de duhul unei voci insolente și cultivate, cu o intonație atât de clară, că până și Ninici, aflat la jumătate de metru de aparat, putu să-i prindă silabele măsurate. Acestea cădeau ca dintr-o cutie cu ace, unul câte unul, pe fondul unei tăceri profunde. Lukici și funcționarul de la mesagerie Își ațineau În van respirația; locomotiva staționată peste linii Încetase să mai pufăie. — Colonelul Hartep la telefon. E șeful poliției, se gândi Ninici și l-am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]